Solist, chitarist şi compozitor de muzică country cu o carieră de aproape 50 de ani, Johnny Cash a vândut peste 90 de milioane de albume şi este considerat unul dintre cei mai influenţi muzicieni americani ai secolului XX. A devenit celebru datorită vocii sale grave, joase, de bariton dar şi prin prisma vieţii personale tumultuoase. S-a stins din viaţă la 12 septembrie 2003, la vârsta de 71 de ani.
În anii ’50, popularitatea sa rivaliza cu cea a lui Elvis Presley. Johnny Cash a fost unul dintre mentorii lui Bob Dylan şi a avut relaţii de prietenie cu unii dintre cei mai importanţi muzicieni şi politicieni din istoria conemporană: Roy Orbison, Elvis Presley, Jimmy Carter, Richard Nixon.
Atitudinea sa sumbră şi stilul vestimentar întunecat i-au câştigat renumele de “Man in Black” (“Omul în negru”). De altfel, şi muzica sa, în special cea de la sfârşitul carierei sale, evoca teme triste, de suferinţă morală şi de salvare. Printre piesele de referinţă se numără: “I Walk the Line”, “Folsom Prison Blues”, “Ring of Fire”, “Get Rhythm”, “That Old Wheel” (un duet cu Hank Williams Jr.), “Cocaine Blues” şi “Man in Black”. El îşi începea toate concertele cu tradiţionala introducere: “Hello, I’m Johnny Cash!” (“Bună, sunt Johnny Cash!”).
[youtube height=”HEIGHT” width=”WIDTH”]https://www.youtube.com/watch?v=v7gV5C5mB7A&list=RDv7gV5C5mB7A [/youtube]
Născut sub numele J.R. Cash în Kingsland, Arkansas, Johnny Cash, a lucrat de la vârsta de 5 ani pe plantaţiile de bumbac, cântând împreună cu familia sa în timp ce munceau. La origini, Johnny Cash provenea dintr-o familie regală scoţiană, descoperind acest lucru destul de târziu. În tinereţe îşi bănuia originile irlandeze, cunoscând a fi doar parţial american nativ. Cash a admirat întotdeauna americanii nativi, exprimând acest sentiment chiar şi în cântecele sale. Amintirile timpurii ale lui Cash sunt dominate de muzica gospel şi de ceea ce se difuza la radio în acele vremuri. Învăţat de mama sa şi un prieten, 
Johnny, a început să cânte la chitară şi să compună cântece de când era mic copil. În liceu el a cântat la un post de radio local, iar câteva decenii mai târziu a lansat un album cu piese gospel tradiţionale, intitulat “My Mother’s Hymn Book”.
Copilăria i-a fost umbrită de un teribil accident al fratelui său mai mare cu 2 ani, Jack. În 1944, Jack a fost împins într-un fierăstrău circular unde lucra, fiind tăiat aproape în două. A murit după o săptămână de chinuri. Cash a simţit mereu o vinovăţie a evenimentului respectiv, şi deseori visa că o să-l întâlnească pe fratele său în Rai, iar în vise îi apărea mereu cu 2 ani mai mare, indiferent de vârsta lui Johnny Cash.
Dupa înrolarea sa în Aviaţia Militară a Statelor Unite, Cash este trimis în Germania. La întoarcerea în ţară, în iulie 1954, se căsătoreşte cu Vivian Liberto, cu care corespondase timp de trei ani din Europa. Împreună cu Vivian va avea patru fiice. Tot în această perioadă, el se alătură formaţiei „Tennessee Three” şi va compune muzică country.
