Vineri, 1 mai, se deschide, la Milano, Expoziţia Universală 2015, cu tema „Hrănirea planetei, energie pentru viaţă”. România este unul din cele 142 de state care participă la expoziţie şi una din cele peste 60 de ţări care au un pavilion naţional, o construcţie grandioasă din lemn, care îmbină tradiţionalul cu tehnologia. Expoziţia este de aşteptat să fie vizitată, în cele 6 luni de desfăşurare, de circa 20 de milioane de oameni.
Expoziţiile universale au fost iniţiate pe principiul participării ţărilor lumii la un eveniment comun menit să pună în valoare schimbările sociale, economice sau culturale care au avut loc de-a lungul timpului la nivel mondial, văzute prin prisma evoluţiilor naţionale din aceste domenii dar şi a tradiţiilor, arhitecturii, cercetării şi altor aspecte individuale ce caracterizează şi definesc fiecare naţiune a lumii.
În anul 1851 a avut loc prima expoziţie universală, la Londra, ediţie care s-a remarcat prin prezentarea unor proiecte arhitectonice gigantice ce îmbinau sticla şi oţelul. Atunci, pentru Expoziţia universală se construia South Kensington Museum, devenit mai apoi Muzeul de Ştiinţe al Londrei.
La prima ediţie a expoziţiei universale, Ţara Românească a fost prezentă cu produse agricole şi industriale, iar Moldova a prezentat produse agricole, tipărituri şi litografii, între care şi o hartă a ţinuturilor locuite de românii din afara Moldovei şi un atlas lingvistic.
La Expoziţia universală de la Paris din anul 1867, comisarul general al Principatelor Române a fost Alexandru Odobescu, iar Pavilionul României, construit de arhitectul francez Ambroise Baudry, realizat după modelul Bisericii Episcopale de la Curtea de Argeş, a fost expresia tipică a unei arhitecturi aflate la confluenţa a două lumi extrem de diferite, Orientul si Bizanţul. Succesul acestei prezenţe româneşti nu e unul remarcabil, însă un fapt meritoriu trebuie menţionat, anume că Tezaurul de la Pietroasa obţine un veritabil succes, fiind solicitat pentru a fi expus la South Kensington din Londra până în primavara anului 1868.
În anul 1873 are loc Expoziţia universală de la Viena, iar România expune produse industriale, materii prime, produse ale industriei casnice şi ale artei populare, tezaurul de la Pietroasa, tablouri realizate de Theodor Aman, obiecte de cult ortodox din bisericile româneşti. Această prezenţă românească este vizitată de mai multe ori de domnitorul Carol I, alături de soţia sa şi de Franz Josef şi de arhiducii Austriei.
Expoziţia universală de la Paris din anul 1889, cea pentru care a fost construit celebrul Turn Eiffel, a prilejuit prezentarea, de către ţara noastră, a două Pavilioane naţionale, realizate după planurile arhitectului Ion Mincu – restaurantul şi Pavilionul degustării vinului – elemente de arhitectură rustică românească. Aici ţara noastră a expus produse şi agricole, arte frumoase, iar restaurantul românesc a făcut furori, aici fiind prezentaţi celebrii mititei româneşti care au fost degustaţi pe acordurile muzicii live lăutăreşti interpretată magistral de vioara lui Cristache Ciolac.
La Expoziţia universală de la Paris din anul 1900, ţara noastră s-a prezentat cu nu mai puţin de patru Pavilioane naţionale: Pavilionul central, realizat de arhitectul francez Jean-Camille Formigé, Restaurantul – construit sub forma unei case ţărăneşti cu pridvor, Chioşcul Tutunului, executat după planurile arhitectului Petre Antonescu – construit sub forma unei fântâni monumentale străvechi româneşti, şi un rezervor de petrol pe suprafaţa căruia erau înscrise numele celor mai importante staţiuni de extracţie din România.
Participarea României la Expoziţia de la Liège din anul 1905 a fost organizată de un Comitet în fruntea căruia s-a aflat Eugen Mavrodi, ţara noastră prezentându-se cu un Pavilion asemănător unei case boiereşti, proiectat de arhitectul Grigore Cerchez, în spiritul arhitecturii civile din Ţara Româneasca de la sfârşitul secolului 17 şi începutul secolului 18.
La Expoziţia universală de la Gand, Belgia, din anul 1913, România a prezentat un stand decorat cu motive ale artei naţionale, cuprinzând exponatele a 55 de producători sau colecţionari români, acoperind o suprafaţă de 380 mp.
La 22 noiembrie 1928 a fost semnată, la Paris, Convenţia privind expoziţiile internaţionale, pe care România, ca membru fondator, a ratificat-o prin Decretul nr. 2.581/ 1930, intrând în vigoare la data de 17 ianuarie 1931.
Prin Convenţie se reglementează înfiinţarea Biroului Internaţional al Expoziţiilor (BIE), organ administrativ ce supervizează şi asigură aplicarea acestei convenţii şi stabileşte regulamente de bază privind clasificarea expoziţiilor, drepturile şi obligaţiile organizatorilor şi ale participanţilor şi frecvenţa cu care se pot desfăşura aceste manifestări. Printre prevederi se menţionau tipurile de expoziţii care erau supervizate de BIE: universale, cu durata între 6 săptămâni şi 6 luni şi o pauză de cel puţin 5 ani între două astfel de evenimente şi internaţionale, cu durata între 3 săptămâni şi 3 luni, o temă specifică ce trebuie definită şi suprafaţa de maximum 25 ha.
