Joi, 9 iulie, Argentina marchează Ziua Independenţei – sărbătoare naţională. În martie 1816 reprezentanții diferitelor provincii s-au reunit la Tucuman, iar pe 9 iulie, în acelaşi an, ei au proclamat independența față de Spania și au declarat formarea Provinciilor Unite din America de Sud, sub conducerea generalului Jose de San Martin. Prin Constituţia din anul 1826, Provinciile Unite îşi vor lua numele de Republica Federativă Argentina.
Fişă de ţară
În anul 1516, navigatorul spaniol Juan Diaz de Solis descoperă estuarul fluviului Rio de la Plata (“Râul Argintului”), iar Fernando Magellan străbate, în anul 1520, strâmtoarea care de atunci îi poartă numele.
Spaniolii colonizează noile ţinuturi, în anul 1536 a fost întemeiat Santa Maria del Buen Aires (Buenos Aires), iar în 1573 Santa Fe. Apoi, Argentina devine parte a Viceregatului Peru, iar din anul 1776 a Viceregatului Rio de la Plata.
La 25 mai 1810 izbucneşte mişcarea de eliberare naţională – “Revoluţia din Mai” – , care a culminat, la 9 iulie 1816, cu proclamarea independenţei “Provinciilor Unite de la Rio de la Plata” care, prin Constituţia din 1826, au primit denumirea de Republica Federativă Argentina.
A urmat, la 1 mai 1853, Congresul Constituant de la Santa Fe, care promulgă Constituţia Argentinei.
În perioada 1860-1930 peste 6 milioane de imigranţi, mai ales din Spania şi Italia se stabilesc aici, fapt ce a determinat titulatura de cea mai “europenizată” ţară din America de Sud, pentru Argentina.
Perioada de după anul 1946, este caracterizată de preşedinţia lui Juan Peron, de două ori președinte al Argentinei, în perioada 1946-1955 și în perioada 1973-1974. Militar de carieră, el a mai ocupat funcția de ministru al Muncii în cadrul guvernului militar din 1943 și funcția de vicepreședinte al Argentinei, iar primul său mandat ca președinte al Argentinei s-a încheiat dezastruos, fiind exilat în urma unei lovituri de stat. Se reîntoarce în Argentina în 1973, fiind reales ca președinte, însă mandatul său a durat mai puțin de 9 luni, murind în 1974. I-a succedat la conducerea ţării soția sa, Izabela Peron, care la rându-i este schimbată din funcţie de o lovitură de stat în anul 1976.
În anul 1983 ţara revine la un regim constituţional, democratic, în perioada 1998-2000 şomajul ajunge la cote alarmante iar măsurile de austeritate sunt din ce în ce mai restrictive, pentru ca în anii 2001-2002, ţara să treacă printr-o criză economică fără precedent, marcată de mişcări violente de protest şi inbstabilitate politică.
Aşezare geografică: Republica Argentina este situată în sud-estul Americii de Sud (Conul Sud)
Vecini: la nord cu Bolivia (832 km) şi Paraguay (1880 km), la nord-est cu Brazilia (1261 km), la vest cu Chile (5308 km), iar la est cu Uruguay (580 km) şi, respectiv, Atlanticul de Sud (lungimea totala a litoralului 4725 km). Lungimea totală a graniţei terestre este de 9.861 km
Suprafaţă: 2,8 milioane km2, la care se adaugă sectorul antarctic argentinian, de cca. 966.000 km2; a doua ţară ca dimensiune din America de Sud, după Brazilia
Populaţie: 40,091 milioane locuitori; populaţia este foarte inegal distribuită în teritoriu, cu o mare concentrare în centrele urbane (populaţia urbană: cca. 90%). Densitatea medie: 14,41 locuitori/km2.
Climă: variată, predomină climatul temperat, cu extreme variind de la clima subtropicală în nord la clima subpolara în sud
Limba oficială: spaniola
Moneda: ”peso”-ul (plural „pesos”). Cursul de schimb: 4,80 pesos / 1 USD.
