„Expoziṭia Regalităṭii, Expoziṭia Micei Antante, Expoziṭia Culturii, Expoziṭia Satului Românesc, Parcul Naṭional”, toate aceste amenajări din zona de nord a Bucureṣtiului s-au inaugurat într-un cadru festiv, la 9 mai 1936, aṣa cum prezenta, cu mândrie, afiṣul. Erau chemaṭi să le viziteze nu numai locuitorii capitalei, ci ṣi cei cu ceva dare de mână din ṭară; lor li se promiteau reduceri mari la hoteluri ṣi restaurante. Un rol foarte important în realizarea acestui complex de agrement demn de o capitală europeană l-a avut arhitectul Octav Doicescu, supranumit mai târziu „părintele cartierului Primăverii”. Şi nu numai el…
Lacul Herăstrău, aflat pe râul Colentina între lacurile Băneasa ṣi Floreasca, fusese amenajat între 1930-1935 prin asanarea mlaṣtinilor. Apoi, pe locul unui vechi baraj pentru o moară, s-a instalat ecluza proiectată de inginerul Dorin Pavel ṣi inaugurată ṣi ea în cursul „Lunei Bucureṣtilor”; la bordul primului vaporaṣ care a trecut prin ecluză s-a aflat regele Carol al II-lea.
La concretizarea ideii de înfiinṭare a unui muzeu al satului au contribuit profesorul Dimitrie Gusti, Henri Stahl, Victor Ion Popa. Ei ṣi alṭii au coordonat cercetările monografice, amenajarea terenului, aducerea caselor în 56 vagoane de tren. 29 de gospodării ṭărăneṣti reprezentative, o biserică de lemn, cinci mori de vânt, o
moară de apă, un teasc de ulei, o povarnă, o cherhana, o cârciumă, ṣase fântâni, câteva troiṭe ṣi un scrânciob au fost aduse ṣi montate pe malul lacului, cu ajutor financiar de la Fundaṭia Culturală Regală „Principele Carol”. La deschiderea porṭilor Muzeului Satului, tot în „Luna Bucureṣtilor”, au fost personalităṭi culturale ṣi politice, membri ai guvernului ṣi, bineînṭeles, Carol al II-lea.
De la inaugurarea din 1936 ṣi până astăzi, zona de agrement a Herăstrăului a trecut prin distrugeri, modificări, îmbunătăṭiri. Dar, la fel ca în anii antebelici, a rămas unul dintre centrele vitale ale Bucureṣtiului. Iată cum ṣi-l aminteṣte fostul preṣedinte al României, Ion Iliescu, din anii copilăriei sale:
„S-a inaugurat ceea ce s-a numit „Luna Parc„ – Parcul Herăstrău de azi. Eu sunt hidroenerget şi l-am cunoscut apoi pe profesorul Dorin Pavel care a fost inginerul, tânăr atunci, care a proiectat această amenajare din nordul oraşului Bucureşti, lacurile din nord. […] Ideea amenajării lacurilor din nordul Bucureştiului a fost salvatoare pentru oraş. Nordul Bucureştiului atunci, după câte mi s-a spus, era cel mai insalubru din tot oraşul, era şi groapa de gunoi a oraşului, iar râuleţul ăsta Colentina care trece prin nordul oraşului cu un debit foarte mic, mult mai mic decât Dâmboviţa – cam 1metru, 3 metri pe secundă este debitul său – şi cu pantă mică, ceea ce a dus la formarea de bălţi…. şi era o zonă cu bălţi, cu stuf, cu ţânţari şi gunoaie. Şi atunci a fost o idee fericită care a fost aprobată, se pare, chiar de un decret regal, pe la începutul anilor ’30 să se amenajeze această zonă. Şi inginerul Dorin Pavel a proiectat primele…. că sunt lacuri de acumulare, deci râul Colentina a fost barat şi s-au format primele lacuri – Băneasa, Herăstrău, Floreasca. Întrucât nu are apă suficientă, s-au făcut şi nişte deviaţii de debite dinspre Ialomiţa pe de-o parte, dinspre Argeş pe de altă parte, ca să mai suplimenteze cu ceva debitul acestui râu. Iar prin barare s-au creat aceste lacuri de acumulare care suplinesc lipsa unui curs de apă. Amenajarea s-a continuat după război – acum sunt vreo 15 asemenea acumulări – şi în amonte până la Buftea şi în aval dincolo de Fundeni.
Deci pentru noi a fost un eveniment în 1939… pentru că s-au amenajat, pe de-o parte râul Colentina, s-au creat aceste acumulări, dar s-au amenajat şi parcuri, ca zonă de protecţie a acestor lacuri. […] Zonele acestea trebuie protejate, ele au un rol fundamental pentru protecţia acestor amenajări ale oraşului.
Deci, cum spuneam, în ’39, copil de 9 ani [fiind], pentru mine a fost o mare plăcere să văd acest nou parc a Bucureştiului amenajat în zonă şi care era pentru noi cel mai apropiat…”
[Interviu de Octavian Silivestru, 2011]