Două acorduri istorice, cel pentru salvarea Greciei şi cel pentru de-nuclearizarea Iranului, suscită reacţii contradictorii în politica şi în presa internaţională.
Un exemplu îl oferă Le Monde, care prezintă declaraţiile entuziaste ale liderilor europeni, vorbind despre un acord istoric, în paralel cu aprecierile reticente ale economiştilor, care îl consideră, cităm, „delirant şi nerealist”. Sub titlul „Criza grecească scade apetitul pentru euro”, The New York Times remarcă faptul că aderarea la moneda unică europeană devine tot mai puţin atractivă pentru multe dintre ţările care aşteaptă această şansă, citând declaraţii ale unor politicieni din Ungaria, Polonia, Croaţia şi România, prudenţi faţă de intrarea în eurozonă. „România şi-a stabilit anul 2019 ca termen de trecere la euro, dar puţini cred că acest obiectiv este realist. Mugur Isărescu, guvernatorul Băncii Naţionale a României, declara că, în opinia sa, procesul ar putea dura zece ani”, consemnează New York Times. Tot despre 10 ani, dar în sens invers, vorbeşte şi cotidianul sârb Politika, reamintind că acum un deceniu, tuturor statelor din Balcani li se promitea că vor deveni parte a prosperei Uniuni Europene, Atena urmând să fie forţa motrice a acestui proces de integrare. Astăzi, însă, Grecia este pusă la colţ, iar procesul de integrare este suspendat. Explicaţia, în opinia editorialisului de la Belgrad, ar fi că sfârşitul războiului rece a marcat pierderea importanţei estului Mediteranei pentru lumea occidentală, iar aderarea României şi Bulgariei la UE a scos Grecia din poziţia strategică de cap de pod al Uniunii în Balcani. Pentru El Mundo, implicaţiile politice ale situaţiei din Eurozonă sunt altele: „Criza elenă loveşte în Merkel, îl scufundă pe Tsipras şi îl lasă pe Rajoy fără rol relevant în Uniune”, sintetizează cotidianul madrilen ceea ce numeşte, într-un titlu inspirat, „Repartizarea puterii europene după „ciclonul” grec”. Acordul privind denuclearizarea Iranului reţine de asemenea atenţia presei internaţionale. În timp ce EUOBSERVER susţine că acordul cu Iranul complică relaţiile dintre UE şi Israel, Le Monde atrage atenţia că documentul ar putea bulversa echilibrul regional, şi explică: „Ţările arabe sunite rămân convinse că Teheranul va profita de noua sa putere, economică şi politică, pentru a-şi spori influenţa în regiune”. Nici Rusia nu pare a fi prea fericită cu noua situaţie, aflăm din Rzeczpospolita, care afirmă tranşant: „Petrolul iranian este periculos pentru Rusia”. Şi aceasta deoarece „Teheranul vrea să revină rapid pe piaţa europeană a petrolului, ceea ce înseamnă o lovitură în interesele concernelor ruse, pentru care Europa este cea mai importantă piaţă”, aduce precizări publicaţia poloneză. Există însă şi ţări care salută acest acord. Din publicaţiile turce Zaman, Sabah şi Haberturk aflăm că Ankara este mulţumită de rezultatul pozitiv al negocierilor, fiind avută în vedere dezvoltarea relaţiilor economice şi a colaborării în domeniul turismului dintre cele două ţări. În fine, Teheran Times, oficiosul guvernului iranian, titrează „Un acord care face istorie” şi citează discursul preşedintelui iranian Hassan Rouhani, care afirmă „Ne-am îndeplinit toate obiectivele propuse pentru aceste negocieri. După 12 ani de acuzaţii nedrepte, Iranul inaugurează un nou capitol în relaţiile sale cu lumea”. Revenim la Rusia, unde cotidianul PRAVDA se arată din nou preocupat de scutul antirachetă al NATO. „Sistemul, care include radare antirachetă în Turcia, nave echipate cu rachete Aegis în Marea Mediterană şi în curând echipamente Aegis în Polonia şi România, viza iniţial Teheranul, dar este clar că focalizarea Alianţei s-a mutat acum dinspre Iran spre Rusia”. De la Radio Kossuth Budapesta aflăm că la Medina, în sudul Ungariei, a fost instalat cel mai modern radar NATO, care asigură nu doar apărarea spaţiului aerian al acestei ţări, ci şi al celorlalte statelor membre ale Alianţei, după cum declară ministrul ungar al apărării.
(Ruxandra Lambru)
