Reporter: Alin Şerbănescu
Reporter: Doamnă Kahar, ce părere aveţi despre această iniţiativă a Radio România de a organiza aici, la Bucureşti, această conferinţă împreună cu Uniunea Audiovizualului Asia-Pacific (ABU)?
Kudsia Kahar: Cred că este fantastic. Cred că, pentru o primă organizare de acest fel, este extraordinară, fără pată! Nu a fost nimic ieşit din context sau din cadrul normal, totul a fost foarte bine pus la punct, cu toate că totul a fost împachetat într-o zi şi jumătate de forumuri şi lucrări. A fost spuse atât de multe, de către atât de mulţi vorbitori, o cantitate uriaşă de aspecte şi probleme a fost dezbătută. Chiar dacă eram oameni care nu ştiam la ce se gândesc ceilalţi, acum toţi ştim la ce se gândesc ceilalţi şi consider că este un lucru extraordinar.
Reporter: Asia şi Europa împreună, tradiţie şi tehnologie de vârf, nu-i aşa?
Kudsia Kahar: Cred că tehnologia este cea care topeşte toate graniţele. Consider că problemele şi aspectele cu care se confruntă radiodifuzorii din Europa sunt aproape aceleaşi cu care se confruntă radiodifuzorii din zona Asia-Pacific. Este vorba despre încotro merge audienţa? Cum consumă publicul tv şi radio? Care este cea mai bună tehnologie pentru noi toţi? Şi, în final, cine controlează conţinutul? Publicul este cel care îţi spune ce fel de conţinut doreşte? Şi cât de repede trebuie să evoluezi pentru a produce conţinut pentru public?
Reporter: Multe persoane sunt speriate pentru că sunt de părere că jurnalismul cetăţenesc, media socială, Twitter, Google reprezintă un pericol pentru radiodifuzori.
Kudsia Kahar: Pericolul este peste tot. Daţi-mi voie să vă dau un exemplu: în ţara mea a avut loc un cutremur major cu numai trei săptămâni în urmă. În numai câteva ore, fotografii false au circulat pe media socială şi în care se spunea: iată cum arată clădirile, iată, au fost distruse de cutremur, drumurile au crăpat şi sunt distruse. Dar acele drumuri erau fotografiate în urmă cu câţiva ani după cutremure care au avut loc în altă parte a lumii. Alţii încercau să spună că acele fotografii sunt făcute în statul Sabah, unde se află muntele Kinabalu, unde a avut loc seismul. Oamenii doresc cea mai rapidă ştire posibilă şi bineînţeles că cea mai rapidă ştire întotdeauna vine de pe platforme precum Twitter, dar aceasta nu este verificată, ştiţi? Uneori, găsesc pe Twitter persoane care se plâng: cum de radiourile nu au transmis o asemenea ştire? Toţi radiodifuzorii noştri au responsabilitatea de a verifica faptele înainte de a difuza informaţia. Deci nu poţi să te lupţi cu media socială în termeni de viteză, dar oamenii ştiu că, atunci când este o ştire verificată, care vine de la un radiodifuzor, această ştire este adevărată, este un fapt.
Reporter: Cum putem noi, media tradiţională, să convingem oamenii să ne rămână fideli şi să ne creadă atunci când este vorba despre o problemă importantă pentru ei?
Kudsia Kahar: Am descoperit că şi cel mai mare radiodifuzor de ştiri, precum CNN sau BBC, chair şi ei au început să preia informaţii de pe Twitter, dar întotdeauna spun: „Această înregistrare nu poate fi verificată”, sau: „Acceastă informaţie nu poate fi verificată.” Deci, pentru că ei ştiu, nu poţi să fii aşa de rapid cum doreşte publicul, adică informaţie şi viteză împreună. Deci, uneori posturile vor difuza imagini de pe YouTube, dar CNN sau BBC vor adăuga: „Nu putem verifica dacă imaginile sunt autentice”.
Reporter: Ce pot face, însă?
Kudsia Kahar: Dacă nu decizi să angajezi cetăţenii să fie jurnalişti, nu există o cale pentru a învinge media socială. Întotdeauna se va întâmpla aşa, dar mă gândesc că din ce în ce mai mult oamenii vor începe să înţeleagă, pentru că sunt totuşi atât de multe falsuri şi farse, chiar, în materie de ştiri pe media socială, oamenii vor începe să realizeze că nu trebuie să crezi tot ce se spune pe media socială şi că e mai bine să aştepţi ca informaţia să treacă prin filtrul radiodifuzorului pentru a fi confirmată.
Reporter: Putem vorbi, în acest caz, despre educarea publicului?
Kudsia Kahar: Cred că toţi radiodifuzorii deja fac acest lucru, cred că noi în mod constant facem acest lucru, fie că difuzăm ştiri, fie că difuzăm interviuri. Şi chiar verificând pe post – cum ar fi, de exemplu, postul nostru de radio, care spune: „Aceste imagini pe care le difuzăm şi care prezintă distrugerile provocate de cutremur în Sabah sunt false. Am contactat poliţia, armata şi ne-au confirmat că nu s-a întâmplat aşa ceva. Drumurile nu sunt crăpate, nu sunt distruse”. Ei, publicul va spune atunci: „Da? bine.” Consider că este în permenanţă un surplus de muncă pentru noi, pentru că înainte nu am fost nevoiţi să facem aşa ceva, înainte nu trebuia decât să dăm informaţia. Acum, însă, o parte din ştire se referă la ceea ce este fals: „Imaginile văzute nu sunt reale.” Ei, acest lucru devine parte din ştire, pentru că nu avem altă şansă.
Reporter: Poate că în 2020 nu ne vom mai plânge, vom fi prieteni…
Kudsia Kahar: Cred că publicul, media socială, radiodifuzorii suntem cu toţii foarte dependenţi unii de ceilalţi. Media socială este cea mai rapidă în difuzarea de informaţie. Uneori, ea ne dă nou, radiodifuzorilor, o direcţie de cercetat cu privire la ştire. Uneori, publicul poate fi contactat pentru a avea unele confirmări: „Sunteţi acolo acum? Puteţi să faceţi o fotografie şi să ne-o trimiteţi rapid astfel încât să o punem pe site-ul nostru sau să o introducem în programul nostru de ştiri?” Deci, foarte mulţi radiodifuzori fac deja acest lucru, dar sigur, trebuie să fim foarte atenţi şi să ne asigurăm că informaţia este corectă, că persoana care transmite informaţia nu este un deplasat mintal şi nu este o persoană rău intenţionată care doar răspândeşte informaţie falsă.
Reporter: Mulţumesc foarte mult. Sper că anul viitor conferinţa va avea loc în Asia.
Kudsia Kahar: Sper şi eu la fel. Dacă va fi la Beijing, va fi extraordinar! Mulţumesc foarte mult Radio România pentru organizarea acestui eveniment extraordinar./mbaciu/dstanesc
