Am avut plăcerea si satisfacţia de a merge la Cernauţi în decor uşor hibernal, pentru că am putea fiecare din noi să afirmăm că sezonul rece al anului 2014-2015 a fost mai dulce dacât iernile anterioare, pe care le-am petrecut în calitate de consul în oraşul de reşedinţa al nordului Bucovinei şi al Ţinutului Herţa.
Am călătorit cu trenul rusesc, în ultimele lui ieşiri în vechiul sistem „1535” şi curse spre Bucureşti şi Sofia. Sincer, imi doresc să fie rezolvată problema legăturii pe calea ferată între Ucraina si România, a unei garnituri de tren convenite între CFR si UZ, care să conecteze relativ repede şi competitiv Cernauţiul de Suceava. Decamdată acestea sunt doar vise, vise frumoase…
Cert este că trenul format din doar patru vagoane a oprit tehnic puţin timp la semnalul de intrare, acolo în contrapanta Bahrineştiului, apoi a coborât prin Cerepcăuţi, a traversat podul peste vechiul Siret si a ajuns la Vadul Siret, unde prin manevre şi tehnologie depăşită de mult timp schimbă în mai bine de două ore roţile şi ecartamentul. Dar până la Cernăuţi mai trecem fără oprire prin Adâncata, Voloca, Hruşeuţi, Molodia, Gara de Sud şi iată-ne în sfârşit la gara mare din Cernăuţi.
Scopul vizitei subsemnatului în capitala bucovineană este participarea la manifesările prilejuite de anivesarea a 10 ani de activitate cunoscută a Centrului Bucovinean de Artă pentru Conservarea si Promovarea Culturii Tradiţionale Româneşti Cernăuţi, instituţie condusă cu dăruire, talent şi pregatire de Iurie Levcic. Etnografia, folclorul şi dansul tradiţional românesc sunt nestemate de bază conservate şi prezentate măiestru de tinerii din Cernăuţi sau din raioanele Herţa, Noua Sulita, Anâncata, Storojineţ ş.a., care cu tragere de inimă moştenită de la părinţi, frecventează cursurile şcolii de arte care funcţionează în cadrul Centrului deja citat.
Pe mare parte din aceştia i-am revăzut sau i-am văzut pentru prima dată pe scena Palatului Tineretului/Iunosti Bukovini, în concurs sau la spectacolul de gală care i-a urmat, citindu-le în vocea cristalină si mişcări sinceritatea interpretării aşa cum au moştenit-o şi s-au perfecţionat să performeze. Spectacolul „În grădina cu flori multe” a avut două prezentatoare care au făcut cu brio faţă sarcinii, ba chiar, pe alocuri au întreţinut un ritm alert: Svetlana Ursu şi Lia Levcic.
În ziua concursului, apoi la gală, am stat de vorbă cu unii participanţi şi cu părinţii lor: Sorina Palamaru, din Gorbova, care are soţul şi băiatul, deja mare, plecaţi la lucru în Belgia; artistul cu blazon şi har formator Gheorghe Lupu din Adâncata şi fiica sa Mihaela, amâdoi contribuind la bunul mers al „Centrului”; nu o trec cu vederea nici pe instructorul cu carte de vizită Nataşa Andrieş, din Noua Suliţa.
La acţiunile aniversare i-am văzut şi pe alţi fruntaşi ai activităţilor culturale, scriitoriceşti sau jurnalistice: preşedintele în funcţie al Societăţii Culturale „Mihai Eminescu”, Vasile Bîcu, sau fostul preşedinte al aceleiaşi societăţi, Arcadie Opaiţ; preşedinţii asociaţiilor „Golgota” regională, Ilie Popescu, şi municipală, Octavian Bivolaru. Ba chiar am participat la şedinta comemorativă a foştilor detinuţi, deportaţi şi ai urmaşilor acestor victime ale regimului totalitarist din URSS şi ai urmaşilor acestora, unde m-am întreţinut şi cu învăţătorul ucrainean trăitor al evenimentelor de acum 70 de ani.
Pamântul acesta are multe multe secrete nedezvăluite încă.
Urez sănătate si putere de muncă creativă tuturor celor care fac sau vor întreprinde în viitor ceva ce le stă în fire şi putinţă.
Având în vedere că am venit cu trenul la Cernăuţi, voi ieşi din articol tot pe calea ferată, avându-l conductor pe Vasile Moraru şi pe soţia sa din Negreni /Draniţa; fiica lor calcă foarte uşor şi în ritmul melosului popular, băiatul lor deja „joacă fata”, care este verişoara sa.
Corneliu Ionel Ciubotaru
Realizator Radio Romania Rador, fost consul
