La 1 noiembrie 2015 se împlinesc 87 de ani de la primele emisiuni radiofonice româneşti, zi în care ne amintim de părinţii radiofoniei din ţara noastră. Fizicianul Dragomir Hurmuzescu a fost iniţiatorul mişcării radiofonice din România şi preşedintele ”Asociaţiei prietenilor radio-telefoniei”, un grup de entuziaşti prin efortul cărora a fost posibilă apariţia Radioului Naţional. Printre aceştia se număra şi poetul Tudor Arghezi, care, încă din 1927, scria articole despre naşterea emisiunilor radiofonice: Radiojurnal, Radioşcoala, Teatru radiofonic şi pleda pentru crearea unui post naţional, “o radiofonie cu adevărat românească, o radiofonie care să exprime în lumea undelor de pe continent un punct de vedere românesc, aspiraţiile şi năzuinţele adevărate ale românilor”. El spunea despre radio că este „profesorul care vorbeşte, cititorul care citeşte, preotul care propovăduieşte, omul politic care are ceva de spus, vioara, flautul, fluierul care cântă”. Personalităţi ca: Dimitrie Gusti, C. Kiriţescu, C. Brăiloiu, Liviu Rebreanu, Tudor Vianu, Mihail Sadoveanu, Al. Brătescu Voineşti, Ionel Perlea, Mihai Ralea, Vasile Voiculescu, Horia Furtună, Th. Rogalski … şi-au adus contribuţia în primii ani ai radiofoniei.
Prima emisiune radio a debutat la 1 noimbrie 1928 prin cuvântul profesorului Dragomir Hurmuzescu, care, a devenit preşedinte al Consiliului de Administraţie al nou înfiinţatei Societăţi de Difuziune Radiotelefonică iar Margareta Marinescu a fost prima crainică, cea care îşi amintea cum, în faţa unui microfon de calibru mare, suspendat deasupra unei mese, a anunţat: “Atenţiune! Aici Radio Bucureşti pe 365 de metri lungime de undă”. Primii 17 angajaţi ai Societăţii au fost: Gh. V. Cârnu Munteanu (director general), Sorin Betolian (secretar general), Mircea Georgescu (şeful postului emiţător), Anton Bierlurici (şeful studiourilor), Mihail Jora (serviciul muzical), Adrian Marin (serviciul litarar), Ion Ţinescu (contabil şi casier), Vasile Ionescu (şeful serviciului contencios), Margareta Marinescu (crainică şi secretară a programelor), Constanţa Trandafirescu (secretară dactilografă), Haralambie Ghenea (mecanic al postului emiţător), Gh. Vasilescu (mecanic studiouri), la care se adaugă doi oameni de serviciu şi trei ajutori mecanici.
Numit director muzical, compozitorul Mihail Jora înfiinţează Orchestra Radiodifuziunii Române în 1928. Orchestra avea transmisiuni pe viu în fiecare zi. Se făceau repetiţii de două ore, cu muzică simfonică sau concerte de valsuri, iar emisiunea dura o oră. În numarul 1 al revistei Radio-fonia, aparută o dată cu deschiderea postului, se anunţa că „în întocmirea programelor Societatea de Radiodifuziune e mândră de a fi putut asocia colaborarea distinsului compozitor muzical D. Mihail Jora căruia i s-a încredinţat greaua misiune de a întocmi şi armoniza programul din punct de vedere muzical”. Uneori, profesorul, ca să acopere un gol în programul muzical, se ducea în studio şi cânta la pian. Alteori, aducea orchestre de muzică uşoară la modă, muzică de acordeon, monta în studio nunţi tradiţionale sau transmitea din localurile de noapte ale Bucureştiului. Cella Delavrancea îi scria lui Mihail Jora în 1932 „…dacă compari concertele de la Radio Bucureşti cu multe din străinătate, sunt mândră de postul nostru şi mândră de tine. Am primit de altminteri mai multe scrisori din Egipt, Italia şi Grecia, în care prietenii mei îmi spun cu ce plăcere şi cu ce regularitate urmăresc audiţiile muzicale de la noi”. Mihail Jora i-a propus compozitorului Theodor Rogalski colaborarea în vederea înfiinţării unei orchestre simfonice pentru Radiodifuziune, căreia, Rogalski i se va dedica cu trup şi suflet ca pianist, redactor, conferenţiar la microfon – pe teme muzicale, component al unor formaţii camerale, coordonator al programelor, dirijor. 70% din emisiuni erau susţinute de orchestră şi cu participarea publicului care venea în noul studio din Strada Berthelot nr. 60, inaugurat la 11 februarie 1932, purtând semnătura arhitectului G.M. Cantacuzino şi a inginerului constructor Liviu Ciulei.
