Universitatea „Petru Maior” din Tîrgu Mureş organizează, vineri, 12 iunie a. c, de la ora 12, la Budapesta, la sediul Academiei Maghiare de Ştiinţe (sala Felovasoterem), ceremonia de decernare a titlului de Doctor Honoris Causa domnului Imre Kertész, laureat al Premiului Nobel pentru literatură, prestigioasă personalitate a culturii şi literaturii universale. Tema esenţială a operei lui Imre Kertész este responsabilitatea, datoria etică, temă care se conjugă cu revelaţiile unei memorii lucide, prin care scriitorul se raportează la propria condiţie, dar şi la condiţia destinului uman în secolul XX. În viziunea lui Imre Kertész romanul nu este nimic altceva decât o reacţie, un ecou, un răspuns esenţial la interogaţiile lumii, ale Istoriei şi ale destinului: „Romanul meu nu este altceva decît un răspuns dat lumii, singurul tip de răspuns pe care, vizibil, sunt capabil să-l dau.”
La ceremonia de la Academia Maghiară de Ştiinţe vor fi prezenţi academicieni, ambasadori, personalităţi ale vieţii literare, ştiinţifice şi universitare din Ungaria, România, Germania şi Austria. Universitatea „Petru Maior” din Tîrgu-Mureş va fi reprezentată de Prof. univ. dr. Tatiana Dănescu, Prorector, Prof.univ.dr. Cornel Sigmirean, Preşedinte al Senatului şi Prof.univ.dr. Iulian Boldea, Decan al Facultăţii de Ştiinţe şi Litere, care vor rosti alocuţiunile consacrate de tradiţie cu ocazia unui astfel de eveniment şi vor înmâna Diploma de Doctor Honoris Causa şi Medalia Universităţii „Petru Maior” scriitorului şi omului de cultură Imre Kertész.
Acordându-i distincţia de Doctor Honoris Causa scriitorului Imre Kertész, remarcabil om de cultură, conştiinţă a epocii noastre, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură, prestigioasă personalitate a culturii şi literaturii universale, Universitatea „Petru Maior” din Tîrgu Mureş exprimă înalta apreciere a unei opere de remarcabilă profunzime şi complexitate, de amplă rezonanţă internaţională. Faptul că scriitorul de renume mondial Imre Kertész a acceptat să facă parte din comunitatea academică a Universităţii „Petru Maior” din Tîrgu Mureş reprezintă, în egală măsură o onoare şi o responsabilitate morală pentru cadrele didactice şi studenţii acestei universităţi cu un profil complex, distinct şi distins în sistemul învăţământului superior românesc.
Prof.univ.dr. Iulian BOLDEA
Decan, facultatea de Ştiinţe şi Litere
Universitatea „Petru Maior” din Tîrgu-Mureş
Personalitate a culturii şi literaturii mondiale, Imre Kertész, născut la 9 noiembrie 1929 la Budapesta, într-o familie de origine evreiască, mama sa fiind originară din Cluj, a fost deportat, la vârsta de 14 ani, în lagărul de concentrare de la Auschwitz, apoi la Buchenwald, de unde a fost eliberat în 1945. O mare parte din familia lui a fost ucisă în lagăre. Întors la Budapesta, Imre Kertész îşi continuă liceul, în 1948 îşi dă bacalaureatul şi începe să lucreze ca jurnalist, până când, în urma unor disensiuni cu conducerea publicaţiilor la care era angajat, este concediat. Timp de doi ani este muncitor, iar din 1953 optează pentru cariera de scriitor şi traducător liber profesionist, scriind, pentru a-şi câştiga existenţa, scenarii de comedii muzicale şi divertismente teatrale şi traducând în limba maghiară importanţi autori germani (Nietzsche, Freud, Hugo von Hofmannsthal, Elias Canetti, Ludwig Wittgenstein ş.a.). În 1960, începe redactarea primului său roman, Sortalanság (Fără destin), la care lucrează aproape un deceniu. Cartea a fost publicată cu dificultate, în 1975, iar succesul survine abia în 1985. Scriitorul publică apoi şi alte cărţi care i-au adus prestigiul binemeritat: Căutătorul de urme (A nyomkereső) roman, 1977; Eşecul (A kudarc ) roman, 1988; Kaddis pentru copilul nenăscut (Kaddis a meg nem született gyermekért), roman, 1990; Steagul englez (Az angol lobogó ), proză scurtă, 1991; Jurnal de galeră (Gályanapló) eseuri, 1992; Proces-verbal (Jegyzőkönyv), nuvelă, 1993; Altcineva: cronica schimbării (Valaki más: a változás krónikája ), jurnal, 1997; O clipă de linişte, până plutonul de execuţie îşi reîncarcă armele (A gondolatnyi csend, amíg a kivégzőosztag újra tölt), monologuri şi dialoguri, 1998; Limba exilată (A száműzött nyelv), eseuri, 2001; Lichidarea (Felszámolás), roman, 2003; Dosarul K (K. dosszié, 2006), „biografie pe două voci”, dialog despre viaţa lui Kertész; Cetăţean universal şi pelerin (Cain şi Abel) (Világpolgár és zarándok (Káin és Ábel) (2007), nuvelă; Moştenirea apăsătoare a Europei (Európa nyomasztó öröksége, 2008), eseuri; Aventura exprimării (A megfogalmazás kalandja, 2009), roman; Scrisorile Haldimann (Haldimann-levelek, levelezése Eva Haldimann-nal; 2010), corespondenţă cu Eva Haldimann; O altfel de salvare (Mentés másként, a szerző 2001 és 2003 között írt naplója; 2011), jurnal scris între 2001-2003; Cârciuma finală (A végső kocsma, 2014), note de jurnal, schiţe literare, fragmente de roman. După anul 1989, Imre Kertész e recunoscut ca un important scriitor de limbă maghiară şi capătă, prin traduceri în germană, engleză, franceză, italiană şi suedeză, un renume mondial. Aprecierea de care se bucură Imre Kertész, după căderea comunismului, se reflectă şi în prestigioasele distincţii ce i s-au acordat în Ungaria şi în Germania: Premiul Jószef Attila – 1989, Premiul Opera Omnia – 1992, Premiul Marai – 1996, Premiul Kossuth – 1997, Premiul literar Brandenburg – 1995, Marele Premiu al Tîrgului de Carte de la Leipzig – 1997, Premiul Friedrich Gundolf pentru traducerile sale din germană – 1997, Premiul Herder – 2000; Premiul Nobel pentru literatură pentru anul 2002. A primit de asemenea cea mai importantă distincţie acordată artiştilor în Germania, decoraţia „Pentru merit”, în 2001.
