Turcia se prezintă pe 7 iunie la urne, cu ocazia alegerilor parlamentare, considerate cruciale pentru viitorul ţării dar şi un test pentru actuala guvernare, confruntată pe plan intern cu o scădere a încrederii populaţiei pe fondul problemelor economice şi pe plan extern cu critici privind respectarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale.
Pentru a înţelege contextul politic al alegerilor parlamentare din 7 iunie, trebuie amintit că în urmă cu un an au avut loc în Turcia şi alegeri prezidenţiale, câştigate de Recep Tayyip Erdoğan, pe atunci premier şi lider al partidului de guvernare AKP – Justiţie şi Dezvoltare. Cele mai recente sondaje de opinie indică un avans de aproximativ 15% al aceleiaşi formaţiuni înaintea următorului clasat, partidul de opoziţie CHP.
Presa internatională urmăreşte îndeaproape situaţia din Turcia, dovadă fiind numeroasele articole alocate acestei teme.
Reuters comentează că Partidul Justiţie şi Dezvoltare, aflat la putere, are un susţinător puternic în persoane preşedintelui Tayyip Erdoğan. Deşi potrivit Constituţiei preşedintele trebuie să fie imparţial, acesta se implică în mod activ în campania electorală şi prezintă partidele de opoziţie drept „antireligioase”, pentru a-i convinge pe turcii şi kurzii pioşi să dea voturile partidului AKP, scrie Reuters. Partidul Justiţie şi Dezvoltare, aflat la putere, l-a propus şi promovat pentru funcţia de preşedinte pe Recep Tayyip Erdoğan, pe atunci premier şi lider al partidului, iar acum acesta se revanşează, se mai arată în articolul agenţiei de presă. Reuters mai susţine că Erdoğan şi-a bazat discursul politic pe conflictul religie-laicism, ce datează încă din primii ani ai Republicii. Astfel AKP încearcă să îşi asigure puteri sporite şi câştigarea unei majorităţi prin care să poată schimba Constituţia.
Euronews comentează că rezultatul alegerilor va fi influenţat de abilitatea partidului pro-kurd HDP de a-şi mobiliza votanţii pentru a depăşi pragul electoral de 10 procente, necesar pentru a intra în Parlament. Luând din locurile partidului lui Erdoğan, formaţiunea pro-kurdă ar putea distruge visul AKP de a forma un guvern majoritar, mai notează Euronews. Acuzat de opozanţi că ar avea legături cu gruparea teroristă PKK, partidul pro-kurd HDP afişează acum cu mândrie steagul Turciei în speranţa că va fi preferat de toţi aceia care doresc o opoziţie puternică faţă de actuala guvernare, mai scrie Euronews.
Deutsche Welle comentează pe de altă parte că alegerile din Turcia scot la lumină rupturile din societatea kurdă. Succesul sau eşecul partidului pro-kurd reprezintă un factor cheie în alegerile din 7 iunie însă diviziunea existentă în cadrul comunităţii kurde reprezintă o reală provocare pentru aceasta. Dacă o parte a kurzilor susţin o soluţionare politică a conflictului cu Ankara, există şi o aripă dură favorabilă acţiunii militare. Cheia pentru a obţine cele 10 procente necesare este abilitatea liderilor HDP de a-i convinge pe naţionaliştii kurzi că soluţia pentru relaţii normale cu Ankara este politică şi nu militară şi că poate fi obţinută prin mijloace non-violente, mai scrie Deutsche Welle.
Ecuaţia victoriei la alegeri mai are o necunoscută pentru AKP, în afara modului în care vor decide să voteze etnicii kurzi. Situaţia economică tot mai slabă ameninţă şansele partidului de guvernare din Turcia, scrie Wall Street Journal. După 13 ani de guvernare, partidul AKP se confruntă cu o diminuare a încrederii populaţiei în abilitatea liderilor de a gestiona cu succes programul economic. Lovit de o combinaţie a unor factori precum stagnarea creşterii economice, slăbirea încrederii investitorilor, îngrijorările legate de prerogativele preşedintelui Recep Tayyip Erdoğan şi acuzele privind îngrădirea libertăţii presei, AKP intră în alegeri cu o bază de votanţi care pentru prima dată în ultimii zece ani pun la îndoială managementul economic al partidului, mai notează the Wall Street Journal. În joc este şansa preşedintelui Erdoğan de a-şi realiza un vis pe termen lung: transformarea mandatului prezidenţial dintr-o funcţie ceremonială într-una executivă, de forţă, cu puteri pe care în prezent le deţine premierul. Confruntat cu critici ale opoziţiei şi cu acuzaţii de alunecare spre autoritarism, preşedintele răspunde că toate acestea nu sunt decât încercări de a devia Turcia de pe calea progresului, se mai arată în analiza publicată de Wall Street Journal.
Florin Matei – Agenţia de presă RADOR
