Dincolo de teorii ale conspiraţiei, anchete controversate sau semnificaţii malefice atribuite unor cifre, ziua atacurilor teroriste din septembrie 2001 de la New York rămâne în memoria colectivă prin dimensiunea umană a dezastrului care a impresionat mapamondul.
La 14 ani de la tragedie, rămân vii amintirile supravieţuitorilor. Şi tot după 14 ani, locul unde au pierit aproape 3.000 de oameni a fost însufleţit de o întâmplare deosebită. Pe 5 august 2015, la World Trade Center din New York, în holul noii staţii de metrou de sub edificiu, s-a născut un copil. Evenimentul a fost primit cu emoţie de o lume întreagă, fiind văzut ca un triumf al vieţii asupra morţii.
Tot în luna august 2015, s-a stins din viaţă una dintre figurile emblematice ale tragediei: Marcy Borders. Ea a devenit cunoscută după ce a fost suprinsă într-o fotografie acoperită de praf, la scurt timp după ce a scăpat din atentate. Femeia, numită „Dust Lady”, a murit de cancer la stomac, boală depistată în urmă cu un an.
Scurtă cronologie
Statisticile nu vor putea ilustra singure niciodată această zi fatidică din istoria Americii. De aceea, vom reaminti pe scurt cum a început haosul de la World Trade Center şi ne vom muta atenţia spre oameni şi mărturiile lor.
În dimineaţa zilei de 11 septembrie 2001, nouăsprezece terorişti au deturnat patru avioane comerciale care se deplasau către San Francisco şi Los Angeles de la Boston, Newark, şi Washington D.C.
La 8:46 AM, avionul care efectua zborul American Airlines numărul 11 a lovit în plin Turnul de Nord al World Trade Center din New York, urmat de zborul United Airlines numărul 175 care a lovit Turnul de Sud la ora 9:03 AM
Un alt grup de terorişti a condus zborul American Airlines numărul 77 în Pentagon la ora 9:37 AM.
Un al patrulea zbor, United Airlines 93, a cărui ţintă finală se presupune că a fost Capitoliul sau Casa Albă, s-a prăbuşit lângă localitatea Shanksville, Pennsylvania la 10:03 AM, după ce pasagerii au intrat în luptă cu teroriştii.
Trei clădiri din Complexul World Trade Center s-au prăbuşit în urma avariilor structurale suferite în ziua atacurilor.
Turnul de sud (WTC 2) s-a prăbuşit aproximativ la ora 9:59 AM, după ce a ars timp de 56 de minute într-un incendiu cauzat de impactul cu avionul ce efectua zborul United Airlines 175.
Turnul de nord (WTC 1) s-a prăbuşit la ora 10:28 AM, după ce a ars timp de aproximativ 102 minute. La prăbuşirea turnului de nord, resturile clădirii au avariat grav clădirea WTC 7. Integritatea sa structurală a fost compromisă şi mai mult de incendii, şi clădirea s-a prăbuşit mai târziu în acea zi, la ora 5:20 PM.
Atacurile sinucigaşe coordonate de Al-Qaeda au ucis 2.993 de oameni din 90 de ţări. 246 în cele patru avioane (din care nu a supravieţuit nimeni), 2.603 în New York în clădiri şi la sol şi 125 la Pentagon. 24 de persoane au rămas date dispărute.
Toţi morţii din atacuri au fost civili, cu excepţia a 55 de militari care au murit la Pentagon.
Cel puţin 200 de oameni au murit după ce au sărit din turnurile în flăcări.
411 lucrători ai serviciilor de urgenţă care au fost prezenţi la locul dezastrului au murit în timp ce încercau să salveze oameni şi să stingă incendii.
Pompierul Steve Sullivan: „Acea tură mi-a salvat viaţa”
În dimineaţa zilei de 11 septembrie 2001, pompierul Steve Sullivan a fost detaşat de la unitatea sa de bază, 41, la o altă echipă. Între timp, unitatea lui plecase spre turnurile gemene. Niciun membru al acestui echipaj nu a supravieţuit.
„Am pierdut nişte caractere puternice în acea zi, iar unii îmi erau ca nişte fraţi”, a povestit abia în 2013, pentru ziarul britanic „Mirror” pompierul în vârstă de 47 de ani. El conduce acum Şcoala de Pompieri din New York.