Cash şi-a făcut curaj şi a vizitat studioul de înregistrare Sun, sperând să obţină un contract de înregistrare. După audiţia dată pentru Sam Phillips, cântând în majoritate piese gospel, Phillips i-a spus: “du-te acasă şi păcătuieşte, apoi întoarce-te cu o piesă pe care să o pot vinde”. Într-un sfârşit, Cash a reuşit să îl impresioneze pe Phillips, interpretând câteva piese din freneticul său stil de viaţă timpuriu. Primele sale înregistrări la Sun au fost “Hey, Porter” şi “Cry Cry Cry”, ce au fost lansate în 1955 şi care au avut un succes rezonabil la parada hit-urilor country. La îndemnul lui Sam Phillips, numele de scenă The Tennessee Three urma să se transforme în The Tennessee Two adică Luther Perkins şi Marshall Grant şi Johnny Cash ca nume separat.
Următorul disc Cash, “Folsom Prison Blues”, a ajuns pe locul 5 în topul country, şi piesa “I Walk the Line” a devenit numărul 1 în topurile country şi a intrat apoi în topurile pop 20. A urmat “Home of the Blues”, înregistrată în iulie 1957. În acelaşi an, Cash a devenit artistul Sun care a lansat primul album long playing (LP). Cu toate că a fost cel mai bine vândut şi cel mai prolific artist de la Sun din această perioadă, Cash s-a simţit constrâns de contractul său cu o casă de înregistrare mică. Anul următor, Cash a părăsit Sun pentru a semna o ofertă cu Casa de discuri Columbia, unde single-ul său “Don’t Take Your Guns to Town” a devenit unul din cele mai mari hit-uri ale sale.
Cariera sa a început să se dezvolte la începutul anului 1960, iar odată cu asta, Cash a început să bea şi a devenit dependent de amfetamine şi barbiturice. Folosea droguri de tip stimulente ca să se menţină treaz în timpul turneelor. Prietenii glumeau pe tema “nervozităţii” şi a comportamentului său instabil, mulţi dintre ei ignorând semnele ce avertizau înrăutăţirea dependenţei sale faţă de droguri.
Cash a plecat în turneu cu Carter Family, care la vremea respectivă era compusă din Maybelle, Anita, June şi Helen. June Carter este femeia cu care Johnny Cash se va căsători mai târziu şi cea care îl va susţine în cele mai grele momente din viaţă.
Dependenţa lui Johnny Cash de droguri şi alcool, turneele constante, precum şi numeroasele aventuri cu alte femei (inclusiv cu viitoarea soţie, June Carter) au determinat-o pe Vivian să-i înainteze divorţ în 1966.
Cu toate că de multe ori nu mai putea avea control asupra propriilor dependenţe, creativitatea frenetică a lui Cash producea hit-uri. Interpretarea piesei “Ring of Fire” a fost un hit care a atins mai multe stiluri muzicale, ajungând pe locul 1 în topurile country intrând în top 20 în topurile pop. Cântecul a fost scris de June Carter şi Merle Kilgore. Iniţial piesa a fost interpretată de sora lui June Carter, însă Cash a venit cu un stil pur mariachi, afirmând că i-a apărut totul într-un vis.
[youtube height=”HEIGHT” width=”WIDTH”]https://www.youtube.com/watch?v=gRlj5vjp3Ko [/youtube]
În 1967, duetul lui Johnny Cash cu June Carter al piesei “Jackson” a câştigat premiul Grammy.
Cash a renunţat la droguri în 1968, după o experienţă spirituală în peştera Nickajack, unde a încercat să se sinucidă după nişte experienţe foarte periculoase cu drogurile. El înainta cât mai mult în peşteră, încercând să se piardă şi să moară pur şi simplu, însă când a simţit prezenţa lui Dumnezeu în inima lui, sentimentul de moarte a fost înlocuit cu cel de supravieţuire, încercând să lupte să găsească o fantă de lumină sau o adiere de vânt. Această experienţă a reprezentat pentru Cash o renaştere.
June Carter şi părinţii acesteia s-au mutat la conacul lui Cash timp de o lună pentru a-l ajuta să-şi înfrângă dependenţa faţă de droguri.
