La Muzeul Naţional al Ţăranului Român a fost vernisată expoziţia „Colonişti germani la Marea Neagră”, realizată de muzeu în parteneriat cu Ambasada Germaniei în România. Autorii expoziţiei sunt doi specialişti germani, Karl Bier şi Ute Schmidt. Expoziţia este dedicată istoriei acestor aşezări, istorie care a început acum 200 de ani, când Ţarul Alexandru I a invitat colonişti germani să se stabilească în teritoriul de lângă Marea Neagră recent cucerit de otomani, unde le-a promis libertate şi drepturi de proprietate. Expoziţia cuprinde multe fotografii de dimensiuni mari, care ilustrează istoria de 125 de ani a acestor aşezări, istorie care s-a încheiat în 1940. Expoziţia a cutreierat deja prin mai multe oraşe în Germania, în Republica Moldova, în Ucraina. Mihaela Helmis a stat de vorbă despre acest eveniment cu doctorul Ion Blăjan, şeful Secţiei „Patrimoniu” a Muzeului Ţăranului Român.
Ion Blăjan: Este foarte important să aducem trecutul la iveală şi încercăm să nu repetăm din greşeli.
Reporter: Şi motivul pentru care această expoziţie, pusă sub genericul „Laolaltă”, se găseşte aici şi nu în altă parte nu este neapărat prezenţa imaginilor cu ţăranii vremii, saşi sau vecinii lor, ci mai ales această istorie comună.
Ion Blăjan: E o parte a istoriei, 125 de ani, terminată pentru aceşti etnici germani odată cu Pactul Ribbentrop-Molotov, când Uniunea Sovietică şi Germania nazistă au organizat un schimb de populaţii. Practic, 93.500 de etnici germani aveau să fie mutaţi din Basarabia, unde repopulaseră partea de sud, Bugeacul, şi aveau să fie mutaţi în Polonia. Povestea, cercul de fapt, se închide, pentru că primii colonişti au venit tot din zona Poloniei, Varşovia prusacă: la 1847 erau vreo 37.000 de etnici germani, 25 de sate-colonii, din care apoi vor apărea altele, cam 100. Este vorba de istoria lor şi de modul în care au fost priviţi, cum au convieţuit cu celelalte comunităţi, printre care, evident, şi cea românească. Avem această istorie, destul de zbuciumată, inclusiv câte ceva despre existenţa lor în noile graniţe ale României. Nu a fost foarte fericită nici de astă dată, pentru că reforma agrară i-a făcut să piardă pământuri, pentru că, ştim cu toţii, suprafeţele mai mari de 100 de hectare au fost expropriate. Povestea lor s-a agravat în timpul regimului sovietic şi şansa lor – sau neşansa, nu putem spune – a fost că povestea pe aceste meleaguri s-a terminat în anul 1940.
RADIO ROMÂNIA ACTUALITĂŢI
