Shanghai – În încăperea cu vedere spre Laureaus Sports Awards, la un moment dat îi sună telefonul: „Stai liniştit, nu e Becker. E doar soţia mea”. Râde. Pentru că Ilie Năstase tocmai spunea că nu ştie de ce îi trebuie lui Djokovic un antrenor precum Bum Bum: „Oricum Novak este numărul unu, celălalt doar nu merge pe teren cu el…”. Pe scurt, la 68 ani, Năstase este la fel ca întotdeauna, împovărat (dar numai puţin) de trecerea anilor, dar încă iute de gură. Unul dintre cei mai iubiţi campioni din istoria tenisului, precum şi cel mai distractiv. De exemplu, o dată a spus: „În viaţa mea am fost acuzat de multe: şi că nu aş fi ţigan român, dar că aş fi homosexual. Las de la mine pentru homosexual, dar să nu fiu ţigan…”. Nu s-a scandalizat nimeni.
Reporter: Ilie, altă generaţie…
Ilie Năstase: Asta sigur, pe teren şi în afara terenului: eram cu toţii prieteni, ni se întâmpla să călătorim 30 de zile pe navă ca să ajungem în Australia şi apoi să ne întoarcem înapoi după primul meci. Dar era parte din joc. Dar la meciuri era ca acum: vroiai doar să câştigi.
Reporter: Cu orice preţ…
Ilie Năstase: Eh da, eu mă certam cu toţi. Intenţionat. O dată am contestat aparatul pentru controlul serviciului pentru că era scris Made in Rusia. I-am spus arbitrului că avea ceva cu mine pentru că sunt român.
Reporter: Apropo: ţigani sau romi?
Ilie Năstase: Asta mă face să râd: în realitate, eu nu sunt ţigan. Dar ţiganii sunt un popor, un popor ca multe altele, ca italienii de exemplu. Care e problema?
Reporter: În Italia nu se mai poate spune, nici scrie.
Ilie Năstase: E o nebunie. Se spune ţigan în toată lumea: atunci să eliminăm cuvântul gipsy din vocabularul englez? Îi numiţi romi: ce sunt romii? Eu nici nu ştiu. Poate cei care vin acolo să fure.
Reporter: Este politically correct…
Ilie Năstase: Asta ar însemna libertate? Eu ştiu că am fost întotdeauna liber: am ieşit din România să joc Wimbledon la 20 ani. Asta contează, politica nu ştie anumite lucruri.
Reporter: Revenind la tenisul de azi, ce vă place?
Ilie Năstase: Este tenisul celor Big 4, foarte fizic. Djokovic este numărul 1 şi pentru Paris, dar nu-l uitaţi nicio clipă pe Nadal: nu moare niciodată. Anul trecut nu a jucat câteva luni şi apoi a revenit pe teren şi a câştigat şapte turnee consecutiv. Este genul care nu renunţă, cine ştie cum face.
Reporter: Şi Federer mai poate câştiga un slam?
Ilie Năstase: Da, poate, dar este greu. Trebuie văzut dacă mai are dispoziţie, dacă îi mai stă mintea acolo. Mie oricum îmi place Murray, îmi seamănă puţin.
Reporter: Antrenat de o femeie…
Ilie Năstase: Nu e nicio problemă, nu e o chestiune de sex, poate Mauresmo este potrivită pentru el. dar repet: dacă o ai pe ea sau pe Lendl sau chiar pe Becker, la ce te ajută când joci? Şi eu aveam o dată o fată care stătea în vestiarul meu: puteam discuta cu ea înainte de meci, dar apoi eu jucam. Oh Doamne, cu ea poate discutam şi după… .
Reporter: Prin urmare, Năstase nu va fi niciodată antrenor.
Ilie Năstase: Am spus: eu vreau să fiu liber şi fără stres. Azi e prea multă presiune şi din când în când se mai face testul antidoping. Mă întreabă mereu cu ce ne dopam în vremea mea: bere, vin… . De ce e nevoie de altceva?
Reporter: Aţi citit cartea lui Agassi?
Ilie Năstase: Desigur. Şi eu i-aş fi luat tot, precum lui Armstrong. Este prea simplu să spui acum ceea ce deja de atunci bănuiau toţi. Trebuia să recunoască atunci. A furat şi trebuie tratat cum merită. El chiar e un hoţ: un hoţ de titluri.
IL GIORNALE (Italia), 18 aprilie 2015
Interviu de Marco Lombardo
Traducerea de Oana Avram