„În acea dimineaţă, eu eram omul în plus şi am primit un telefon de la unitatea mea de bază din Bronx pentru a mi se transmite să merg la unitatea 288 din Queens. Aveau câţiva oameni în concediu medical şi aveau nevoie de cineva. Acea tură mi-a salvat viaţa.”
Când Steve a ajuns la unitatea 288, peste 20 de minute, a aflat că şi aceasta plecase deja spre complexul World Trade Center. Steve a plecat singur spre turnuri. Când a ajuns acolo, a aflat că, din echipajul 288, un singur om supravieţuise – pompierul pe care el trebuia să-l înlocuiască.
După 11 septembrie, a petrecut câteva săptămâni pentru a ajuta la curăţarea zonei şi înlăturarea dărâmăturilor pentru a recupera trupurile victimelor.
Operatorul Yvette Washington-Montagne: „Am asistat la telefon la ultimele clipe de viaţă ale unor oameni”
Timp de 21 de ani, Yvette Washington-Montagne, de 46 de ani, a lucrat ca operator la serviciul de urgenţă 911. Pe 11 septembrie 2001, ea şi colegii săi au fost nevoiţi să facă faţă la peste 55.000 de apeluri telefonice ale celor prinşi între dărâmături, de la rudele disperate şi de la mulţi alţii care au avut de suferit în urma atacurilor teroriste. Yvette a trebuit să rămână pe baricade 16 ore, încercând să depăşească greutatea emoţiilor care o încercau în acele clipe de groază. Femeia povesteşte că, nu o dată, i s-a întâmplat să fie martoră în direct la ultimele clipe de viaţă ale unor oameni striviţi sub munţii de moloz.
„Am fost profund impresionat de felul în care le vorbea muribunzilor dintre dărâmăturile turnurilor” – Sgt. James Butler, şeful operatorilor serviciului 911
Bucătarul Benjamin „Keefe” Clark a cărat în spate, prin flăcări, zeci de oameni, salvându-le viaţa
Clark avea 39 de ani şi a fost bucătarul celor peste 250 de angajaţi de la Fiduciary Trust, cu sediul la cel de-al 96 etaj din Turnul de Sud. El a fost cel care în acele momente de groază a cărat în spate, prin flăcări, pe scările şubrezite, zeci de oameni, salvându-le viaţa. Tată a cinci copii, Benjamin „Keefe” Clark şi-a pierdut viaţa între ruinele de la World Trade Center, încercând să „facă bine celorlalţi, aşa cum făcuse întotdeauna”, povesteşte Channing Thorton, un prieten din copilărie. Zâmbetul larg şi optimismul debordant cu care fostul puşcaş marin participant la campania din Golf şi-a cucerit colegii au rămas întipărite în memoria tuturor celor care l-au cunoscut şi care îi datorează viaţa.
„Nu mă pot gândi la el la trecut pentru că mă uit la copiii mei şi îl regăsesc în ei, la fel de darnic, grijuliu şi iubitor” – Lashawn Clark, soţia lui „Keefe”
George Sleight a reuşit să scape cu viaţă pentru a doua oară din World Trade Center
George Sleight este un supravieţuitor cu totul aparte. El a mărturisit că în 2001 a reuşit să scape cu viaţă pentru a doua oară din World Trade Center. El era tot la serviciu în 1993, când a explodat o bombă în Turnul de Sud.
„În 2001, eram la telefon, chiar în biroul meu în Turnul de Nord al World Trade Center când am auzit un zgomot foarte puternic. Am văzut cum un avion se îndrepta spre clădire”, a povestit George Sleigh. Impactul a fost atât de puternic încât bărbatul se temea că tavanul se va prăbuşi peste el.
„Am scăpat telefonul din mâna, mi-am acoperit capul şi m-am rugat că Dumnezeu să mă salveze”, a mai spus el. În 10 minute, Sleight cu 11 colegi de birou erau pe scări îndreptându-se spre parter. „Nu a existat panică. Nimeni nu se gândea în acel moment că cele două clădiri se vor prăbuşi”.
Eric Jones: „Aceasta a fost marea încercare a spiritului american”
Studentul de doar 26 de ani Eric Jones, din Oakland, California, a fost surprins de atacurile din 11 septembrie 2001 în apropierea clădirii Pentagonului. Tânărul se îndrepta spre şcoală la volanul maşinii sale, când a văzut pe cer o coloană de fum. El s-a amestecat în mulţimea de soldaţi şi trupe de intervenţie şi a început să transporte pe rând răniţii. În data de 14 septembrie 2001, acesta avea să plece la New York împreună cu prietenul său Steve DiChiaro pentru a-i ajuta pe cei care căutau disperaţi printre dărâmăturile fumegânde ale turnurilor gemene. Pentru devotamentul de care au dat dovadă, cei doi tineri au fost decoraţi de Departamentul Apărării SUA.
