Jan Zizka a fost, se spune, cea mai strălucită minte din istoria militară. Ceea ce îl face şi mai special este faptul că, înainte de a muri, a cerut ca pielea să îi fie folosită pentru a construi o …tobă.
Viaţa acestui general născut în 1360 a fost cu adevărat remarcabilă. Nu a pierdut niciodată o bătălie iar ceea ce-l ridică deasupra altor lideri militari celebri care au reuşit acest lucru este faptul că nu a condus niciodată o armată profesionistă, ci doar grupuri de ţărani şi rebeli.
Jan Zizka a fost general în timpul Războaielor Husite, numite şi Războaiele Boemiene, purtate de protestanţi împotriva Bisericii Catolice. Husiţii, în majoritate cehi, urmau învăţăturile lui Jan Hus, un preot care a fost ars pe rug pentru erezie în 1415.
Dar, înainte de a deveni liderul husiţilor, Zizka fusese un simplu mercenar care lupta pentru oricine îi oferea plata cea mai mare. În această perioadă, şi-a pierdut un ochi în timpul unei bătălii în care lupta alături de polonezi, la Grunwald, lucru care nu l-a împiedicat să continue lupta şi să-i conducă pe aceştia spre victorie.
La patru ani după ce Hus a fost ars pe rug, în 1419, husiţii au început să organizeze primele revolte împotriva Bisericii Catolice. Prima dintre ele a avut loc în Praga, aceştia devastând primăria oraşului.
Conduşi de Zizka şi de un preot numit Jan Želivský, un grup de protestatari a aruncat pe fereastră 7 consilieri ai oraşului. Se spune că intenţia lor iniţială fusese depunerea unei simple petiţii pentru eliberarea altor protestatari husiţi, dar o persoană a aruncat spre ei o piatră de la fereastra primăriei, declanşând revolta. Ea a rămas cunoscută în istorie drept Prima defenestraţie (aruncare pe geam) de la Praga. A doua defenestraţie de la Praga a fost un eveniment care a avut loc în 1618, la începutul războiului de treizeci de ani.
Evenimentul a aprins scânteia revoltelor husite, care au durat până în 1434. Sun conducerea lui Zizka, aceştia au câştigat luptă după luptă, deşi în cele mai multe cazuri erau mult depăşiţi numeric de rivali.
Priceperea lui Zizka pe câmpul de luptă era o combinaţie între folosirea inteligentă a terenului şi abilitatea sa extraordinară de a inova. El a fost, de altfel, primul care a folosit arme de mici dimensiuni cu praf de puşcă şi nişte „care de război” care pot fi considerate strămoşii tancurilor de astăzi. Zizka a supervizat personal construirea acestora. Era vorba despre nişte care care de luptă bine blindate pentru acea vreme, din care oamenii săi puteau lansa atacuri fără a fi în pericol. Foloseau arcuri şi sfere de metal asemănătoare celor de tun pe care le aruncau cu mâna.
Aceste care de război au fost esenţiale în multe dintre luptele purtate, aducându-i victoria în situaţii considerate imposibile. Într-o astfel de bătălie, la Sudomer, Zizka a reuşit să înfrângă 2.000 de soldaţi bine antrenaţi cu un efectiv de doar 400 de oameni.
Deşi aceste maşini de luptă erau formidabile, Zizka nu alegea să se ascundă în ele, ci prefera să lupte corp la corp cu duşmanul. Din această cauză, în 1421 şi-a pierdut şi cel de-al doilea ochi. Dar a continuat să conducă o ambuscadă împotriva unor soldaţi care au vrut să profite de handicapul său.
Zizka a murit trei ani mai târziu, dar nu în luptă, ci răpus de ciumă. Înainte de a muri, a cerut ca pielea lui să fie folosită pentru a construi o tobă. De ce? Pentru ca luptătorii lui să poată auzi sunetul tobei când mărşaluiau. Astfel, a continuat să-i conducă chiar şi după moarte.
Sursa: www.todayifoundout.com
Traducerea şi adaptarea: Bianca Ioniţă
