Luni, 18 mai, se împlinesc 95 de ani de la naşterea Sfântului Papă Ioan Paul al II-lea, o personalitate marcantă a lumii, considerat cel mai iubit Suveran Pontif din istorie. Papa Ioan Paul al II-lea a fost o personalitate unică, întreaga sa viaţă fiind dedicată transformării lumii, înţelegerii între oameni, păcii, realizându-şi în mod excepţional misiunea sa pe pământ.
A militat ca nimeni altul pentru concilierea între bisericile-surori, catolică şi ortodoxă, fiind primul papă din istorie care a vizitat o țară ortodoxă, România, dar și primul suveran pontif care a ajuns în Israel și care a vizitat o sinagogă, dar și o moschee.
Prin cuvântul său a fost un adversar de temut al regimurilor totalitare, a demonstrat o dragoste enormă faţă de semeni, fiind de menţionat faptul că a surprins întreaga lume prin iertarea pe care a acordat-o unui om care l-a împuşcat, în anul 1981, o încercare din care Suveranul Pontif a scăpat cu greu.
A avut şi o activitate politică remarcabilă, fiind de notat faptul că a dublat pe perioada pontificatului său numărul de state cu care Vaticanul a avut relaţii diplomatice, dar s-a implicat şi în cauze şi conflicte cu substrat politic de pe întreg mapamondul.
Karol Josef Wojtyla, pe numele său, s-a născut la 18 mai 1920, la Wadowice, în Polonia, lângă Cracovia, fiind cel mai mic dintre copiii lui Karol Wojtyła şi ai Emiliei Kaczorowska.
A absolvit liceul Marcin Wadowita, iar în anul 1934, s-a înscris la Universitatea Jagiellonă din Cracovia şi la o şcoală de teatru.
În anul 1939, naziştii au închis universitatea, iar Karol şi-a întrerupt studiile, pentru a nu fi deportat în Germania, şi s-a angajat, mai întâi la o carieră de piatră, apoi la fabrica de produse chimice Solvay.
În anul 1942, a frecventat clandestin Seminarul din Cracovia, iar după cel de-al Doilea Război Mondial şi-a continuat studiile la Facultatea de Teologie a Universităţii Jagiellone.
La 1 noiembrie 1946 a fost hirotonit preot la Cracovia, slujind la mai multe parohii din oraş.
În anul 1948 obţine doctoratul în teologie, la Universitatea Angelicum de la Vatican, cu tema „Lucrările Sf. Ioan al Crucii”, apoi a devenit profesor de teologie morală şi de etică socială la Seminarul Major din Cracovia şi la Facultatea de Teologie din Lublin şi capelan al studenților până în anul 1951.
La 4 iulie 1958 Papa Pius XII l-a numit episcop titular de Ombi şi auxiliar de Cracovia, a avut o importantă contribuţie la Conciliul Vatican II (1962–1965), iar Papa Paul VI l-a numit mai întâi arhiepiscop de Cracovia, la 13 ianuarie 1964, apoi cardinal, la 26 iunie 1967.
La 16 octombrie 1978, după decesul Papei Ioan Paul I, conclavul cardinalilor l-a ales al 263-lea succesor al Sfântului Petru, fiind primul papă polonez din istorie şi primul papă de altă origine decât cea italiană de la Papa Adrian VI (1522). Mandatul său de Papă al Bisericii Catolice și episcop al Romei a început oficial 6 zile mai târziu, la 22 octombrie.
Încă din primele zile ale mandatului său, s-a implicat în lupta împotriva regimurilor totalitare, iar cel mai elocvent este exemplul legat de ţara sa natală, declaraţiile şi sprijinul său determinând recunoaşterea oficială, de către comunişti, a mișcării dizidente sindicaliste „Solidarność”, după grevele de la Gdansk din august 1980.
Pe 13 mai 1981, pe când se pregătea să îi salute pe credincioșii adunați în Piața Sfântului Petru, Papa a fost victima unui atentat comis de Mehmet Ali Ağca, care a tras cu pistolul din apropiere, însă papa avea să afirme după înănătoşire că „o mână a tras cu glonțul, alta i-a modificat traiectoria”, făcând referire la Fecioara Maria, pe care Papa Ioan Paul al II-lea o venera în mod deosebit. Mai mult, chiar la solicitarea expresă a Papei, glonțul extras din trupul său a fost depus în coroana de aur care decorează statuia Fecioarei Maria de la Fatima.