„Văzându-i zilnic pe salvatori printre dărâmături, m-am gândit că această este marea încercare a spiritului american.”- Eric Jones
David Lim: „Doar 14 oameni din lume ştiu cum este să supravieţuieşti prăbuşirii unei clădiri de 110 etaje”
Poliţistul de 46 de ani David Lim se afla în Turnul de Sud în momentul în care cel de-al doilea avion intra în turnul nordic al WTC. Lăsându-l în urmă pe partenerul său canin, labradorul Sirius, bărbatul s-a repezit pe scările în flăcări chiar înainte că întreagă clădire să se prăbuşească asurzitor. Împreună cu şase pompieri, poliţistul a încercat să salveze dintre dărâmături o femeie în vârstă chiar în momentul în care turnul a căzut peste ei.
Labradorul a murit strivit de pilonii din beton armat, iar cei şapte au rămas prinşi sub ziduri până au fost descoperiţi. Totul a durat 15 secunde. Labradorul Sirius şi-a pierdut viaţa încercând să-şi avertizeze stăpânul de pericolul prăbuşirii.
„Doar 14 oameni din lume ştiu cu adevărat cum este să supravieţuieşti prăbuşirii unei clădiri de 110 etaje” a afirmat acesta.
Antropologul Amy Zelson Mundorff: „Trebuia să mă comport profesionist, dar tot ce îmi trecea prin minte era că puteam fi eu cadavrul de pe masă”
Antropologul Amy Mundorff, 33 de ani, a fost cât pe ce să-şi piardă viaţa la WTC, fiind prinsă sub dărâmături chiar în momentul prăbuşirii Turnului de Sud. Transportată de urgenţă la spital, aceasta avea să revină două zile mai târziu, lucrând alături de echipele de salvatori la identificarea victimelor. Amy avea să declare că era convinsă că va muri şi ea strivită de sutele de tone de beton armat, dar nu i-a păsat. „Uitându-mă la cei care-şi pierduseră viaţă în atentat şi încercând să îi identific, nu mă puteam gândi la altceva decât că, la fel de bine, puteam fi eu pe masa aceea de la morgă”, povesteşte femeia care avea să fie decorată de primarul New York-ului, Michael Bloomberg. „Trebuia să mă comport ca un profesionist, dar tot ce îmi trecea prin minte era că puteam fi eu cadavrul de pe masă”– Amy Zelson Mundorff
Ron DiFrancesco: „Era Iadul pe Pământ. Am fost la câteva secunde de moarte… nu ştiam că urma să scap.”
Aceasta este mărturia bărbatului despre care se crede că este ultima persoană care a ieşit din Turnul de Sud al World Trade Center înainte ca acesta să se prăbuşească. Potrivit unor rapoarte, este unul dintre cei doar patru oameni care au reuşit să scape cu viaţă de la etajele superioare nivelului 81.
Un deceniu mai târziu, Ron DiFrancesco îşi amintea perfect ziua de 11 septembrie 2001, dar încă îl mai apăsa un sentiment de vinovăţie când se gândea la cei pe care i-a lăsat în urmă:
„Timpul vindecă puţin, dar nu te face să uiţi ce s-a întâmplat. Şi cred că, pentru generaţia noastră, a fost un punct important în istorie. A schimbat lumea în acea zi,” a spus DiFrancesco.
Michael Hingson şi labradorul Roselle
Michael Hingson se afla la etajul 78 în World Trade Center în dimineaţa zilei de 11 septembrie 2001.
Fiind nevăzător, bărbatul era însoţit peste tot de câinele său special antrenat pentru a-l ghida. În momentul impactului primului avion, labradorul Roselle, o femelă, dormea sub biroul său. Câinele l-a îndrumat imediat să coboare 78 de etaje şi să se salveze.
Câţiva ani mai târziu, Roselle s-a îmbolnăvit din cauza prafului şi fumului inhalat şi a murit.
După evenimente, însă, ea a primit cele mai valoroase decoraţii canine, atât în SUA, cât şi în alte ţări, inclusiv Medalia Dickin, oferită de Marea Britanie.