În anul 1929 a avut loc Expoziţia universală de la Barcelona, iar România s-a prezentat cu un Pavilion executat după planurile arhitectului Duiliu Marcu, constituit din două săli realizate din lemn, iar interiorul oferea vizitatorilor o imagine a trecutului poporului român, a bogăţiilor ţării şi a activităţii intelectuale din România sub toate aspectele. Să remarcăm că România a prezentat pentru acest eveniment un comitet alcătuit din personalităţi de excepţie, între care s-au aflat profesorul Dimitrie Gusti şi profesorul Al. Tzigara-Samurcaş.
Dealtfel Dimitrie Gusti a fost Comisarul general al României şi pentru Expoziţia universală de la Paris din anul 1937, iar Pavilionul naţional al României la această ediţie a fost impresionant: arhitectul Duiliu Marcu – un apropiat al Regelui Carol al II-lea, a imaginat o construcţie din marmură de Ruşchiţa, cu o faţadă cu arcade, a cărei intrare principală era străjuită de un arc înalt de 22 m. În interior au fost realizate fresce şi decoraţiuni care reproduceau aspecte ale istoriei naţionale, dar şi o serie de fotografii ale bisericilor din lemn din Maramureş, în holul de onoare a fost amplasată statuia în mărime naturală a Regelui Carol al II-lea, iar în gradină se găseau basoreliefuri evocând începuturile şi originea poporului român.
Remarcabil a fost şi discursul susţinut de Dimitrie Gusti cu acest prilej: „Popor aflat la răscruce de drumuri, românii au totuşi o civilizaţie proprie cu profunde rădăcini într-o naţiune de ţărani şi o strălucitoare efervescenţă citadină. Rezultat al timpului şi cercetărilor neobosite, multiplele forme ale acestei civilizaţii, creatoare de noi valori, vor decora Pavilionul nostru cu infinita lor varietate. Toate realizările practice, derivate din bogăţiile noastre se vor însoţi cu operele de artă, colective sau individuale şi cu manifestarea unei energii mereu tinere şi reînnoite. Astfel, Pavilionul nostru va da, sper, o imagine fidelă a aportului specific românesc la opera creatoare a umanităţii.”
Tot Dimitrie Gusti a fost comisar general al României şi peste doi ani, la Expoziţia universală de la New York 1939, care a avut tema „The World of Tomorrow”. Aici România a prezentat un Pavilionul naţional şi o Casă Românească, aceasta având un restaurant care a concurat cu cel al Franţei la atragerea de clienţi şi care a devenit locul de întâlnire a elitei americane din acea vreme.
La New York au fost prezentate operele de artă de excepţie realizate de Medrea, Jalea şi Petraşcu, au fost aduse gastronomia tradiţională şi vinul românesc de calitate, toate acestea fiind însoţite de prezenţa unor mari artişti muzicali ai ţării, precum taraful lui Grigoraş Dinicu, Maria Tănase şi Fănică Luca.
După anul 1989, România a participat la toate expoziţiile universale ale lumii.
În anul 1992 a avut loc Expoziţia Universală de la Sevilla cu tema „The Age of Discovery”, pentru care ţara noastră a alocat un buget de circa 800.000 de euro.
La Hanovra, a avut loc în anul 2000 Expoziţia universală cu tema „Humankind, Nature, Technology”, iar România a avut la dispoziţie pentru participare un buget de circa 7 milioane de euro. Pavilionul României, realizat de arhitectul Doru Comşa, a fost vizitat de circa 3 milioane de persoane.
În anul 2005 a avut loc Expoziţia universală de la Aichi, Japonia, cu tema „Nature’s Wisdom”, iar ţara noastră a avut un buget record de aproximativ 8 milioane de euro. Comisar general pentru această expoziţie a fost Ferdinand Nagy, iar arhitectura pavilionului românesc – care a fost vizitat de circa 2 milioane de oamni – a fost realizată de arh. Dorin Ştefan.
La Expoziţia universală de la Shanghai din anul 2010, având tema „Better City Better Life”, au participat 246 de ţări şi organizaţii internaţionale. Ţara noastră a fost prezentă la această expoziţie universală cu un pavilion naţional construit,” Greenopolis”, soluţia constructivă aparţinând arhitectului Andreea Rotaru. Se estimează că pavilionul României de la Shanghai a fost vizitat de un număr de 5.473.000 de vizitatori, iar comisar general pentru această expoziţie a fost acelaşi Ferdinand Nagy, cel care în anul următor avea să devină, reprezentând ţara noastră, preşedintele Biroului Internaţional de Expoziţii, pentru un mandat de doi ani.
Pentru Expo Milano 2015, ţara noastră are la dispoziţie un buget de 3,5 milioane euro, şi se prezintă cu un Pavilion tematic şi funcţional, un mix de tradiţie şi modernitate, o reinterpretare a unei aşezări tradiţionale româneşti. Pavilionul va fi structurat, la parter, pe cinci arii tematice şi va oferi vizitatorilor informaţii prin intermediul unei tehnologii multimedia hi-tech pe baza unor tehnici digitale iar la etaj, a fost realizat un restaurant, cu o prispă prezentată într-o cheie modernă, având acoperişul din stuf, fiind înconjurat de o grădină.
Astfel ţara noastră încearcă să prezinte nu numai peisaje superbe, care merită vizitate, ci şi produse ecologice sau mâncăruri cum nu se mai gătesc nicăieri în altă parte a lumii.
Răzvan Moceanu
