Medici de familie şi funcţionari de la Casele de Asigurări Brăila şi Constanţa sunt suspectaţi de complicitate în cazul decontării unor reţete false de medicamente. Paguba depăşeşte 9 milioane de lei. În ultimele luni, procurorii DIICOT au prezentat mai multe cazuri în care medici şi farmacişti, în complicitate cu funcţionari ai caselor de asigurări, au fraudat sistemul medical.
Conform anchetatorilor, este vizată o grupare formată din 25 de membri, reprezentanţi şi angajaţi ai farmaciilor care activează sub sigla SC Ahmeya Pharm SRL şi medici de familie sau medici specialişti din Brăila şi Constanţa. Aceştia sunt suspectaţi că în perioada 2011-2015 au decontat fraudulos sume importante de bani din Fondul Naţional Unic de Asigurări Sociale de Sănatate, provocând un prejudiciu de nouă milioane de lei. Sorin Paveliu, expert în probleme de sănătate publică al Societății Academice din România, spune la RFI că femomenul este extrem de răspândit, iar autorităţile din sistem îl acoperă.
-În ultimele luni au fost prezentate mai multe astfel de cazuri de fraudare a reţetelor medicale. E vorba despre un fenomen?
-De vreme ce veriga slabă s-a dovedit a fi Casa de Asigurări din diverse judeţe, întotdeauna se vor găsi „întreprinzători“ care să fraudeze sistemul. Din punctul meu de vedere, pe lângă vina indubitabilă a celor care au făcut aranjamentul, vina esenţială stă la Casa de Asigurări. Din punctul meu de vedere, aici ar trebui luate numaidecât măsuri, pentru că nu am niciun fel de dubii că fenomenul este generalizat. Nu este o pură întâmplare, ci oamenii au aflat cum se face, i-au învăţat şi pe alţii, şi uite aşa am ajuns să fraudăm sistemul de milioane şi milioane de lei.
-E o poveste veche, dar continuă să apară cazuri noi care arată că situaţia nu s-a shimbat nici în 2015. Care ar fi totuşi soluţia?
-Ceea ce cred că este îngrijorător este că acest fenomen continuă şi după introducerea reţetei electronice. Mulţi au sperat că asta va pune capăt furturilor, dar se dovedeşte că nu este aşa. Dacă ar fi să ne gândim la o soluţie, aceea este publicitatea. De ficare dată când găsim o fraudă, ea ar trebui făcută publică, ceea ce vă garantez că nu se întâmplă. Situaţiile de fraudă sunt mult mai multe şi eu nu ştiu de pildă să fi venit vreun exemplu dinspre Casa Naţională. Adică instituţia are un departament de control, dar n-am auzit niciodată un comunicat din partea lor care să spună că mergând în judeţul X, am descoperit următoarele fraude făcute de următoarele persoane şi am luat următoarele măsuri administrative, inclusiv înintarea unei sesizări către Parchet.
-Deci anchetele interne din partea Case şi Ministerului ar fi o soluţie?
-Da, pentru că din punctul meu de vedere peştele de la cap se împute, în sensul că în mod deliberat aceste informaţii – despre care tind să cred că sunt cunoscute de Minister şi Casă – sunt trecute sub tăcere. De ce? E foarte probabil ca în majoritatea situaţiilor factorul politic să încline balanţa. De îndată ce Corpul de control găseşte undeva ceva în neregulă, imediat cineva ştie la ce uşă să bată, sună la ministru sau la preşedintele Casei, iar totul este acoperit.
-Complicitate la fraudă?
-Desigur, dar până nu prinzi hoţul nu poţi acuza aşa ceva. În orice caz, trebuie să ţinem minte că în fiecare comunicat al procurorilor, întotdeauna a existat şi o verigă reprezentată de Casă. Toate informaţiile acestea adunate pe suport electronic ies la iveală. Ele sunt foarte uşor de descoperit dacă vrei. Din păcate, cei care sunt plătiţi pentru a administra sistemul nu vor.
-Frauda a continuat şi după introducerea cardului de sănătate. Ne putem gândi că noul sistem, despre care s-a vorbit atât de mult că va preveni frauda, nu face acest lucru?
-Nu face, pentru că în ultimă instanţă un computer este doar un computer. Poate să ajute la culegerea de date şi poate să permită celui care caută frauda să o evidenţieze. Dar dacă factorul uman nu vrea să o evidenţieze, calculatorul nu o să intre în grevă, nu o să iasă să protesteze în stradă şi nu o să emită comunicate către presă. Nu este decât un instrument. Iar în ce priveşte reţeta electronică, nu s-a făcut altceva decât s-a înlocuit un sistem mai vechi. Avem informatizarea prescripţiei de mai bine de 10 ani. Niciodată nu a venit nimeni să spună că aici ar fi o fraudă, deşi ştiau că este. În plus, se ascund datele, în sensul în care dacă ar veni o terţă persoană să facă un studiu (sau dacă vine societatea civilă şi cere acces pt un studiu comparativ pe regiuni, medici, consum de medicamente) categoric nu ţi se dă acces, deşi sunt date publice.
Autor Ioana Haşu
RFI – 21 septembrie 2015