Tom Canavan: „Am fost 20 rămaşi blocaţi sub dărâmături. Sunt singurul care a supravieţuit”
Tom Canavan se afla în biroul său de la etajul 47 în Turnul de Nord, când primul avion a lovit clădirea vecină.
„Am fost 20 rămaşi blocaţi sub dărâmături. Sunt singurul care a supravieţuit. Cu siguranţă există o explicaţie la faptul că sunt astăzi aici. Nu vreau să mă mai întreb de ce anume. Atunci când îţi vine rândul să mori se întâmplă acest lucru indiferent ce faci”. Tom Canavan s-a angajat voluntar la „Tribute Center”, locul în care au fost cândva cele două turnuri gemene şi povesteşte celor care ajung acolo propria sa experienţă.
Românul Nicu Benesh: „Vedeam cum oamenii se aruncau de la ferestre”
Românul Nicu Benesh, specialist IT, se afla în zona World Trade Center în acea zi fatidică.
„Am văzut o roată dintr-un tren de aterizare, o roată de avion înfiptă într-o fereastră de la etajul unu al unei clădiri din apropiere de turnuri. Era ca într-un film de Hitchcock, un film de coşmar în alb-negru. Am continuat drumul şi, pe jos, ce sa vă spun… erau bucăţi de neidentificat de corp uman, parcă eram la măcelarie, ceva de nedescris. Asta a fost şi este imaginea care mi-a ramas în minte foarte puternic. Când m-am apropiat de turnuri, mi-am ridicat privirea şi vedeam cum unii oameni se aruncau de la ferestre. Era clar ca ei ştiau ca n-au cum să scape teferi din salt, dar îşi alegeau o altă modalitate de a termina. Şi acum mi se ridică părul, mă cutremură asta.”
Potrivit rapoartelor, cel puţin 200 de oameni au murit după ce au sărit din turnurile în flăcări.
Cadavrele a peste 1.000 de victime nu au putut fi identificate nici până astăzi cu ajutorul probelor ADN. Există însă speranţe că în viitor vor fi inventate noi tehnici, care să rezolve această problemă. Rămăşiţele lor au fost mutate în 2014 de la centrul medico-legal, într-un depozit subteran al muzeului ridicat la Ground Zero. Au fost aşezate în sicrie şi acoperite cu steagul Statelor Unite.
Muzeul a fost deschis publicului pe 21 mai 2014, pe locul fostului World Trade Center. Cu o suprafaţă de 10.210 metri pătraţi, acest muzeu subteran pe şapte niveluri este situat între cele două fântâni arteziene ale monumentului comemorativ, inaugurat pe 11 septembrie 2011 pe locul atentatelor. Prima expoziţie, „In Memoriam”, a adus un omagiu celor 2.983 de bărbaţi, femei şi copii ucişi în timpul atentatelor din 11 septembrie 2001 şi celor şase victime ale primului atentat care a vizat World Trade Center (WTC) pe 26 februarie 1993.
„Acest muzeu dedicat zilei de 11 septembrie este pentru noi toţi, pentru aceia dintre noi care au asistat la aceste evenimente, direct sau la televizor şi care nu au reuşit niciodată să înţeleagă. Este pentru viitoarele generaţii, pentru care 11 septembrie va face parte din istorie”, a declarat Bill de Blasio, primarul oraşului New York.
Primul turn ridicat la Ground Zero, pe locul unde cele două clădiri gemene ale World Trade Center au căzut la atacul terorist din 11 septembrie 2001, a fost inaugurat în noiembrie 2013. Acoperit de sticlă, World Trade Center 4 este cel mai mic din cele 4 turnuri din noul proiect şi a costat aproximativ 2 miliarde de dolari.
După un an, în noiembrie 2014, a fost inaugurat Turnul One World Trade Center (1 WTC). Construcţia a început în 2006 şi rezultatul este cea mai înaltă clădire din emisfera vestică – 541 m (1.776 de picioare, anul semnării Declaraţiei de Independenţă a Statelor Unite) este înălţimea corespunzătoare unei clădiri cu 104 etaje, dar 1WTC are de fapt 94.
Noul World Trade Center, încă în fază de construcţie, va include, după finalizare – pe lângă muzeu şi monumentul memorial – cinci zgârie-nori, o gară, spaţii comerciale întinse pe 550.000 de metri pătraţi şi un centru artistic.
Surse: www.memory.loc.gov, www.cnn.com, www.foxnews.com, www.reuters.com, www.gandaculdecolorado.com, www.9am.ro
Traducerea şi documentarea: Bianca Ioniţă
