În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, singurul post de radio aflat sub controlul Forţelor Franceze Libere a fost Radio Brazzaville – Congo. Puternicele emiţătoare montate aici încă din perioada interbelică au permis francezilor liberi să–şi facă cunoscut punctul de vedere în întreaga lume. În iunie 1944, s-a hotărât transmiterea zilnică a unor programe în limba română cu informaţii despre desfăşurarea operaţiunilor militare. După terminarea războiului, între 1945 şi 1946, Radio Brazzaville a transmis ştiri din toată lumea, inclusiv din Franţa, care puteau sã prezinte un interes pentru România. În Arhiva de istorie orală – Radio România se păstrează amintirile lui Eduard Constantin Ruleta [Grunberg], redactorul emisiunilor în limba română la Radio Brazzaville.
La un moment dat, din cauza evenimentelor din anii 1940 – ’41, care nu erau favorabile pentru cei cu origine evreiască, am decis sã mã expatriez şi am plecat cu un vas cu vele din Constanţa, cu câţiva prieteni, şi dupã şase luni de navigaţie am sosit la Beirut. De la Beirut am fost trimis de englezi într-un lagãr în Cipru, într-un sãtuleţ, unde am stat aproape doi ani. Între timp, fratelui meu, care reuşise sã se înroleze în armata francezã liberã …. i s-a propus un post de redactor şi crainic la Radio Brazzaville. El n-a acceptat şi a spus: „Am un frate care este acum în Cipru şi care ar fi disponibil sã facã asta”. Astfel, am reuşit sã plec cu un avion militar la Cairo şi apoi, timp de trei zile, am traversat Africa. Aşa am ajuns la Brazzaville, unde am fost numit redactor şi crainic pentru emisiunile în limba română, care atunci urmau să înceapă. Postul avea diferite emisiuni în limbile englezã, spaniolã şi portughezã, însã nu în limba românã. La Brazzaville am stat doi ani [1944 – 1946], timp în care am fãcut peste şapte sute de emisiuni. Emisiunile erau în fiecare searã de la nouã fãrã zece pânã la nouã seara, sãrbãtorile şi duminicile incluse… (…) Sediul era la Brazzaville, în Africa Ecuatorialã Francezã…care se chema şi Congo-ul francez…. spre deosebire de Congo-ul belgian care era de partea cealaltã a fluviului Congo. Clãdirea nu era chiar în Brazzaville, era în afara oraşului. Postul de radio a fost inaugurat în 1940 de generalul De Gaulle şi era un post puternic, care se auzea în toatã lumea. (…) Releele nu erau în clãdire, releele erau într-un sat… Poto-Poto, lângã Brazzaville. Emiţătorul 
postului avea o putere de 50 kw şi dispunea de douã lungimi de undã – 25,06 metri, adicã 11,970 Kc şi 19 metri adicã 15.595 kc. Cele 24 de antene permiteau difuziunile în toate direcţiile. (…) Semnalul de început al emisiunilor era dat de un instrument indigen care era format dintr-o micã cutiuţã de lemn cu lamele metalice. Emisiunea în limba română dura zece minute, de la nouã fãrã zece la nouã seara. Eu eram rãspunzãtor de aceste emisiuni – eram singurul din toatã Africa Ecuatorialã Francezã care vorbea româneşte. Radio Brazzaville transmitea în special informaţii militare asupra mersului rãzboiului. Ştirile veneau de la agenţiile de informaţii din toatã lumea. Fiecare secţie avea latitudinea sã-şi aleagã informaţiile pe care le găsea interesante, aşa cã eu alegeam informaţiile pe care urma să le transmit. Deci, eu eram singurul rãspunzãtor de materialele difuzate. (…) Toatã noaptea 
primeam ştiri prin Morse (…) şi din aceste ştiri eu le alegeam pe cele pe care le transmiteam în România (…) Emisiunile nu le-am înregistrat niciodatã. Aş fi putut, eventual, sã înregistrez, spunând cã sunt invitat la masã seara în afarã de postul de radio …dar n-am fãcut-o niciodatã. Toate emisiunile mele au fost difuzate în direct. (…) Eu eram civil, nu eram militar şi primeam un salariu, nu mai ţin minte câţi franci … francii din Africa… însã eram destul de bine plãtit, pentru cã trãiam foarte bine.
[Emisiunea în limba română] s-a desfiinţat în iunie1946. Eu am fost acela care mi-am dat demisia. De fapt, conducerea Radio Brazzaville dorea sã–mi prelungească contractul, sã mai lucrez cel puţin un an. Eu l-am întrerupt…(…) De altfel, când s-a terminat rãzboiul, autorităţile franceze nu mai aveau interes pentru menţinerea Radio Brazzaville pentru cã acum erau posturi de radio în Europa care puteau sã-l înlocuiascã.
[Interviu telefonic realizat în Franţa de Octavian Silivestru, 16.06.1998]