În 1968, după 12 ani de la prima lor întâlnire în backstage la Grand Ole Opry, Cash i-a propus lui June Carter în timpul unei performanţe live din Ontario să se căsătorească. Pe 1 martie 1968, cei doi s-au căsătorit în Franklin, Kentucky. Johnny Cash i-a propus de multe ori căsătoria cu el, dar aceasta îl refuzase de fiecare dată. June a fost de acord să se căsătorească cu Cash după ce acesta a renunţat definitiv la droguri. Cei doi au avut doar un copil, John Carter Cash, născut pe 3 martie 1970. Au continuat să concerteze împreună, timp de 35 ani.
Cash a cultivat în ochii publicului o imagine romantică de haiduc, şi în ciuda tuturor faptelor care le-a săvârşit, nu a fost niciodată condamnat la închisoare. Cu toate că a stat în închisoare de şapte ori pentru comportament indecent, nu a rămas niciodată acolo mai mult de o noapte.
Cash a simţit mereu o mare compasiune pentru cei din închisori. A început să susţină concerte la diferite închisori de pe teritoriul Statelor Unite. Aceste spectacole au condus la câteva albume de succes, precum “Johnny Cash at Folsom Prison” (1968) şi “Johnny Cash at San Quentin” (1969).
[youtube height=”HEIGHT” width=”WIDTH”]https://www.youtube.com/watch?v=1zgja26eNeY[/youtube]
Ca un plus la concertele sale din închisorile din Statele Unite, Cash şi-a făcut apariţia în 1972 şi la închisoarea Österåker din Suedia. Albumul live “På Österåker” (“La Österåker”) a fost lansat în 1973. Între piese, Cash poate fi auzit vorbind în suedeză, un gest ce a fost foarte apreciat de către cei din închisoare.
Din 1969 până în 1971, Cash a apărut în propriul său spectacol de televiziune, numit “The Johnny Cash TV Show”, emis de către reţeaua ABC. Familia Carter şi legenda rockabilly Carl Perkins au fost de asemenea parte din anturajul show-ului. Cash a început să aibă invitaţi din ce în ce mai mulţi artişti contemporani, printre aceştia cei mai notabili fiind Neil Young, Louis Armstrong, James Taylor, Ray Charles, Eric Clapton (pe atunci conducând formaţia Derek and The Dominos) şi Bob Dylan.
Cash l-a întâlnit pe Dylan la mijlocul anilor ’60 şi au devenit prieteni apropiaţi când au devenit vecini spre sfârşitul anilor ’60 în Woodstock, New York. Cash a fost entuziasmat să-l reintroducă pe solitarul Dylan audienţei sale. Cash a interpretat un duet împreună cu Dylan, de pe albumul acestuia “Nashville Skyline”, album ce a câştigat un premiu Grammy.
Până la începutul anului 1970, Cash şi-a cristalizat imaginea în faţa publicului ca fiind “Man in Black” (“Omul în negru”). De regulă el interpreta îmbrăcat în negru, purtând o haină lungă până la genunchi, de culoare neagră. Această înfăţişare era în contrast cu costumaţiile purtate de majoritatea formaţiilor country din perioada respectivă: costum cu pietre preţioase şi cizme de cowboy. În 1971, Cash a scris piesa “Man in Black” pentru a explica codul său în îmbrăcăminte: “Trăim destul de bine, cred/ În maşinile şi hainele noastre exotice/ Dar să ne amintim şi de cei care nu au toate acestea/ În faţa grupului trebuind să stea o persoană în negru şi nimic mai mult.”
Pe la mijlocul anului 1970, popularitatea lui Cash şi numărul hit-urilor sale a început să scadă, dar autobiografia sa (prima din cele două), intitulată “Man in Black”, publicată în 1975, a vândut 1.3 milioane de copii. Cea de-a doua biografie: “Cash, The Autobiography”, a apărut în 1977. Prietenia sa cu Billy Graham a condus la producerea unui film despre viaţa lui Iisus, “The Gospel Road”, Cash colaborând la scenariu, fiind chiar şi naratorul filmului.
Apariţiile lui Cash la televiziune au continuat, găzduind anual o emisiune specială de Crăciun la CBS în timpul anilor ’70. Mai târziu apariţiile lui includeau câteva roluri mici în filme de televiziune.
