Aerul parfumat din zonele de câmpie se datorează în această perioadă înfloririi salcâmilor. Salcâmul (Robinia pseudacacia) este, pentru România, unul dintre cei mai importanţi arbori, deşi această semnificaţie este trecută de cele mai multe ori cu vederea.
Pe lângă alte întrebuinţări (fixarea terenului, valorificarea lemnului, crearea de cordoane de protecţie, etc.) salcâmul prezintă valoare alimentară şi bioterapeutică excepţională.
De la salcâm, florile sunt cele care se folosesc în diferite reţete naturiste, celelalte organe ale plantei, îndeosebi scoarţa şi seminţele fiind toxice. Toxicitatea frunzelor de salcâm este mai scăzută, acestea, însă doar în amestec cu florile şi în cantitate mică, se pot utiliza în fitoterapie.
Floarea de salcâm are puteri terapeutice nebănuite şi poate trata şi alina dureri din cele mai diverse şi mai puternice. Din păcate, foarte puţini cunosc beneficiile pe care floarea de salcâm le aduce organismului nostru. Ciorchinii de floare de salcâm devin un adevărat izvor de sănătate, dacă ştim cum să îi folosim.
Florile de salcâm servesc la prepararea de băuturi răcoritoare în combinaţie cu socul (socata), aluaturi de clătite sau de gogoşi, ceaiuri alimentare reci sau calde, cidruri. În multe sate din România, din florile de salcâm se prepară şerbet sau dulceaţă.
Pentru valorificarea fitoterapeutică, florile de salcâm se recoltează la începutul sau mijlocul înfloritului, culegându-se floare cu floare din inflorescenţă. Materialul recoltat şi purificat (se elimină corpurile străine, florile atacate sau veştejite, etc.) se usucă în spaţii întunecoase şi bine aerisite, într-un singur strat, după care se ambalează, de preferinţă în săculeţi textili.
Ceaiul din flori de salcâm
Infuzia de flori de salcâm, fiind plăcută la gust şi lipsită în totalitate de compuşi toxici, este foarte potrivită pentru a fi folosită atât ca ceai alimentar cât şi ca ceai oficinal.
Preparatele pe bază de flori de salcâm sunt alcalinizante, antispastice (acţiune asupra musculaturii netede gastrice şi pulmonare) şi calmante, fitoterapia folosindu-le din acest motiv, în piroză (arsuri la stomac), ulcer gastric, gastrită hiperacidă, crampe, gastralgii (dureri de stomac), „rău” în sarcină. Florile de salcâm calmează tusea (sunt antitusive) şi prezintă efecte uşor sedative, liniştind stările de nervozitate şi iritabilitate. Ca adjuvant, ceaiul de salcâm se foloseşte în insomnie, în depresia cronică uşoară (distimie) şi în atacurile de panică.
În combinaţie cu alte plante, din florile de salcâm se realizează ceaiuri care combat bronşita şi ameliorează simptomele reumatismului.
În tratamentul hiperacidităţii gastrice, a durerilor de stomac şi a migrenei, se poate recurge la un ceai preparat din frunze şi flori de salcâm (1:1).
Infuzia se realizează dintr-o lingură de flori la o cană cu apă. Se beau 2-3 ceaiuri zilnic. În bolile de stomac, infuzia se administrează călduţă sau la temperatura camerei. Ca pansament gastric, florile de salcâm se pot amesteca în proporţie egală cu frunze de dud.
Infuzia de flori şi de frunze de salcâm, se prepară din 2 linguriţe cu vârf, la 200 ml de apă.
Silvoterapie
De salcâm, ca factor de cură, se poate profita în mediul său natural prin silvoterapie. Plimbările în jurul salcâmilor înfloriţi au efecte calmante asupra sistemului nervos, datorită uleiului eteric din parfumul florilor.
Apiterapie
Apiterapia se foloseşte de mierea de salcâm, întrucât în compoziţia acesteia se regăsesc, pe lângă substanţele prelucrate de către albine, şi principiile active din nectarul florilor sau din mana afidelor specifice speciei Robinia pseudacacia. De asemenea, se mai utilizează polenul de salcâm.
Dintre numeroasele tipuri de miere, fiecare cu proprietatile ei specifice, mierea de salcâm este un tonic general, care calmează tusea şi este folosită în tratarea asteniei si nevrozelor. Este un excelent tonic pentru copii, convalescenţi, ideală pentru întărirea sistemului imunitar şi pentru gravide.
Mierea de salcâm conţine vitaminele B1, B2, B6, B12, enzime, flavoane, flavonoide, compuşi aromatici, fitohormoni, acizi organici (lactic, oxalic, citric, malic), dextrină.
Acest sortiment de miere, este recomandat în caz de: hiperaciditate gastrică, cancer gastric, ulcer, sarcină, nevroză, astenie, stres, tuse, convalescenţă. În bolile de stomac, mierea de salcâm se administrează diluată în apă călduţă sau în lapte (1 lingură de miere la 100 ml de apă sau lapte), cu o oră înaintea meselor. De asemenea, mierea de salcâm se utilizează pentru îndulcirea a numerose ceaiuri oficinale şi alimentare.
O formulă oficinală eficientă, se realizează pe bază de miere de salcâm la care se adaugă hrean crud ras.
Suferiţi de constipaţie? Floarea de salcâm vă este din nou, un aliat de nădejde. Preparaţi o pastă din floare de salcâm în următorul mod – luaţi zece linguri de floare de salcâm uscate şi măcinaţi-le bine. Amestecaţi cu aproximativ cinci linguriţe de miere până obţineţi o pastă pe care o puteţi consuma zilnic, timp de 2 luni, o lingură în fiecare dimineaţă înainte de micul-dejun.
Floarea de salcâm continuă să ne uimească cu proprietăţile ei curative, iar următorul inamic al nostru de zi cu zi pe listă pe care floarea de salcâm îl combate, este insomnia. Fie că faceţi o cură cu infuzie de floare de salcâm timp de o lună sau consumaţi floarea de salcâm proaspătă, amestecată cu două-trei linguriţe de miere, sau o adăugaţi în salatele de fructe, acestea au efect de combatere a insomniei.
Puţini ştiu că ar putea să renunţe la medicamentele foarte scumpe pe care le văd în reclame şi le cumpără din farmacii pentru a calma durerile de stomac, arsurile gastrice şi chiar ulcerul gastric şi duodenal. Floarea de salcâm are proprietăţi miraculoase şi calmează în câteva minute durerile gastrice, la acest efect contribuind glicozizii flavonici care acţionează ca hipoacidifianţi. În tratamentul de lungă durată, trebuie consumată câte o linguriţă cu pulbere de flori de salcâm înainte de fiecare masă, pentru gastrite şi ulcer. Puteţi ţine cura de o lună, cu posibilitatea de a repeta după încă o lună de pauză. De asemenea, puteţi prepara o infuzie de flori de salcâm, turnând circa 200 de mililitri de apă fierbinte, clocotită peste o linguriţă de flori de salcâm uscate. Acoperiţi ceaşca timp de 5-10 minute, strecuraţi şi beţi lichidul obţinut.
În cursul zilei, în locul apei potabile sau a sucurilor, este recomandat să se consume apă din flori de salcâm (o mână de flori uscate se macerează la rece, minimum 8 ore, într-un litru de apă curată de izvor).
www.bioterapi.ro, www.paradisulverde.ro, www.mancamsanatos.ro, www.dr-catalin-luca.ro
Bianca Ioniţă
