Imnul naţional al Franţei, înflăcărata La Marseillaise, a fost cântată pentru prima dată la un banchet, la Strasbourg, în noaptea de 25 / 26 aprilie 1792.
Titlul iniţial era Chant de guerre pour l’armée du Rhin („Cântecul de război al armatei de pe Rin”). Claude Joseph Rouget de Lisle – ofiţer genist francez, poet şi dramaturg – este autorul muzicii şi al versurilor. La 30 iulie 1792, melodia a fost cântată de voluntarii republicani din Marsilia, la intrarea lor în Paris, de aici provenind numele de „La Marseillaise”. La 14 iulie 1795, La Marseillaise a devenit în mod oficial imnul naţional al Franţei.
Rouget de Lisle
Claude Joseph Rouget de Lisle mai compus şi alte imnuri, mai puţin cunoscute, ca L’Hymne Dithyrambique sur la conjuration de Robespierre et la Révolution du 9 Thermidor (1794) şi Vive Le Roi! (1814).
S-a născut la 10 mai 1760 în Lons-le-Saunier, Franţa. După ce a urmat L’École royale du génie de Mézières (Şcoala militară de geniu din Mézières), a fost repartizat ca ofiţer al armatei regale în diferite garnizoane. A avansat în cariera militară până la gradul de căpitan.
Naşterea Marseillezei
În timpul Revoluţiei Franceze a fost mutat la garnizoana din Strasbourg, cu începere de la 1 mai 1791. Aici l-a cunoscut pe primarul oraşului, Philippe-Frédéric de Dietrich. La cererea acestuia, a compus mai multe cântece patriotice, printre care l’Hymne à la Liberté pour la fête de la Constitution („Imnul de libertate pentru Sărbătoarea Constituţiei”), imn cântat la sărbătoarea respectivă, care a avut loc la Strasbourg pe 25 septembrie 1791.
Tot la Strasbourg, a compus Chant de guerre pour l’armée du Rhin („Cântecul de război al armatei de pe Rin”), pe care l-a cântat pentru prima oară la 25 / 26 aprilie 1792, în cadrul unui banchet dat de primarul Philippe-Frédéric de Dietrich în onoarea voluntarilor „armatei de pe Rin” care se mobilizaseră după declararea războiului cu Austria.
Deoarece îşi manifestase făţiş simpatiile promonarhiste, Rouget de Lisle a fost întemniţat în timpul terorii iacobine, dar a scăpat de ghilotinare. În 1795 a fost înrolat din nou în armata revoluţionară fiind trimis la Brest şi a luat parte la luptele împotriva insurgenţilor contrarevoluţionari (şuani) din Bretania.
Un sfârşit în condiţii modeste
A demisionat din armată în 1796, revenind la Lons-le-Saunier, unde a trăit în condiţii modeste. S-a manifestat ostil faţă de instaurarea imperiului, îndrăznind să-i scrie lui Napoleon: Bonaparte, vous vous perdez, et ce qu’il y a de pire, vous perdez la France avec vous! („Bonaparte, vei pierde şi, ceea ce este mai rău, va pierde şi Franţa odată cu tine!”).
Rouget de Lisle a mai scris alte câteva piese muzicale de aceeaşi natură cu La Marseillaise. În 1825 el a publicat Chants français („Cântece franceze”), în care a pus pe muzică cincizeci de poezii ale unor diverşi autori. A mai publicat Essais en vers et en prose („Eseuri în versuri şi în proză”), o povestire intitulată Adelaide et Monville şi câteva poeme ocazionale. În timpul Restauraţiei a compus un imn regal, intitulat Vive le Roi! („Trăiască Regele!”), dar acesta nu a fost pe placul regelui Ludovic al XVIII-lea.
Spre sfârşitul vieţii, Rouget de Lisle se afla într-o situaţie materială precară, fiind nevoit să vândă chiar şi ceea ce moştenise de la tatăl său. Sub regimul Monarhiei din Iulie regele Ludovic-Filip i-a acordat însă o pensie viageră.
Rouget de Lisle a murit la 26 iunie 1836, în vârstă de 76 de ani, la Choisy-le-Roi, unde a şi fost înhumat.
Recunoaşterea sa a venit abia la 14 iulie 1915, când rămăşiţele sale au fost transferate la Paris, la Domul Invalizilor.
La 14 iulie 1795, La Marseillaise a devenit în mod oficial imnul naţional al Franţei.
În timpul Primului Imperiu şi al Restauraţiei, La Marseillaise a fost interzisă, fiind introdusă din nou ca imn naţional la scurt timp după Revoluţia din iulie 1830. În timpul celui de-al Doilea Imperiu Francez La Marseillaise nu a mai fost imn naţional, dar a recăpătat acest statut în timpul celei de-a Treia Republici, mai exact la 14 februarie 1879.
În anul 1944, Ministrul Educaţiei francez a recomandat cântarea imnului în şcoli, lucru care astăzi nu mai este practicat. Constituţiile celei de-a Patra Republici (1946) şi a celei de-a Cincea Republici (1958) au păstrat La Marseillaise ca imn naţional (articolul 2 al Constituţiei Franceze din 1958).
La 24 ianuarie 2003, în cadrul unei legi a „siguranţei interne”, un amendament a introdus delictul de „ultraj la drapelul tricolor şi la imnul naţional, La Marseillaise”
Documentarea: Bianca Ioniţă
Videoclip: Mireille Mathieu – La Marseillaise