La sfârşitul anului 1941, sub conducerea dirijorului şi compozitorului Ion Croitoru, se înfiinţează Corul Radio, prima formaţie corală a radioului public. Corul de Copii Radio, înfiinţat în 1945, are o evoluţie spectaculoasă încă de la apariţia sa în peisajul muzical românesc. Fondatorul său, dirijorul Ion Vanica, urmat de Elena Vicică au contribuit la destinul artistic al ansamblului, făcând din acesta o adevărată şcoală de educaţie prin muzică a tinerelor generaţii. Aici şi-au deschis calea carierei artistice Ileana Cotrubaş, Silvia Voinea, Maria Hurduc, Cornelia Angelescu, Voicu Enăchescu, George Crăsnaru, Dan Dumitrescu, Roxana Briban, Roxana Constantinescu etc.
La 12 ianuarie 1929, emisiunea „Ora copiilor” a intrat în grila de programe şi timp de 16 ani a putut fi ascultată la radio. Micii ascultatori se aşezau cuminţi, în fiecare zi de joi, în faţa aparatului de radio, şi aşteptau semnalul sonor care prevestea cuvintele gazdei-povestitor, Titela Haque, cunoscută drept „Tanti Radio” : „Bine v-am găsit dragii mei nepoţei… iaca am venit şi eu pe unda nevăzută… m-auziţi bine?… aşa, acum staţi cuminţi şi ascultaţi povestea ce am să vă spun. Dar… creion şi hârtie aţi pregătit? Da? Atunci bine căci la finalul povestei, aşa cum vă place vouă, am să vă dau şi o ghicitoare… ei, dar acum să încep povestea…”. Şi povestea aleasă era pe gustul celor mici. Se povesteşte că însuşi Tudor Arghezi i-a trimis o scrisoare realizatoarei, mulţumindu-i pentru binele făcut lui, dar mai ales copiilor săi, care, în sfârşit, aveau ce asculta la radio. După „Ora copiilor” a urmat, la scurt timp, „Ora veselă” sinonimă cu umorul de calitate şi buna-dispoziţie, “o emisiune de amuzament, care îmbină normele esteticului şi moralului” după cum spunea regizorul artistic Ion Vova. La începutul anului 1929 conducătorii programului literar artistic – profesorul Gheorghe Mugur, poetul Vasile Voiculescu şi scriitorul Horia Furtună – au simţit nevoia ca în programul Radioului să se audă şi vorbe de duh care aveau menirea să descreţească frunţile ascultătorilor. Aşa că, la 17 ianuarie 1929, crainica anunţa: „Aici, Radio Romania. Radio Bucureşti. Ascultaţi astăzi, în premieră, emisiunea „Ora Veselă.”
”Emisiunea, deşi se intitula „Ora Veselă”, nu dura mai mult de 10 – 15 minute şi era scrisă şi interpretată de cunoscutul actor Ion Manu. Prima cronică a fost monologul în versuri “Limbă şi moravuri”. Ion Manu era plin de spirit, scria scurt, concis, incisiv şi mai ales adevărat, aşa cum este viaţa, călăuză fiindu-i îndemnul: „Mai bine să uiţi frumos, decât să-ţi aminteşti urât. În artă orice faci, dacă faci bine e o cinste !”. Pe parcursul timpului emisiunea suferă mai multe transformări schimbându-şi genericul în mai multe variante – Comici vestiţi la microfon, Radio-Magazin, La microfon satira şi umorul, Unda veselă. De-a lungul anilor prin faţa microfonului s-au perindat cei mai mari actori de comedie ai scenei româneşti şi au debutat cântăreţi de muzică uşoară ca Margareta Pâslaru, Aurelian Andreescu sau Anda Călugăreanu. La începutul anului 1929, revista Radiofonia îşi informa cititorii: “Luni, 18 februarie, se joacă în studioul Societăţii Române de Radiodifuziune, din strada General Berthelot, delicioasa comedie, într-un act, intitulată ‘Ce ştia satul‘, de V. Al. Jan, cu concursul eminenţilor artişti ai Teatrului Naţional: Doamna Maria Filotti şi domnul Romald Bulfinski”. Era debutul emisiunilor de teatru radiofonic care au devenit repede unele dintre preferatele publicului.
În anul 1930 profesorul Dimitrie Gusti, care era preşedintele Consiliului de Administraţie al Societăţii, anunţa inaugurarea emisiunii „Universitatea Radio”, care a adunat în timp marile personalităţi culturale ale României interbelice. El îşi încheia cuvântul inaugural convins că „radiofonia românească va împlini o misiune socială şi naţională, concentrând în jurul postului toate energiile naţiunii, din tot cuprinsul României, ca profesori şi ascultători, unificând spiritele prin interese comune, unind adică, într-o mare comunitate spirituală, toate elementele cu preocupări superioare ale Ţării”. Conferinţele erau programate zilnic între orele 19-20 şi contribuiau la răspândirea culturii în cele mai îndepărtate colţuri . Radioul era curiozitatea întregii ţări şi oamenii veneau să vadă minunea, lăsau căruţele la marginea Bucureştiului şi întrebau de strada General Berthelot 60.
