Înfrântă pe toate fronturile, la începutul lunii mai 1945 armata germană a acceptat capitularea necondiţionată. Astfel, la 7 mai, generalul german Alfred Jodl a semnat la Reims capitularea în faţa aliaţilor. Dar Uniunea Sovietică a avut pretenţia ca actul de capitulare să fie semnat şi la sediul statului major al forţelor sovietice. Acest lucru s-a întâmplat la 8 mai 1945, încetarea focului intrând în vigoare pe frontul sovietic a doua zi, la 9 mai 1945. Cu toate acestea, au existat unităţi germane care nu s-au supus ordinului de a se preda şi au continuat lupta şi în zilele următoare. Aflate în Cehoslovacia, unităţi ale armatei române au primit ordin să urmărească şi să capureze ultimile unităţi germane care au refuzat să se predea. Despre ultimile lupte purtate de Armata romînă, în Arhiva de Istorie orală – Radio România se păstrează amintirile generalului Dumitru Ghiţescu care în 1945 avea gradul de căpitan şi îndeplinea funcţia de şef al biroului operaţii din cadrul Divizia 9 Infanterie – Dobrogea.
Între 1-5 mai 1945 divizia noatră [Divizia 9 infanterie] a trebut la vest de Morava şi urma să acţioneze în această zonă în care se afla mult discutatul post de radio Donau. Acest post de radio se afla pe un platou şi consta într-un turn de antenă şi cu lucrări de campanie, pasagere în jurul ei. Înălţimea la care se afla acest post de radio era circa trei sute de metri. Aflându-se în dispozitivul de acţiune al nostru am primit ordin că să luăm legătura cu două brigăzi cehoslovace care urmează să depăşeacă dispozitivul nostru şi să atace în direcţia postului de radio Donau.
În adevăr aşa s-au petrecut lucrurile, acest două brigăzi au venit şi au intrat în dispozitivul nostru şi urma ca în dimineaţa de 8 mai să atace şi să cucerească zona în care se găsea postul de radio Donau. Lucrurile s-au petrecut aşa. Au venit şi s-au instalat în dispozitiv de acţiune şi în dimineaţa de 8 mai a trecut la atac care a fost însă oprit de foc puternic din partea germană. Semnalez că în seara de 8 mai, în timp ce unităţile noastre se aflau în dispozitiv pe linia frontului au început să se tragă tot felul de rachete, câmpul de acţiune devenise iluminat puternic şi se stiga pe întregul front: ,,Ura! Războiul s-a terminat. A început pacea!” În realitate lucrurile nu au stat aşa. Primisem ordin de la Armata a IV-a ca să continuăm acţiunea. În acelaşi timp am primit o serie de instrucţiuni suplimentare – prima oară când apăreau într-un ordin de luptă – în care ni se comunica ce avem de făcut în cazul când germanii vor înceta lupta şi vor se vor preda. 
În seara de 8 mai şi în cursul nopţii de 8 spre 9 mai am trimis parlamentari cu megafoane, cu steguri albe, şi i-am îndemnat pe germani să înceteze lupta, pentru că războiul s-a încheiat. Spre surprinderea nostră trupele germane nu au răspuns cererii noatre de capitulare, aşa că în ziua de 9 mai am fost nevoiţi să atacăm după toate regulile, aşa cum făcusem pe toată durata războiului. După o pregătire puternică de artilerie, infanteria a pornit la atac cu toată hotărârea. În aceste conduţii nemţii au părăsit poziţia şi au început retragerea. S-a trecut la o urmărire hotărâtă care a durat patru – cinci zile, până la 12 mai. Am luat mulţi prizonieri, dar nu totalitatea luptătorilor putem afirma că au fost făcuţi prizonieri că mulţi dintre ei s-au îmbrăcat civil şi au dispărut în imensul codru care se forma în spatele postului de radio Donau. Aşa s-au petrecut lucrurile la postul de radio Donau.
[Înregistrare realizată de Octavian Silivestru, 20.04.1995]
