Printre castrele construite de împăratul Traian în vremea reorganizării limesului Moesiei Inferior s-a aflat ṣi cel de la Mălăieṣti, pe teritoriul de astăzi al judeṭului Prahova. Viaṭa acestui castru cu val de pământ ṣi palisadă de lemn se pare că a fost scurtă, de aproximativ 14 ani, până la sfârṣitul domniei lui Traian în 116 d. Hr. Încheind pacea cu sarmaṭii, urmaṣul său Hadrian avea să retragă armata din zona Munteniei. Castrul de la Mălăieṣti, de pe terasa versantului drept al Teleajenului, a fost ṣi el părăsit.
În anii ’30 ai secolului trecut a fost trecut într-un plan topografic de colonelul Constantin Zagoriṭ, dar cercetat sistematic avea să fie abia după 25 de ani, de arheologii Grigore Florescu ṣi Ex. Bujor. Au mai fost săpături de salvare în 1985 făcute de Dan Lichiardopol, atunci când intervenṭiile mecanice datorate plantării unei livezi ameninṭau să distrugă fortificaṭia cu totul. În septembrie 2011 cercetările au fost reluate de arheologul dr. Ovidiu Ţentea de la Muzeul Naṭional de Istorie a României. Săpăturile conduse de domnia sa au dus până astăzi la cunoaṣterea detaliilor de construire ṣi funcṭionare a castrului, precum ṣi la studierea exhaustivă a băilor romane din apropiere, la care aveau acces soldaṭii aflaṭi în castru.
În seria conferinṭelor cu titlul Historia Viva desfăṣurate la Muzeul Naṭional de Istorie a României, dr. Ovidiu Ţentea a prezentat acum câteva zile spectaculoasele rezultate ale săpăturilor arheologice din zona fortificaṭiei ṣi băilor romane de la Mălăieṣti, comuna Dumbrăveṣti, Prahova.
Un castru cu aspect de pentagon
„În 1985-86 au avut loc niṣte îmbunătăṭiri funciare în zonă care au dus la transformarea zonei castrului într-o livadă dezafectată imediat după 1989. Distrugerile au fost majore, iar până în 2011 se credea că acest castru este complet distrus, că nu mai prezintă nici o posibilitate, nici un interes, nici măcar ṣtiinṭific. Săpăturile realizate atunci de Dan Lichiardopol au vizat latura vestică, două secṭiuni paralele, una paralelă cu cea din 1955, încercând să identifice aceleaṣi elemente pe care le-au identificat Florescu ṣi Bujor. Nici una dintre ele nu este pusă pe un plan, motiv pentru care în anul 2011 am luat-o pur ṣi simplu de la zero, neavând altă modalitate de a verifica lucrurile.
Voi spune foarte pe scurt: latura nordică este cea mai puternic afectată; a fost sondată printr-o secṭiune magistrală de 80 m; la nord avem, nu aṣa cum ne-am fi aṣteptat, două fossae, două ṣanṭuri, iar cea din exterior este absolut atipică, mult mai mare. În partea nordică unde ne ṣteptam să fie aṣezarea în planul lui Zagoriṭ materialul este extrem de bogat, dar foarte-foarte distrusă orice structură de locuire. […] După datele lui Zagoriṭ [castrul are] 180 x 150 m, latura sudică fiind destul de atipică, fortificaṭia având aspect de pentagon.
Am încercat să verificăm cu două noi rânduri de prospecṭiuni geofizice realizate de Alexandru Popa în 2012 colṭul de sud-vest, încercând să ne legăm cercetarea noastră de suprafaṭa în care am identificat, credeam la data respectivă, două faze dintr-o baracă incendiată. […] Propunerile de restaurare a palisadei au fost făcute având în vedere analiza detaliată a profilului publicat în SCIVA 1955 care are avantajul de a conṭine elemente de palisadă destul de bune… Propunerea de reconstituire aparṭine Ioanei Bogdan Cătăniciu ṣi a fost publicată în 1994, iar analogiile noastre cele mai bune sunt de undeva din zona Scoṭiei, în acel moment. [Apoi ] lucrurile au evoluat.
Acum, puneam în mod firesc problema unde va fi fost aṣezarea dacică, getică, pre-romană. Nu am identificat decât sub baza valului de pe latura nordică fragmente de ceramică lucrată cu mâna care, tipologic, […] te duce cu gândul spre secolul II-III d.Hr.”
Un accesoriu de prindere a părului…
„Într-un contubernium din baracă am descoperit ṣi o podoabă frumoasă din bronz care este un accesoriu de prinderea părului; cu siguranṭă nu era vorba de comati [dacii de rând, pletoṣii] care ar fi avut părul lung, [ci de] elemente interesante de prezenṭă a femeilor în castru, [de] modul în care era reglementat concubinatul.”
N-avem o fortificaṭie pentagonală, ci patrulateră
Prospecṭiunile din 2010 realizate de o firmă de altfel foarte competentă în prospecṭiuni geofizice industriale, n-a dat rezultate foarte bune, a identificat doar parṭial ceea ce cunoaṣtem de la Zagoriṭ. Evoluṭia treptată a prospecṭiunilor noastre ne arată o îndoială: că de fapt ceea ce numeam „mici compartimentări„, „barăci„ să nu fi fost denivelările de la livadă. Aceste temeri au fost înlăturate prin extinderea prospecṭiunilor. […] În sfârṣit, planul lui Zagoriṭ nu mai este de actualitate, n-avem o fortificaṭie pentagonală, ci este o fortificaṭie patrulateră, este un paralelogram de fapt… După care, orientarea castrului nu este cu porta praetoria spre nord, spre duṣmani, ci trebuie răsucit cu 90 ̊ […]. Săpăturile noastre care ne-au dat un contubernium de 10 x 10 m se confirmă în această zonă, capetele unor barăci înṣirate, cu dimensiuni standard de 45 x 48 m, […] este vorba de via praetoria, de via quintana ṣi planul pe care l-am avut sau a fost în mintea cercetătorilor timp de 70 de ani se schimbă ṣi datorită săpăturilor arheologice ṣi datorită prospecṭiunilor geofizice combinate cu cercetările arheologice. […] Lucrurile se lămuresc în cercetarea castrului ṣi acesta este ṣi viitorul nostru proiect, după terminarea investigaṭiilor din băi, adică ceea ce doream de la început, să cercetăm în sfârṣit o baracă exhaustiv.
Cred că nu o dată aṭi fost confruntaṭi cu problema de a fi finanṭaṭi pentru un proiect ṣi de a vedea că în ochii finanṭatorului sau publicului în general ceea ce reprezinṭi acolo nu pare a fi relevant, se uită la tine foarte amabili ṣi tu le arăṭi amprentele de pereṭi, le explici, se uită pe planuri, pe desene, pe fotografii… Atunci am zis [ṣi eu]: haideṭi totuṣi să vedem care este problema băilor, dacă sunt atât de distruse cum spunea toată lumea, să vedem în ce măsură răspunde această cercetare unei teme mult mai închegate. Trecând de obiectivul iniṭial de a săpa o baracă integral, vom săpa o baie integral!…”
Mâine veṭi putea citi: „Băile romane de la Mălăieṣti, Prahova. Conferinṭa arheologului dr. Ovidiu Ţentea”