Ziua naţională: 25 mai 1810 – Ziua Revoluţiei, proclamarea rupturii faţă de regimul colonial spaniol şi iniţierea procesului de obţinere a independenţei.
Capitală: Buenos Aires. Capitala propriu-zisă are o populaţie de 2,9 milioane locuitori, dar împreună cu suburbiile formează o aglomerare urbană de 13 milioane locuitori (Gran Buenos Aires), concentrând aproape 33% din populaţia ţării.
Oraşe importante: Córdoba, Rosario, Santa Fe, Mendoza, La Plata, Mar del Plata.
Diviziuni administrative: 23 provincii plus capitala, cu statut similar (“Districtul Federal” – Buenos Aires).
Religia: 92% catolici, 2% protestanţi, 2% mozaică, 4% alţii.
Politică internă: Şeful statului este Cristina Fernandez de Kirchner (din 10 decembrie 2007, realeasă la 10 decembrie 2011). Constituţia din 1853, modificată în 1860, 1866 şi 1898, a fost revizuită în 1994, prevăzându-se, pentru preşedinte, posibilitatea unui al doilea mandat consecutiv şi instituţionalizarea celui de al doilea tur de scrutin. Preşedintele este ales prin vot direct, pentru un mandat de 4 ani şi este asistat de un vicepreşedinte, ales în formulă unică împreună cu preşedintele.
Produsul Intern Brut: 2.945 mld. pesos (cca. 475,8 mld. USD)
PIB pe locuitor: 18.709 USD / locuitor
Rata inflaţiei: 10,5%
Datoria publică federală: 182.741 milioane USD (41,5 % din PIB)
Datoria externă: 140 mld. USD (32 % din PIB)
Rezervele valutare: 34,2 mld. USD
Şomaj: 7,2 %
Volumul comerţului exterior: 119,816 miliarde USD (9 luni 2013)
Export (FOB): 63,479 miliarde USD (9 luni 2013)
Import (CIF) : 56,337 miliarde USD (9 luni 2013)
Gastronomie: Bucătăria argentiniană are multe feluri de mâncare, gustări sau deserturi, caracteristice acestei țări, iar majoritatea argentinienilor preferă carnea de vită. Mâncarea specifică argentiniană este parrillada, un grătar mixt care cuprinde atât măruntaie (achuras), cât și cârnați puțin picanți (chorizo), fleică (vacio), costiță (costillas) și alte feluri de carne.
Specific Patagoniei este mielul suculent, de obicei fript la proțap, însă în alte zone se consumă preponderent carnea de capră. Un alt fel de mâncare specific Argentinei, este Puchero, o tocană cu carne de vită fiartă, șuncă sărată, cartofi și alte legume.
Deşi în mod tradiţional, mâncarea nu se consumă picantă, există zone, mai ales în nord-vestul ţării, în care se consumă locro – o tocană picantă cu mămăligă în care se pun o mulțime de cărnuri diferite, cârnați și legume asortate cu chimion, boia și ardei iuți.
De asemenea, în meniurile argentiniene găsim feluri de mâncare cu carne de vânat, cum ar fi de căprioară sau cerb (venado), mistreț (jabalí), struț (ñandú) și guanaco, dar şi feluri de mâncare specifice tradițiilor spaniole, precum creveți cu usturoi (gambas al ajillo), inele de calmar (rabas), sau merluciul (merluza) – unul dintre cei mai buni pești oceanici gătiţi în Argentina.
Turism: Argentina are câteva obiective turistice extrem de apreciate, cum sunt cele care se află deja pe lista patrimoniului mondial UNESCO: Parcul național „Los Glaciares“ – cel mai vechi obiectiv UNESCO din ţară – 1981, Parcul național Iguazu, așezămintele misionare iezuite pentru guarani de la San Ignacio Mini, Santa Ana, Nuestra Señora de Loreto și Santa Maria la Mayor, Peninsula Valdés, Picturile murale din peștera “Cueva de las Manos”, Rio Pinturas sau ansamblurile de clădiri iezuite din zona Córdoba.