Prin Legea de organizare şi funcţionare din 1936 Societatea de Difuziune Radiotelefonică devine Societatea Română de Radiodifuziune.
Anii 30 au adus primele reportaje şi interviuri radiofonice, Radio Bucureşti prezenta zilnic un “Jurnal Vorbit” având sprijinul Agenţiei de ştiri Rador. El consta în ştiri de presă şi buletinul meteorologic. Gh. D. Mugur, care era inspector general cultural al Societăţii, a prezentat un Referat cu privire la programul de ştiri prin care propunea după modelul belgian, înfiinţatea Radio-Jurnalului în care “ştirea trebuie să fie literară, ceva viu şi colorat… iar actualitatea trebuie socotită ca primă lege a radiofoniei”. Jurnalul trebuia să cuprindă trei părţi principale: ştiri, reportaje şi interviuri şi trebuiau difuzate la prânz şi seara. Referatul lui Gh.D. Mugur va constitui modelul alcătuirii emisiunilor informative ale radiodifuziunii. În revista Radiofonia din 26 noiembrie 1933 apare un anunţ inedit “În cadrul jurnalului vorbit vom avea în curând prilejul să auzim un gen nou de a actualiza problemele zilei: este vorba de introducerea interview-urilor în faţa microfonului, aşa numitele radio-interview-uri…. Ideal ar fi ca acest interview să fie luat spontan, fără nici o prealabilă pregătire”.
La 1 septembrie 1929 a fost dat în funcţiune postul de emisie de la Băneasa, executat de firma Marconi, ceea ce a făcut ca numărul orelor de emisie să crescă spectaculos, de peste şapte ori, faţă de anul 1928. Dar noul emiţător nu putea fi recepţionat pe tot teritoriul ţării datorită lanţului muntos al Carpaţilor, fapt care a necesitat construirea unui alt post naţional, la Bod (Braşov, 1934) numit Radio România.
La data de 8 octombrie 1939 se inaugura la Chişinău emisia postului Radio Basarabia, primul post regional al Radio România. Radio Basarabia a funcţionat doar 300 de zile. Postul a fost preluat de puterea sovietică, în iunie 1940, iar în 1941, odată cu retragerea Armatei Roşii din Basarabia, clădirea, emiţătorul şi antena au fost aruncate în aer. Angajaţii Radio Basarabia, rămaşi la Chişinău au fost executaţi de autorităţile de ocupaţie sovietice fiind consideraţi trădători. Din 1 decembrie 2011, Radio România a redeschis la Chişinău postul Radio Chişinău, acesta fiind moştenitorul şi continuatorul de drept al Radio Basarabia.
În condiţii de război, deşi evacuarea Societăţii de Radiodifuziune s-a produs începând cu data de 22 aprilie 1944, în clădiri închiriate pe Valea Prahovei, la Curtea de Argeş, Snagov şi Câmpulung Muscel, difuzarea programelor a fost asigurată fără întrerupere, chiar şi în momentele grele din august 1944. Pe 23 august 1944 se difuzează mesajul regelui către ţară şi proclamaţia guvernului, iar o zi mai târziu, sediul Societăţii Române de Radiodifuziune este distrus de un bombardament german. Emisia a continuat din studiourile de ajutor din zona Bod – Braşov.
În perioada 1945 – 1955, are loc construirea sediului actual al Radiodifuziunii. În 1954 încep să apară treptat, studiourile locale.
După 1990, Radio România şi-a continuat dezvoltarea şi a rămas în preferinţele ascultătorilor români, în ciuda unei pieţe radio foarte complicate. Totodată, Societatea Română de Radiodifuziune este din anul 1993 membru al Uniunii Europene de Radio şi Televiziune EBU şi mai târziu membru al Uniunii Internaţionale de Radio şi Televiziune – URTI.
În 2015 Radio România a găzduit, la Bucureşti, conferinţa Media 2020 organizată împreună cu cea mai mare uniune a radiodifuzorilor din Asia, Uniunea Asiatică a Audiovizualului ABU, a cărui membru este. Preşedintele director general al RADIO ROMÂNIA, Ovidiu Miculescu declara „Asia va fi un teren extrem de important în care România trebuie să fie prezentă, iar RADIO ROMÂNIA a intrat acolo cu capul sus. Suntem un partener extrem de serios, un partener performant, un membru activ şi chiar dacă suntem doar de doi ani în ABU, suntem un membru extrem de respectat”. Obiectivitatea şi promovarea valorilor reale, profesionalismul şi în principal misiunea cultural educativă au făcut Radio România să fie cel mai apreciat post la nivel naţional. Centrul Cultural Media Radio România, prin activitatea sa şi prin organizarea turneelor internaţionale, a transformat Orchestrele şi Corurile Radio România în adevăraţi ambasadori culturali ai ţării noastre.
