Colectivizarea agriculturii nu se încheiase încă atunci când Ion Moldovan, profesor de istorie, a plecat din satul natal Valea Largă din Mureṣ la Visuia, Bistriṭa Năsăud, să-ṣi „ṣteargă urmele” de fiu de chiabur. Bineînṭeles că în satul bistriṭean a găsit aceleaṣi frământări, aceleaṣi presiuni asupra ṭăranilor pentru înscrierea în Gospodăria Agricolă Colectivă. Şcoala din Visuia nu avea prea mulṭi candidaṭi pentru postul de director, aṣa încât Ion Moldovan a devenit director imediat după sosirea în sat. Cum s-a descurcat cu ṣabloanele propagandistice ale Partidului Muncitoresc Român povesteṣte chiar el…
„[Oamenii] nu mai puteau să mai suporte şi mulţi din ei s-au predat şi s-au înscris de bună voie în Gospodăria Agricolă Colectivă. Iar aici erau activiştii de partid care zilnic făceau presiuni ca cetăţenii să se înscrie în Gospodăria Agricolă Colectivă. […]
Spuneţi că eraţi şi director de şcoală, eraţi profesor de istorie, asupra dumnevoastră s-au făcut presiuni pentru propagandă? Vă puneau să faceţi ore de marxism, cum prezentaţi istoria în acei ani?
Era programa şcolară şi programa şcolară trebuia să o respecţi întocmai, că era trimisă de Ministrerul Învăţământului şi erau inspectorii de la Inspectoratul ṣcolar judeţean – zis raional atuncea – şi urmăreau pas la pas felul cum se aplică educaţia copiilor, educaţia ateist-ştiinţifică care trebuia să facă… În fiecare duminică erau activităţi obligatorii, şcoala era vecină cu biserica şi eram controlaţi de către organizaţia U.T.C., Organizaţia de Pionieri, inclusiv Comitetul judeţean de partid, veneau delegaţi pe la sate şi controlau dacă elevii se află la şcoală, dacă se făceau activtăţi pioniereşti sau erau la biserică…
Şi dacă îi găseau la biserică ce se întâmpla?
Nu au fost cazuri, pentru că noi lucram diplomat, dar a doua zi diriginţii erau obligaţi să sancţioneze elevii care erau la biserică şi nu erau la activităţi pioniereşti în această perioadă…
Eraţi chemat des la şedinţe de instruire?
Ca profesor de istorie eram aduşi în fiecare lună la Comitetul judeţean P.C.R. la Bistriţa şi acolo făceam învăţământ politic, acolo făceam educaţie comunistă şi educaţia… eram instruiţi în aşa fel încât în tot timpul perioadei, ca profesori, să educăm copiii în spiritul marxist-leninst. Şi eram controlaţi de către organele de partid, de către inspectorii de istorie care erau selecţionaţi dintre inspectorii cei mai duri din această perioadă, cei mai devotaţi oameni ai regimului din perioada aceea, ei erau promovaţi, avansaţi ca inspectori de ştiinţe sociale.
Eraṭi obligat să vă înscrieţi în partid?
Da. Eu am venit din comuna Valea Largă, judeţul Mureş, în 1960, în 5 ianuarie am venit din comuna Valea. Am fost fiu de „chiabur„, zis, părinţii mei au avut o batoză, înainte au avut o moară ţărănească naţionalizată şi am fost numit de inspector, Ioşka Traian, în această localitate; mă cunoştea de-acasă, „Te duci acolo, că eşti mai retras!„ Nu eram membru de partid…
Tot în 1960 am fost numit director de şcoală; în 1967 au făcut o constatare la Comitetul comunal de partid din comuna natală. Şi au venit de-acolo, cu constatare şi spune: „Tovarăşe Moldoveanu, îţi faci dosarul de intrare în P.C.R….„ – m-a surprins, că eu nu am depus cerere! – „şi deseară se convoacă adunarea generală de partid„, să fiu numit membru de partid. Numărul lor a fost destul de mic atuncea, care au participat la adunarea generală. Aceasta a fost în 1967. […]
Dar eu, ca profesor de istorie, puteţi să constataţi la foştii elevi de-ai mei, eu mai strecuram câte o paranteză [din afara programei], că ştiam că elevii nu mă raportează; elevii… le mai arătam câte o frază adevărată de istorie, cazul cu abdicarea regelui, cazul cu alegerile falsificate de comunişti în 19 noimebrie 1946, am arătat cazul cu preotul Fékéte din Silvaşu de Câmpie care a fost delegat al Partidului Naţional Ţărănesc…”
[Interviu de Silvia Iliescu, sat Visuia, Bistriṭa Năsăud, 2000]