Cea mai bună perioadă pentru a vizita Argentina este, pentru partea de nord, în perioada mai-septembrie, iar în sud – Patagonia şi Tierra del Fuego – în lunile de vară de aici, din decembrie până în februarie sau martie, cea mai aglomerată lună de vacanţă fiind ianuarie.
* * * * *
Relaţii bilaterale România – Argentina
Primele contacte oficiale au avut loc în 20 aprilie 1880. Relaţiile diplomatice au fost stabilite în data de 24 aprilie 1931, la nivel de legaţie. La 29 martie 1964, relaţiile diplomatice au fost ridicate la rang de ambasadă.
Şeful misiunii României în Argentina: Sena Latif, însărcinat cu afaceri a.i. (din septembrie 2013)
Ambasadorul Argentinei în România: Claudio Perez Paladino (data acreditării: 5 mai 2009)
Consulate onorifice: România are un consulat onorific în oraşul Mendoza (provincia Mendoza), condus de consulul onorific Octavio Viorel Chirca.
În perioada 27-29 iulie 1993, a avut loc vizita oficială, în Argentina, a președintelui Ion Iliescu, în cadrul unui turneul efectuat în mai multe țări latino-americane, iar în perioada 25-27 noiembrie 1990, a avut loc vizita oficială a primului-ministru, Petre Roman.
De asemenea, ministrul român al afacerilor externe Andrei Pleșu s-a aflat în vizită, în Republica Argentina, în perioada 17-19 noiembrie 1998, iar şeful diplomaţiei române, Teodor Baconschi, a vizitat Argentina în 26 – 27 mai 2010.
La 30 septembrie 2013, volumul total al schimburilor comerciale ale României cu Argentina s-a situat la 72,059 milioane USD, din care exportul a fost de 17,774 milioane USD, iar importul de 54,286 milioane USD, înregistrându-se un sold negativ al balanţei comerciale, pentru România de 36,512 milioane USD.
Totalul schimburilor comerciale bilaterale pe durata primelor zece luni ale anului 2014 a atins valoarea de 156,37 milioane USD, înregistrând o creştere de 25,59% faţă de aceeaşi perioadă a anului 2013. Exporturile, în valoare de 39,13 milioane USD, au înregistrat o creştere de 56,92% faţă de aceeaşi perioadă a anului anterior. Au crescut exporturile de fontă, fier, oţel, îngrăşăminte chimice şi material plastic.
Importurile, în valoare de 117,24 milioane USD, au înregistrat o creştere de 17,7% faţă de aceeaşi perioadă a anului anterior. Au crescut importurile de produse vegetale, animale şi metale comune.
În ceea ce priveşte structura schimburilor de mărfuri, exporturile româneşti în Republica Argentina constă, în principal, din: produse siderurgice, piese din fontă şi oţel, anvelope din cauciuc, fire metalizate, încălţăminte din piele, table şi benzi de aluminiu, rulmenţi, motoare şi generatoare electrice, componente electrice şi electronice, componente auto din material plastic şi cauciuc.
Importurile din Republica Argentina constau din seminţe de floarea-soarelui, şrot de soia, semifabricate din oţel, carne de pasăre, peşte congelat, citrice, porumb, componente electrice, fructe conservate, tutun brut, cleiuri şi adezivi.
În ceea ce priveşte cooperarea cultural-ştiinţifică şi în sfera dezvoltării umane, există un Acord de cooperare în domeniile culturii şi educaţiei între România şi Republica Argentina, semnat la Bucureşti în data de 24 octombrie 1999 şi intrat în vigoare la 18 martie 2002, cu o durată a valabilităţii de cinci ani, cu prelungire automată pe noi perioade de câte 5 ani.
