Institutul Cultural Român „Mihai Eminescu” la Chișinău, în colaborare cu Biblioteca Națională a Republicii Moldova, organizează în ziua de 25 iunie 2015, la ora 13.00, vernisarea expoziției „Constantin Stere, scriitor, jurist și promotor al Marii Uniri”, la Biblioteca Națională a Republicii Moldova.
Evenimentul este dedicat aniversării a 150 de ani de la nașterea scriitorului, profesorului, juristului, publicistului și omului politic Constantin Stere (data nașterii: 1 iunie 1865), membru marcant al Sfatului Țării, unul din militanții cei mai activi ai Unirii Basarabiei cu România, și împlinirii, la 26 iunie a.c., a 79 de ani de la trecerea în eternitate a lui C. Stere.
Constantin G. Stere s-a născut la data de 1 iunie 1865 la Ciripcău, ținutul Soroca, (Gubernia Basarabia încorporată atunci Imperiului Țarist) și a decedat pe 26 iunie 1936, la Bucov, județul Prahova, România. A studiat, timp de doi ani, la pensionul pastorului german Phaltin, de pe lângă Biserica Luterană din Chișinău, apoi la Gimnaziul nr. 1 de Băieți din același oraș, de unde, în clasa a VIII-a (în anul 1884), a fost arestat pentru activitatea sa antițaristă (făcea parte din mișcarea narodnicistă), fiind trimis în surghiun, în 1886, în Siberia. După șase ani petrecuți în exil, în condiții vitrege, Constantin Stere vine la Iași, urmând cursurile Facultății de Drept a universității ieșene. La patru ani după absolvirea facultății, în 1901, în urma examenului susținut, devine profesor suplinitor la catedra de Drept Administrativ și Constituțional, iar doi ani mai târziu, în 1903, profesor titular al Facultății de Drept din Iași. Prestigiul pe care l-a dobândit Constantin Stere în urma activității sale publicistice și popularitatea câștigată ca profesor în rândul lumii academice ieșene au determinat ca, în 1913, sa fie ales rector al Universității ieșene.
Constantin Stere a intrat pe arena politică susținând ideile socialiste și propovăduind mișcarea poporanistă, în 1901, el se alătură mișcării liberale, fiind ales deputat al Partidului Național Liberal și considerat șef al ”stângii partidului”. Constantin Stere concepea teoria socialismului nu ca pe o dogmă, ci căuta să găsească elemente de implementare practică, pentru reformarea societății românești. Fiind conștient că socialiștii, din pricina audienței lor restrânse (România era o țară preponderent agrară, 80% din populație lucra pământul), nu vor fi capabili să rezolve problemele principale ale reformelor ce se impuneau atunci: votul universal, reforma agrară, reforma constituției ș.a., el a aderat la unul din partidele aflate la putere ce avea în program schițate aceste deziderate, pentru realizarea lor se cerea însă o reformare a partidului. Acesta a fost mobilul pentru care Stere s-a apropiat de liberali. În 1907, de la 13 martie până la 30 aprilie, el a ocupat funcția de prefect al județului Iași, județul Iași fiind unicul din țară unde nu s-a folosit forța armată pentru reprimarea răscoalei țărănești și nu au avut loc vărsări de sânge.
A fost al doilea președinte al Sfatului Țării (2 aprilie – 2 noiembrie 1918). Cuvântarea lui Stere susținută în timpul desfășurării şedinţei istorice din 27 martie 1918 a Sfatului Țării, după cum reiese din documentele vremii, a jucat un rol decisiv în momentul votării unirii.
După 1918, Constantin Stere, împreună cu un grup de fruntași basarabeni, Pantelimon Halippa, Constantin Leancă, Gheorghe Lupașcu ș.a., au format Partidul Țărănesc din Basarabia. În 1926, Partidul Țărănesc din Basarabia și Partidul Național Român, după mai multe consultări, au fuzionat, formând Partidul Național Țărănesc. Un rol important la formularea noii doctrine i-a revenit lui C. Stere. Totuși, în 1928, după ce țărăniștii conduși de Iuliu Maniu și Ion Mihalache au preluat guvernarea, lui Constantin Stere nu i s-a oferit nici un post. Ca urmare a scoaterii lui Stere din rândul politicienilor activi, acesta, după trei ani, a fondat o nouă formațiune politică, Partidul Țărănesc-Democrat, care, în 1933, a fuzionat cu Partidul Țărănesc-Radical, condus de Grigore Irimia, unul din adepții și urmașii politici ai lui Stere.
Vreme de mai bine de patruzeci de ani, Constantin Stere a desfășurat o activitate intensa ca ziarist, semnând articole în periodice sub diferite pseudonime.
La Iași, sub direcția sa a fost fondată revista Viața Românească, apărută la 1 martie 1906. Concomitent, la Chișinău, Constantin Stere fondează ziarul Basarabia, adunând în jurul său un grup de intelectuali în frunte cu Ion Pelivan, Pantelimon Halippa, Ion și Teodor Inculet, Alexe Mateevici ș.a.
După articolele și schițele apărute în presă de-a lungul vremii, reunite în volumul În literatură (1921), Constantin Stere publică romanul fluviu În preajma revoluției (8 volume, 1932-1936), o frescă amplă, cu inserții biografice ficționale și politice, oglindind nu doar civilizaţia și societatea românească de la începutul de secol douăzeci, ci şi pe cea basarabeană de la sfârşitul veacului al nouăsprezecelea, și degringolada societății rusești în perioada premergătoare Revoluţiei din 1905.
Constantin Stere s-a stins din viața în ziua de 26 iunie 1936, la Bucov, județul Prahova, fiind înmormântat la București, în cimitirul Bellu.
Alcătuită din 18 bannere, de dimensiuni 0,95 x 2,05 m, conţinând fotografii, date biografice, fragmente de proză, articole, aprecieri ale criticilor etc., expoziția urmărește parcursul biografic al lui Constantin Stere, figură emblematică a scenei politice românești din primele patru decenii ale secolului XX, unul din militanții cei mai activi ai Unirii Basarabiei cu România, de la a cărui naștere s-au împlinit, pe 1 iunie a.c, 150 de ani.