În anul 1983, în timpul vizitei sale la închisoarea unde Ağca îşi ispăşea pedeapsa, papa l-a iertat în mod public pe agresor, într-un gest neaşteptat care a surprins, dar a spus aproape totul despre personalitatea sa excepţională.
Dealtfel tentativele de atentat la adresa Suveranului Pontif au fost mai multe însă nu au apucat să fie puse în practică. Este cunoscut că în anul 1984, înainte de vizita sa în Venezuela, poliția politică din acea țară a descoperit și contracarat un complot de asasinare a papei, pus la cale de o grupare extremistă, iar pe 6 ianuarie 1995 poliția filipineză a reușit să oprească „Operația Bojinka”, care urmărea același scop. Un alt atentat, ţinut multă vreme secret, s-a produs în anul 1982 când Papa a fost rănit prin înjunghiere cu un cuţit de un preot spaniol ultraconservator, Juan Fernandez Krohn, la Fatima, în Portugalia, tocmai când Papa se pregătea să aducă mulţumire Fecioarei Maria pentru că a scăpat de atentatul din urmă cu un an. Atentatorul a fost imediat doborât de poliţişti şi arestat, însă Papa a solicitat ca incidentul să nu fie făcut public.
Ne amintim, apoi, cu bucurie de vizita Papei Ioan Paul al II-lea în România, în perioada 7 – 9 mai 1999, eveniment ecumenic de exepţie, Papa fiind primul Suveran Pontif care s-a deplasat într-o țară majoritar ortodoxă, ca răspuns la invitația adresată de către patriarhul Teoctist (1915-2007), prima de acest fel adresată de un patriarh al Bisericii Ortodoxe unui conducător al Bisericii Catolice de la Marea Schismă din anul 1054.
Nu mai puţin importantă este primirea de către Papa Ioan Paul al II-lea a Patriarhului Teoctist, în anul 2002, la Vatican.
A murit la 2 aprilie 2005, în Duminica Milostivirii Divine, după aproape 27 de ani de Pontificat – al treilea cel mai lung din istorie, în urma Sfântului Petru (estimat între 34 și 37 de ani) și a lui Pius al IX-lea (31 de ani) – , şi a fost înmormântat la 8 aprilie 2005, în cripta de sub Basilica San Pietro din Roma.
La 1 mai 2011, Papa Ioan Paul al II-lea a fost beatificat de Papa Benedict al XVI-lea, pentru el făcându-se o excepţie în privinţa perioadei normale de așteptare de cinci ani, înainte de deschiderea cauzei de beatificare și canonizare, în ciuda unor voci care se îndoiau de oportunitatea momentului.
Lui Ioan Paul al II-lea îi sunt atribuite numeroase minuni motiv pentru care a şi fost sanctificat. Astfel, o femeie de 42 de ani, din New Jersey, care suferea de scleroză multiplă în fază avansată a scris, în aprilie 2005, după moartea Papei, o rugăciune către acesta, cerându-i s-o ajute. Ajunsă ulterior la Lourdes, după participarea la slujba care marca ziua în care Karol Woijtyla a urcat pe scaunul Sfântului Petru, starea femeii s-a schimbat în mod miraculos, în absenţa tratamentului, observându-se întărirea muşchilor şi dispariţia durerilor atroce.
O altă minune este relatată, la patru ani după moartea Papei Ioan Paul al II-lea, de către fostul secretar personal al Suveranului Pontif, Arhiepiscopul Cracoviei, Stanislaw Dziwisz, care a declarat că un copil din Gdansk, în vârstă de 9 ani, venit să se reculeagă la mormântul lui Ioan Paul al II-lea, s-a vindecat de cancer la rinichi.
De asemenea, un tânăr de 26 de ani, împuşcat în cap în timpul unui jaf, şi-a revenit neaşteptat după ce a primit rozariul binecuvântat de Papa Ioan Paul al II-lea.
La 1 august 2011, în Piața pictor Constantin Stahi din București, în apropierea sediului Nunțiaturii Apostolice, a fost dezvelit și sfințit un bust al Sfântului, de acum, Ioan Paul al II-lea, Papă, realizat în bronz, de sculptorul sloven de origine bosniacă Mirsad Begie.
