În timp ce Uniunea Europeană este încă departe de a avea o strategie coerentă pentru a face faţă crizei imigranţilor, Ungaria pare a arăta o siguranţă şi o duritate neobişnuită în materie, pe care este gata să o exporte şi pentru celelalte ţări membre. Guvernul maghiar a iniţiat o aşa numită „consultare naţională” – chiar din luna aprilie, – privind posibilitatea de a-i retrimite pe imigranţi în ţările de origine. Guvernul a trimis prin poştă cetăţenilor un chestionar în care erau întrebaţi dacă sunt de acord cu măsuri restrictive privind politica de imigrări. Analişti politici şi sociologi au semnalat la vremea respectivă că, din cauza modului tendenţios de formulare a întrebărilor, practic aceasta nu a fost o consultare, ci un exerciţiu de comunicare guvernamentală, prin care s-a propagat ostilitatea faţă de imigranţi. Tot ca o măsură propagandistică putem interpreta şi ceea ce presa a numit războiul afişelor – despre care Rador a informat la vremea respectivă (Guvernul a amplasat afişe antiimigranţi în toată ţara). Şi după o asemenea pregătire psihologică, în iunie, guvernul a anunţat construcţia unui gard la graniţa sudică pentru a opri valurile de imigranţi. Este vorba de un gard de 4 m. înălţime şi lung de 175 km. Construcţia gardului a stârnit mari controverse. Organizaţiile umanitare, partidele politice au protestat împotriva acestui gard cu sârmă ghimpată, mai ales pentru că în anii comunismului un astfel de gard, situat la graniţa ţării cu Austria, a devenit simbolul oprimării drepturilor omului. (Fostul prim ministru socialist al Ungariei, Horn Gyula, şi-a înscris numele în istorie prin faptul că în data de 27 iunie 1989, împreună cu premierul austriac la vremea respectivă, Alois Mock, a tăiat gardul în faţa camerelor de luat vederi.) Aici merită amintit protestul inedit şi cu impact mediatic important în presa maghiară al unei tinere din Odorheiu Secuiesc, Nágó Zsuzsa, care a renunţat la cetăţenia maghiară din cauza ridicării gardului. Dar gardul nu este nici pe departe ultima măsură a Guvernului maghiar. Parlamentul ungar se va întruni în primele zile din septembrie pentru a înăspri pedepsele pentru trecerea ilegală a frontierei şi pentru a incrimina ca infracţiune deteriorarea gardului de la graniţă.
Se poate observa că pentru Guvernul maghiar venirea imigranţilor nu a reprezentat o problemă umanitară sau economică, ci o oportunitate de a construi o strategie de comunicare cu scop electoral. Rezultă acest lucru din faptul că Ungaria nu a soluţionat problema nici unui imigrant (nici măcar nu i-a transmis acasă). Dimpotrivă, recent s-au înregistrat conflicte între imigranţi şi poliţia maghiară în tabăra de refugiaţi din localitatea Röszke, mergând până acolo că oamenii de ordine au utilizat gaze lacrimogene, iar în Austria au găsit cinzeci de imigranţi decedaţi într-un camion înregistrat în Ungaria.
Ceea ce a urmărit – şi într-o bună parte a şi realizat – partidul de guvernământ, Fidesz, a fost crearea unei coeziuni sociale în jurul guvernului în problema imigranţilor chiar în momentul când partidul a început să scadă în sondaje din cauza corupţiei generalizate în rândul guvernanţilor. Probabil că Fidesz nu întâmplător a ales această strategie. Cea mai mare ameninţare pentru Fidesz o reprezintă partidul de extremă dreaptă Jobbik, care are o retorică virulent rasistă (una din lozincile sale este „Ungaria albă”). Orbán Viktor a sesizat foarte bine că apariţia nepoftită a imigranţilor la graniţele Ungariei va furniza multă muniţie pentru Jobbik, cu care va putea să îl bată pe Fidesz la următoarele alegeri. De aceea a încercat – şi în bună măsură a şi reuşit – „să ia faţa” Jobbik-ului în problema imigranţilor şi a adoptat o atitudine restrictivă, neeuropeană, care este preferată de simpatizanţii partidului extremist. Caracterul politic şi electoral al strategiei Fidesz rezultă şi din mesajele lui Orbán. El a motivat refuzul Ungariei de a primi refugiaţi nu cu argumente economice, ci cu cele identitare. La tabăra de vară de la Tuşnad primul ministru al Ungariei a spus că acordarea de azil refugiaţilor ar însemna acceptarea unei alte scări de valori.
Presat de creşterea popularităţii Jobbik, Fidesz şi primul ministru Orbán merg înainte. Potrivit surselor cotidianului Népszabadság, diplomaţii maghiari fac lobby la Bruxelles şi la principalele state europene pentru adoptarea unui act normativ comunitar pe baza căruia refugiaţii ar putea fi retrimişi în ţările de origine. Premierul maghiar nu s-a ferit deloc să susţină că Ungaria trebuie să servească drept model pentru Europa în rezolvarea crizei imigranţilor.
Autor: Ervin Székely
