Liceul Alexandru Lahovari din Râmnicu Vâlcea are mulṭi ani de istorie. S-a deschis ca gimnaziu cu o singură clasă în 1891, în strada Mihai Bravu nr. 49; apoi sediul a devenit neîncăpător, aṣa încât în 1906 a primit un teren pe care fusese o cazarmă militară, unde trei ani mai târziu aveau să înceapă lucrările de construire a unei noi clădiri. În 1913 i s-a înfiinṭat ṣi cursul superior, iar după primul război mondial a devenit liceu. Au fost necesare noi construcṭii: în 1921 încă o aripă cu săli de clasă ṣi în 1937 o a treia cu patru săli, cu subsol pentru Clubul Sportiv, o magazie pentru materiale, o sală de educaţie fizică cu două vestiare, o baie, o cancelarie şi o sală de festivităţi. Astfel arăta Liceul Lahovari atunci când printre elevii săi s-a aflat ṣi Aristide Ionescu, un copil isteṭ, venit dintr-un sat de lângă Drăgăṣani, care a izbutit să treacă un sever examen de admitere. Interviu realizat de Lavinia Ivaṣcu.
„Eu sunt dintr-o comună, Ştefăneşti, de lângă Drăgăşani judeţul Vâlcea. […]
Deci în clasa a patra eraţi la Drăgăşani. Aţi continuat studiile în acelaşi oraş?
După ce am terminat la Drăgăşani am dat examen la Liceul Lahovari din Râmnicu Vâlcea, examen de admitere. Aş vrea să fac o precizare: pe vremea aceea la examenul de admitere nu veneau subiecte date de la minister, subiectele erau date de către profesori, se dădea examen la limba română şi matematică, iar subiectele, aceşti domni profesori nu le divulgau nici în familie!
Mi s-a întâmplat ca atunci când am ieşit primul, pentru ca am făcut la matematică – unde repetasem clasa a patra, la Drăgăşani, cu un profesor, Cioacă – am făcut primul problema şi am ieşit, iar la ieşire tatăl unui candidat m-a întrebat de rezultatul problemei şi când i l-am dat, m-a sărutat şi [pe urmă] l-a aşteptat pe fiul său care a ieşit mult mai târziu şi care nu făcuse problema. Nu ştiu ce note am luat, dar am intrat cu media 7,33. Ceea ce îmi mai aduc aminte, că la română am avut un învăţător mai slab şi la ţară şi la oraş şi când la dictare ne-a dictat: „În grădină se găsesc nişte flori: trandafiri, liliac şi narcise„, eu la început am scris cu literă mare, pe urmă mi-am dat seama că este o greşeală, cu literă mică, apoi iar am întărit, literă mare, nu ştiu ce notă am obţinut la română, dar media a fost 7,33 şi cam al doisprezecelea am intrat.
Vreau să fac o precizare: că tata nu m-a însoţit, după cum nu au însoţit [părinṭii] nici ceilalţi copii şi când ne trimiteau la examene ne spuneau: „Dacă vreţi să învăţaţi, bine – eu vă vreau binele; iar dacă nu învăţaţi, veniţi, că eu vă pot folosi şi vă puteţi realiza la un nivel inferior, în societate.„[…]
Pe mine m-a dat la Şcoala Comercială în primii ani şi după aceea am terminat gimnaziul, mi-am luat capacitatea – se dădea la Craiova -, după aceea m-a trecut la liceu şi am terminat Liceul Lahovari. […]
Puteţi să ne descrieţi atmosfera din liceu?
În liceu, la Vâlcea […], ceea ce pot relata – disciplina care exista! De exemplu, aveam toţi numere şi şepci de anumit format, iar cei din clasele superioare, de la a patra de liceu în sus aveau o şapcă de un alt format şi erai obligat să îl saluţi. Erai obligat, bineînţeles, să saluţi profesorii şi să ai o ţinută. Nu aveai voie să intri în localuri, iar odată – eu eram dat la internat, fiindcă toţi am fost daţi la internat de taică-meu – ne-am dus – asta a fost prin clasa a cincea sau a şasea – să bem şi noi ceva la o cârciumă, am trecut, am plecat, am mers tocmai pe malul Oltului, o distanţă de vreo jumătate de kilometru, gândind că acolo nu ne cunoaşte nimeni. Când am venit înapoi ne-am întâlnit cu profesorul de română. Eu eram îmbrăcat civil şi l-am salutat şi atunci el m-a fixat şi a doua zi m-a chemat şi m-a întrebat de ce nu aveam uniformă şi am fost avertizat că dacă se mai repetă, voi fi eliminat. Dar când ne întâlneam mai ales cu profesorul de română, profesorul Angelescu, acesta avea şi manuale, era un profesor de o calitate deosebită, ne verificam ţinuta până să ajungem în dreptul dânsului, iar dacă îl observam din timp, căutam să trecem pe partea cealaltă a străzii ca nu cumva să vadă ceva defect la noi. […]
Deci dumneavoastră, după ce aţi terminat liceul v-aţi întors în sat…
Da, am făcut comerţ alături de tatăl meu.”
[Interviu de Lavinia Ivaṣcu, Piteṣti, 2000]