La 27 aprilie 2014, Papa Ioan Paul al II-lea a fost canonizat, alături de Papa Ioan al XXIII-lea, intrând în rândul sfinţilor, în cadrul unei ceremonii oficiate de Papa Francisc, la care au asistat aproape un milion de credincioși din întreaga lume, 150 de cardinali, 1000 de episcopi și peste 6000 de preoți.
La 25 aprilie 2015, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu a avut loc lansarea în limba română a jurnalului Papei Ioan Paul al II-lea, intitulat „În mâinile Domnului. Însemnări personale, 1962–2003“, în care sunt prezentaţi peste patruzeci de ani din viaţa celei mai importante personalităţi spirituale a secolului XX, care după apariţia în Polonia – la 5 februarie 2014 – , au stârnit un imens interes mediatic, mai ales că aceste însemnări ale Suveranului Pontif fuseseră încredinţate prin testament părintelui Stanisław Dziwisz, secretarul şi cel mai apropiat colaborator al său, pentru a fi arse, însă acesta a decis să nu le distrugă ci să le prezinte Congregaţiei pentru Cauzele Sfinţilor, înainte de a fi împărtăşite publicului.
Să amintim şi faptul că, doar cu câteva zile în urmă, preşedintele României Klaus Iohannis a fost primit, la Vatican, de Papa Francisc care a acceptat invitaţia lansată de şeful statului român de a ne vizita ţara, în anul 2018, deci la 19 ani distanţă de la istorica vizită a predecesorului său, Ioan Paul al II-lea, moment care se anunţă, încă de pe acum, unul cu o însemnătate deosebită.
În întregul său Pontificat, Sfântul papă Ioan Paul al II-lea a avut, conform specialiştilor, cea mai bogată activitate dintre predecesorii săi: a făcut peste 100 de vizite pastorale în afara Italiei și aproape 150 în Italia, a vizitat, în calitate de episcop de Roma, marea majoritate a parohiilor, a primit în audienţele generale un total de aproape 18 milioane de credincioşi. În calitate de şef al statului a avut cele mai multe întrevederi cu lideri din întreaga lume, s-a aflat în 38 de vizite oficiale, şi a avut aproape 1000 de audiențe și întâlniri cu șefi de state și guverne din întreaga lume.
A fost primul papă din istorie care a vizitat o sinagogă – la Roma, la 13 aprilie 1986, unde s-a întânit cu Elio Toaff, rabinul șef al Comunității evreiești din capitala Italiei – şi primul papă care s-a aflat într-o biserică evanghelică, tot în anul 1986, şi prmul care a intrat într-o moschee, în Siria, în lăcaşul Omeyyada din Damasc, în anul 2001, a vizitat lagărul de la Auschwitz și Zidul Plângerii de la Ierusalim, în anul 2000 şi nu a ezitat să sărute Coranul, un gest petrecut pe 14 mai 1999, la Vatican. De asemenea, Papa a organizat concerte de reconciliere între evrei şi musulmani – în 2004, la Vatican, a primint binecuvântarea unui rabin – în anul 2005, la Vatican şi a cerut public iertare pentru greşelile făcute în trecut de Biserica Catolică, inclusiv pentru lipsa de implicare din perioada Holocaustului.
A fost un neîndurător critic al dictaturilor, fiind de menţionat aici măcar vizita în Chile în 1987, în timpul căreia nu a ezitat să-i ceară demisia tiranului Augusto Pinochet, înlăturat în cele din urmă de la putere trei ani mai târziu, dar şi vizita în Haiti, în care Papa a condamnat public şi ferm abuzurile lui Jean Claude Duvalier, vizita Suveranului Pontif fiind urmată de ample mişcari de protest care culminat cu înlăturarea dictatorului.
L-a legat o prietenie ecumenică remarcabilă de Maica Tereza din Calcutta, pentru amândoi, săracii şi bolnavii din întraga lume fiind, independent de credinţa lor, persoane care primeau iubirea şi ajutorul lor, Papa fiind cel care îi îmbărbăta mereu pe cei năpăstuiţi cu celebrul îndemn „Nu vă fie frică !”.
Prin tot ce a oferit umanităţii, Ioan Paul al II-lea a devenit cel mai popular şi iubit Suveran Pontif şi una dintre cele mai prestigioase personalităţi ale istoriei.
video: youtube
[youtube height=”HEIGHT” width=”WIDTH”]https://www.youtube.com/watch?v=P498ZWdGIjU[/youtube]