Cash a recidivat din nou în dependenţa de droguri, după ce i-au fost administrate nişte calmante pentru o serie de dureri abdominale cauzate de un incident neobişnuit la ferma sa, unde a fost lovit puternic de către un struţ. Mai apoi, Johnny Cash s-a internat pentru probleme cardiace. Doctorii i-au recomandat o operaţie preventivă la inimă. Cash a fost operat, însă refuza să îşi ia medicamentele prescrise, de teama reîntoarcerii la dependenţa de droguri. Cash a susţinut mai târziu că în timpul operaţiei a trăit o experienţă numită NDE (Near Death Experience), în care a avut viziuni extraordinare despre Rai, dar că a fost foarte nemulţumit când şi-a revenit după operaţie.
În 1980, Cash a fost cel mai tânăr artist apărut în Country Music Hall of Fame, la vârsta de 48 de ani, dar în timpul anilor ’80, discurile sale au început să nu mai aibe impact în topurile de muzică country, cu toate că a continuat să aibe turnee de succes. La mijlocul anilor ‘80 a înregistrat şi a fost în turneu cu Waylon Jennings, Willie Nelson şi Kris Kristofferson sunt formula The Highwaymen, realizând astfel două albume hit.
După ce Casa de discuri Columbia a renunţat la contractul cu Johnny Cash, acesta a avut o scurtă perioadă (din 1987 până în 1991), lipsită de succes la Casa de discuri Mercury.
Cariera sa a fost restaurată în anii ’90, găsindu-şi popularitate în rândul unei audienţe tinere, fără un interes deosebit faţă de muzica country. În 1993, a cântat la voce piesa “The Wanderer”, pentru albumul Zooropa, semnat U2. Cu toate că nu mai era căutat de studiourile de înregistrare importante, Cash a fost abordat de producătorul Rick Rubin care i-a oferit un contract cu Studioul de înregistrare American, studio cunoscut pentru muzica rap şi hard rock. Sub supravegherea lui Rubin, Cash a înregistrat albumul intitulat chiar American Recordings (1994) în sufrageria sa, acompaniat doar de propria-i chitară.
Cash şi soţia lui au aparut într-o serie de episoade în popularul serial de televiziune Dr. Quinn, alături de Jane Seymour. Actriţa l-a apreciat atât de mult, încât şi-a numit unul dintre fii Johnny. Vocea lui a mai apărut într-un episod din “The Simpsons”, fiind vocea unui călăreţ care îl îndruma pe Homer într-o călătorie spirituală. Cash a înregistrat un nou album la Studioul de înregistrare American, numit “Unchained”, acompaniat de Tom Petty şi The Heartbreakers, album ce a câştigat un premiu Grammy pentru “cel mai bun album country”. Cash considera că în autobiografia din 1975 “Man în Black” nu a fost destul de explicit, scriind o altă autobiografie în 1997 intitulată: “Cash: The Autobiography”.
În 1997, Cash a fost diagnosticat cu o boală neuro-degenerativă, sindromul Shy-Drager. Mai târziu, diagnosticul a fost modificat în neuropatie autonomă, asociat cu diabet. Această boală l-a forţat pe Cash să scurteze turneul. În 1998, a fost internat în spital cu pneumonie severă, ce i-a afectat ambii plămâni. Albumele “American III: Solitary Man” (2000) şi “American IV: The Man Comes Around” (2002) conţin răspunsul lui Cash asupra bolii sale în forma unor piese interpretate într-o tonalitate mai sobră decât în primele două albume American. Videoclipul ce a fost lansat pentru piesa “Hurt”, de Trent Reznor de la Nine Inch Nails, s-a potrivit perfect cu trecutul lui Cash şi cu sentimentele de regret. Acest videoclip este cunoscut acum ca fiind “epitaful său” din American IV şi a primit critici pozitive şi notabile atât din partea audienţei cât şi din partea criticilor.
