Astăzi, se împlinesc 60 de ani de la naşterea renumitului actor român de teatru şi film, Dinu Manolache, născut în comuna Rogova din judeţul Mehedinţi la 13 mai 1955. A urmat studiile la Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică din Bucureşti, la clasa profesorului Octavian Cotescu, fiind absovent, în urma examenelor finale, în anul 1980.
În 1979, tânărul actor a debutat pe marele ecran, în rolul lui Vasile din filmul „Cine mă strigă?”, regizat de Letiţia Popa.
Anul 1981, îi aduce distribuţia în alte două roluri memorabile: Simion Handrabur din „Semnul Şarpelui”, în regia lui Mircea Veroiu şi respectiv, rolul lui Virgil din „Fata Morgana”, film regizat de Elefterie Voiculescu.
În anul 1982, Dinu Manolache apare, alături de Sebastian Papaiani, Florin Zamfirescu, Amza Pellea şi de fostul său profesor, Octavian Cotescu, în documentarul de scurt metraj „Mitul lui Mitică” de Mihnea Columbeanu şi în pelicula lui George Cornea, „Rămân cu tine”.
Are un rol foarte reuşit, în filmul „Mult mai de preţ e iubirea” (1982) , în regia lui Dan Marcoci, alături de Leopoldina Bălănuţă şi de viitoarea sa soţie, actriţa Rodica Negrea.
Nume mari ale cinematografiei româneşti, precum Gina Patrichi, Ilarion Ciobanu, Adrian Pintea sau Gheorghe Dinică se numără printre cei care vor juca alături de Dinu Manolache în seria a doua a celebrului film „Lumini şi umbre” (1982)
Debutul în televiziune a avut loc în anul 1983, cu rolul servitorului Fabrizio din filmul „Hangiţa”, o adaptare pentru TV după piesa omonimă a lui Carlo Goldoni, în regia lui Constantin Dicu, unde apare alături de câţiva actori din generaţia de aur, precum Mitică Popescu, Dana Dogaru, Coca Andronescu sau Ovidiu Schumacher.
Între 1983 şi 1989 actorul se dedică mai mult scenei teatrale, nefiind prezent în nici o distribuţie cinematografică.
Joacă pe scena Teatrului Mic din Bucureşti roluri spumoase, ca Ligurio din „Mătrăguna” de Niccolo Machiavelli, Jean din „Mitică Popescu” de Camil Petrescu, Pătru cel Scurt din „Nişte ţărani” de Dinu Săraru sau Azazelo din „Maestrul şi Margareta” de Bulgakov, în regia Cătălinei Buzoianu, prin care se face remarcat. De asemenea, joacă şi semnează regia câtorva spectacole notabile din teatrul radiofonic, precum „Idolul si Ion Anapoda” de G.M. Zamfirecu, „Desculţ în parc” de Neil Simon sau „Trei nopţi cu Madox” de Matei Vişniec
La Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică din Bucureşti, a devenit asistent universitar la clasa profesorului Mircea Albulescu, unde a regizat şi a scris scenarii pentru piese interpretate de studenţi ca „Pădurea” de W. Shakespeare. A scris și poezii păstrate încă în manuscris.
Cu rolul din producţia „Campioana” (1990) de Elisabeta Bostan, alături de Izabela Moldovan, Mircea Diaconu, George Mihăiţă şi Ileana Stana Ionescu revine în atenţia iubitorilor de film
În 1994 actorul apare în ecranizarea lui Dinu Cernescu, după comedia „Titanic vals” de Tudor Muşatescu, în rolul lui Dinu Petre, alături de Tamara Buciuceanu, Dem Rădulescu, Dorina Lazăr Mihai Constantin şi Cesonia Postelnicu.
Dinu Manolache a fost căsătorit cu actriţa Rodica Negrea. Are o fiică actriţă la Teatrul Mic, Ilinca Manolache.
Rodica Negrea vorbea într-un interviu despre calităţile pe care le avea omul şi actorul Dinu Manolache: “Ne-am cunoscut în facultate, ne-am iubit, ne-am luat, am fost fericiţi. Ilinca este cel mai frumos dar de la Dumnezeu. A moştenit foarte multe de la tatăl ei. Cel mai frumos lucru pe care Ilinca îl are de la Dinu este felul în care trăieşte bucuria, bunătatea, râsul. Mă bucur că lumea o iubeşte aşa cum l-a iubit şi pe Dinu. A fost atât de bun şi de frumos, chiar şi în momentele în care vorbea despre sfârşitul pe care îl simţea. A plecat atât de repede dintre noi… Pe scenă am evitat să fim împreună, eram diferiţi ca stil. Am jucat împreună în „Nişte ţărani“, de Dinu Săraru, şi în „Scaunele“, de Eugène Ionesco. Ca tipologie eram foarte diferiţi, de aceea când lucram cu el ieşeau scântei. Dar aşa scoteam la iveală acea căldură care dă viaţă situaţiei. Aveam moduri total diferite de abordare şi de energie. El era la şcoala lui Octavian Cotescu, format într-un realism imediat. Mai târziu am „furat“ de la el asta. Eu aveam şcoala Olgăi Tudorache, care înseamnă enorm, dacă ştii să o faci bine. Dinu a fost pentru mine o mare sursă de inspiraţie. Chiar dacă atunci când era încă în viaţă nu am înţeles câte am de învăţat de la el, după ce Dinu nu a mai fost, de multe ori m-am raportat la el… Deseori m-am surprins analizând replici sau situaţii, aşa cum mă gândeam că ar fi făcut Dinu.”
Iubitorii teatrului şi filmului românesc îşi aduc aminte cu plăcere de actorul Dinu Manolache trecut la cele veşnice la 3 septembrie 1998 la Bucureşti, după o lungă suferinţă (cancer), fiind îngropat la Cimitirul Bellu ortodox, pe Aleea Artiştilor, la vârsta de 43 de ani, având o carieră frumoasă, şi multe roluri de neuitat.
Monica Dutu
