Viaṭa scurtă a castrului de la Mălăieṣti (102-116 d. Hr.) – care adăpostea cel mult 500 de soldaṭi romani din trupele auxiliare – a făcut ca băile aflate în apropiere să fie rentabile tot atât de puṭină vreme. Le foloseau, contra cost, nu numai militarii, dar ṣi populaṭia civilă din vecinătate. Astăzi se ṣtie în detaliu cum erau construite ṣi cum funcṭionau aceste băi datorită cercetărilor complete făcute în trei campanii arheologice conduse de dr. Ovidiu Ţentea de la Muzeul Naṭional de Istorie a României. Domnia sa a prezentat ultimele rezultate ale acestor cercetări acum câteva zile, în seria conferinṭelor cu titlul Historia Viva, la Muzeul Naṭional de Istorie a României.
Traseul obligatoriu de îmbăiere
„La finele anului 2013 cercetarea s-a derulat în suprafeṭe de câte 5 x 5 m, cu martori de 50 cm, urmând ca ulterior acest sistem să fie înlăturat pentru a cerceta exhaustiv băile. […] Aveam nevoie de anumite completări pentru a verifica traseul obligatoriu de îmbăiere, […] bazin cu apă rece, bazin cu apă caldă ṣi o zonă fierbinte care să fi fost saună. Şi am reuṣit să cercetăm exhaustiv zona. În bazinul cu apă rece se cobora pe cinci trepte, am identificat ṣi zona pe unde se alimenta. […] În acest bazin cu apă rece se consumau cantităṭi apreciabile de alimente ṣi de băutură, asta dat fiind faptul că în proximitatea intrării în bazin am descoperit o cantitate impresionantă de ceramică, mai mult de jumătate sunt vase aproape întregi.
[Iată] stadiul în care ne-am aflat în august după demontarea martorilor ṣi problemele pe care le aveam de rezolvat: prima să cercetăm exhaustiv zona de saună, zona praefurnium-ului ṣi zona de alimentare cu apă. […] Cu siguranṭă ṣtiam că această cameră de 8 x 10 m este vestiarul, zona în care lumea intră, se dezbracă ṣi face o baie cu apă rece, deci este o combinaṭie a două elemente. La finalul anului 2013 întreaga suprafaṭă, mai puṭin diagonala, fâṣia lată de 1 m, avea acoperiṣul sigilat ṣi spream atunci ca să putem avea o „recoltă„ foarte bună arheologică, care ne-ar fi dat elemente de datare foarte clare.”
Schimbarea din ultimul moment pe care a făcut-o cecetarea exhaustivă
„Ce aveam deja în 2013 ṣi 2014 este semnificaṭia unei cercetări dusă la 95% ṣi acuma suntem cu datele cvasifinalizate, mai avem foarte-foarte puṭin. Ipotezele pe care le-am formulat pentru cercetare, aproape infailibile, [au primit] schimbarea din ultimul moment pe care a făcut-o cercetarea exhaustivă. Este vestibulum-ul ṣi parṭial apodyterium-ul, [cu] zona de acoperiṣ căzut în urma unui incendiu – mi-am dat seama ulterior -, cu zona de intrare, cu intrarea în bazinul de apă rece. […] Două probleme interesante vreau să subliniez în această zonă. Prima este porṭiunea în care acoperiṣul este prăbuṣit peste ceea ce presupuneam înainte a fi fost o groapă; […] nu ne puteam găsi explicaṭia ṣi conexiunea cu bazinul. Şi al doilea lucru, faptul că pe suprafaṭa acestei camere, sub acoperiṣ, am identificat un număr de 46 de monede. Ceea ce pot să vă spun în acest moment este că circulaṭia monetară se opreṣte la ultima emisiune nerulată care este din 116, […] este cel mai important indiciu privitor la retragerea armatelor [lui Hadrian].
Nu sunt descoperiri din mai multe zone, cu mai multe interpretări ṣi descoperiri numismatice dintr-o cameră sigilată, cu acoperiṣul căzut. Cu siguranṭă este vorba de un acoperiṣ căzut în urma unui incendiu, datorită contextului arheologic de sub ṭigle care nu indică o carbonizare în timp, ci o carbonizare a bârnelor din timpul unui incendiu. […] În momentul incendierii vasele întregi descoperite în această zonă, inclusiv cele 20 de monede, nu fac decât să ne confirme [vestiarul], căci unde în altă zonă pierzi mai multe monede decât în zona în care te echipezi ṣi te dezechipezi, cum se pierd aceste monede [altfel] decât intrând prin duṣumelele ale căror substrucṭii le-am descoperit aici! […]
Zona pe care am cercetat-o în 2014 ne-a adus un element foarte interesant ṣi anume o mică platformă rectangulară, de 6 x 6,50 m […], este zona în care se acumula apa rece în anumite bazinete ṣi în care se încălzea deasupra praefurnium-ului. Deci apa era colectată probabil din Vărbilău care era foarte aproape, i-am descoperit cursul în terase în această porṭiune unde va fi fost înaintea perioadei romane, s-a retras uṣor-uṣor în meandre, către vest. […] Deci este ca în manual, bazinul de apă rece care din loc în loc colectează pentru a distribui în cazane. […] Planul unei băi compacte nu putea să fie altul decât cu zona de alimentare, cu zona de combustie, cu un plan minim în care să fie un apodyterium, o cameră cu apă caldă, una cu apă rece ṣi un bazin cu apă rece care să fi circulat pe un plan minimal.”
Baia – o afacere extrem de rentabilă!
„Trebuie să menṭionez aici că nu este o „baie romană„, este o baie la care aveau acces soldaṭii din garnizoana romană, în care se intra contra cost ṣi era o afacere extrem de rentabilă! În ce măsură vor fi avut ṣi civilii acces la ea ṣtim din datele epigrafice din Spania, în general exista o anumită regulă: dimineaṭa bărbaṭii, seara femeile; dimineaṭa bărbaṭii civili, seara puteau să meargă ṣi soldaṭii, cu siguranṭă aveau suficienṭi bani pentru a se delecta cu acest lucru.
În zona de evacuare a mizeriei provenită din urma combustiei am identificat o arie extrem de extinsă de – nu pot să-i spun de depunere – de aruncare de reziduri, o cantitate impresionantă de material ceramic de foarte bună calitate care… menṭionez, suntem în spatele clădirii; în general în băi se găseṣte foarte mult material pentru că se face curăṭenia zilnică. Ori, romanii noṣtri aruncau toată mizeria exact în spate, fără nici o problemă – o bucurie a arheologului! O bucurie a arheologului, pentru că ei aruncă mizeria destul de organizat, termenul cel mai bun ar fi „în pubele„, dar n-avem containerul, nu-i putem spune nici groapă, nici altfel…
Iar incendiul din acest apodyterium ne-a adus acea circulaṭie monetară foarte bună. La un loc se găseṣte, de asemenea, ceramică de import, cu ceramică locală, în principal recipiente de servire a unor preparate; multe unguentaria care fireṣte aveau un ulei; n-am găsit strigilia, dar am găsit ceramică lucrată cu mâna, asociată. Ceea ce ne arată că aceeaṣi ceramică lucrată cu mâna de fapt avea menirea să păstreze mâncăruri specifice, mai degrabă. […]
Putem spune în acest moment că mai avem foarte puṭin de cercetat în această zonă, pentru a vorbi de o cercetare exhaustivă a băilor ṣi pentru a le publica, spunem noi în termeni optimiṣti, la sfârṣitul acestui an, ṣi în termeni pesimiṣti în prima jumătate a anului viitor.”
