Rachel M. Denton este pustnic. Mai exact un pustnic 2.0, care se trezeşte devreme în fiecare dimineaţă pentru a hrăni găinile şi animalele din curtea casei ei din localitatea britanică Lincolnshire, se ocupă de răsaduri şi se roagă. Odată terminat acest ritual, Rachel M. Denton începe să lucreze: ia o coală de hârtie şi stiloul (unul adevărat cu cerneală şi peniţă), cu care reuşeşte să scrie cuvinte în stil vechi. Rachel este caligraf: creează şi vinde felicitări, ilustrate şi afişe realizate manual, de multe ori comandate special. Lucrează în tăcere şi în singurătate, pentru că aceasta este viaţa unui adevărat pustnic. De religie catolică, colaborează cu o revistă locală religioasă, în paginile căreia îşi explică opţiunea sa de viaţă, chiar dacă utilizează reţelele sociale care o ajută să fie la curent cu tot ceea ce se întâmplă în lume şi să comunice cu prietenii şi rudele sale. „The hermit is simply a pioneer…”, a scris pe unul din profilele sale de pe Facebook, în care a reprodus cuvintele călugărului benedictin Raphael Vernay, cuvinte care în urmă cu 13 ani au convins-o să adopte acest stil de viaţă. Pentru Rachel, alegerea de a deveni un eremit este o adevărată vocaţie, un mod de a se detaşa de lucrurile inutile care caracterizează în schimb societatea modernă. Dar ce legătură au toate acestea cu reţelele sociale? În afara Faceboook-ului, Rachel mai are şi un profil de Twitter şi altul pe Linkedin (de unde aflăm că înainte de a deveni pustnic, a predat la Cambridge). „Internetul este un instrument util”, explică ea, adăugând că, prin intermediul webului îşi procură de lucru și păstrează legătura cu lumea exterioară, chiar şi în doze mici: „Pe Facebook am două profiluri: unul pe care-l folosesc pentru a păstra legătura cu familia și cu prietenii apropiați pe care nu-i mai văd de ani de zile, iar un altul în care vorbesc despre viaţa mea de pustnic.” ”M-am gândit să utilizez internetul pentru a împărtăşi câte ceva din experienţa mea – a mărturisit Rachel agenţiei Reuters. Web-ul ar putea fi un mijloc pentru a descrie cum este să fii pustnic din punct de vedere practic, astfel încât să permită şi altor persoane să adopte acest stil de viaţă”.
Rachel a fost a treia din cei şase copii ai familiei şi deşi i-a plăcut să crească într-o familie numeroasă, prefera chiar şi în copilărie să se joace singură în camera ei. Aşa că s-a gândit de la o vârstă fragedă să devină călugăriţă, mai ales că şi mătuşa ei fusese măicuţă. De ceva timp, Rachel, care a primit foarte rar vizitatori, este bolnavă: povesteşte câte ceva despre starea sa de sănătate pe reţelele sociale, însă foarte rar: preferă să trăiască, din nou, în tăcere și solitudine.
(www.panorama.it – 28 octombrie)