June Carter Cash a murit pe 15 mai 2003, la vârsta de 71 de ani. Una dintre ultimele dorinţe ale lui June a fost ca Johnny Cash să-şi continue munca, aşa că acesta a continuat să înregistreze şi chiar să interpreteze câteva spectacole surpriză la “The Carter Family Fold”, în afara oraşului Bristol, Virginia.
Concertul din 5 iulie 2003 a fost ultima sa apariţie publică. La concertul din 21 iunie 2003, înainte de a cânta “Ring of Fire”, Cash a citit o relatare despre soţia sa June, relatare ce a scris-o cu puţin timp înainte de a intra pe scenă. El a vorbit cum spiritul lui June îl veghează şi cum ea a venit şi l-a vizitat înainte să intre pe scenă. Cu greu a reuşit să termine piesa. În ciuda sănătăţii sale precare, a vorbit despre cum abia aşteaptă ziua în care va putea să meargă din nou şi va arunca scaunul cu rotile în râul de lângă casa sa.
Johnny Cash a murit la mai puţin de patru luni de la moartea soţiei sale, pe 12 septembrie 2003, în timp ce se afla în spitalul Baptist din Nashville, Tennessee. A fost îngropat alături de soţia sa, în Hendersonville Memory Gardens, lângă casa sa din Hendersonville, Tennessee.
În 2004, revista Rolling Stone l-a situat pe Cash pe locul 31 în lista de 100 “cei mai buni artişti ai tuturor timpurilor”. Diversitatea muzicii lui Cash a fost evidenţiată de prezenţa sa în trei importante genuri de Hall of Fame: The Nashville Songwriters Hall of Fame (1977), The Country Music Hall of Fame (1980), şi The Rock and Roll Hall of Fame (1992). În total, Cash a scris peste 1000 de piese şi a lansat o mulţime de albume.
Filmul biografic „Walk the Line” – Povestea lui Johnny Cash
În amintirea lui Johnny Cash a fost produs filmul biografic “Walk the Line”, premiat de către Academia Americană de Film şi prezintă viaţa lui Johnny Cash sub interpretarea actorului Joaquin Phoenix şi a actriţei Reese Witherspoon în rolul lui June Carter (rol pentru care actriţa a primit premiul Oscar la categoria “Cea mai bună actriţă”).
Filmul a fost lansat în Statele Unite ale Americii pe 18 noiembrie 2005 şi a avut încă de atunci un considerabil succes, primind chiar aprecierea criticilor. Joaquin Phoenix şi Reese Witherspoon au câştigat în urma rolurilor interpretate nenumărate premii, printre care Globul de Aur la categoria “Cel mai bun actor într-un film muzical sau o comedie” şi respectiv la categoria “Cea mai bună actriţă într-un film muzical sau o comedie”. Ambii actori au interpretat melodiile lui Cash cu propriile lor voci, iar Phoenix a învăţat în acest film chiar să cânte la chitară. Phoenix a primit premiul Grammy pentru contribuţia adusă soundtrack-ului. John Carter Cash, singurul fiu a lui Johnny şi June, a fost producătorul executiv al filmului.
[youtube height=”HEIGHT” width=”WIDTH”]https://www.youtube.com/watch?v=zHQqoftUSRg[/youtube]
În 2014, casa în care a copilărit legenda muzicii country Johnny Cash, situată în oraşul american Dyess, Arkansas, a fost transformată în muzeu, autorităţile luând această decizie pentru a revitaliza respectiva regiune din punct de vedere economic. Familia Cash a fost una dintre cele cinci sute care s-au mutat în noua localitate în 1935, ca urmare a unui plan guvernamental de ajutorare a familiilor afectate de „Marea criză economică”.
Renovarea casei lui Cash este principalul proiect dintr-un program de revigorare propus de autorităţile locale din orăşelul Dyess, care s-a confruntat întotdeauna cu o situaţie economică dificilă. Primarul oraşului se aşteaptă ca muzeul să atragă 20.000 de vizitatori pe an.
Documentarea: Bianca Ioniţă
