„Avem această datorie morală…”
La 7 noiembrie 1990 o sentinṭă civilă a Judecătoriei sectorului 1 dădea naṣtere Alianṭei Civice, organizaṭie nonguvernamentală care avea să contribuie la dezvoltarea societăṭii civile din România. „Am discutat numele ṣi mă pot lăuda că eu am propus Alianṭa Civică”, spunea într-un interviu domnul Romulus Rusan, unul dintre iniṭiatorii ṣi organizatorii acestui organism reprezentativ.
Prin deviza Nu putem reuṣi decât împreună, Alianṭa Civică „a exprimat aṣteptările ṣi speranṭele societăṭii civile faṭă de cei care se consideră răspunzători de viitorul României”, după cum este precizat în Carta Alianṭei Civice, unul dintre documentele programatice care, împreună cu Declaraṭia de principii, reprezintă bazele sale teoretice. Alianṭa Civică a organizat seminarii ṣi acṭiuni concrete, a creat opinii ṣi a polarizat spirite care să „influenṭeze pozitiv, democratic, decizia politică în stat”. Scopul acṭiunilor ei a fost reconstrucṭia morală, socială, economică ṣi politică, bazată pe principii constituṭionale, juridice, economice, de protecṭie socială, de reformă spirituală.
Într-un interviu pentru Radio România, scriitorul Romulus Rusan a oferit detalii interesante – unele mai puṭin cunoscute – despre momentele premergătoare formării Alianṭei Civice, despre spiritul anilor ’90 ṣi felul în care a fost primită de opinia publică, despre propaganda pro ṣi contra, despre acṭiunile ṣi rolul Alianṭei Civice în societatea românească.
Ideea plutea în aer…
„Când v-a venit ideea să faceṭi Alianṭa Civică?
Ea plutea în aer. Fiindcă se ṣtia că în celelalte ṭări foste comuniste societatea civilă a fost fermentul care a dus la căderea regimului ṣi la decomunizare. Şi vorbeam, mai ales după mineriadă, ne întrebam ce e de făcut. A mai existat o adunare a Rezistenṭei Române, în 8 septembrie [1990], dacă nu mă înṣel, la Braṣov, se ṣtie mai puṭin despre ea… A fost organizată de Asociaṭia „15 noiembrie„, a muncitorilor care ieṣiseră în stradă cu trei ani în urmă la Braṣov ṣi erau chemate toate asociaṭiile existente ṣi persoane care se manifestaseră în presă sau în public, la balconul Universităṭii. […]
Şi a urmat… [au fost] tratative: „ce facem?!„ Acolo s-a întărit ideea că e nevoie de o organizaṭie civică care să unească toate aceste… Eram cu Băcanu, cu Gabriel Andreescu – separat, ei n-aveau legături directe, cred – cu Iuga, Dumitru Iuga. Pe de altă parte, la Timiṣoara unde domina solidaritatea universitară, făceau ṣi ei planuri.
Aveaṭi legături cu Timiṣoara în perioada aceasta?
Nu. După aceea…
Dar ṣtiaṭi fiecare de pregătirile celuilalt?
Nu ṣtiam!… nu ṣtiam… Şi pe urmă am lucrat la Declaraṭia de principii ṣi Carta Alianṭei Civice, înainte de înfiinṭare, în 6-7-8 noiembrie… Am discutat numele ṣi mă pot lăuda că eu am propus „Alianṭa Civică„, mai erau „Carta Civică`, tot felul de pastiṣe … „Forumul Civic„. Şi am spus: „E mai bine Alianṭa Civică!„, asta eu mă pot lăuda că am fost naṣul.”
Eram „fasciṣti„ consideraṭi
„Cu cine aṭi elaborat Carta, cine a făcut parte din acest grup?
Blandiana, Băcanu, Sorin Dumitrescu care era pe linia atragerii Bisericii Ortodoxe; alṭii vroiau să fie biserica în general ṣi de aici erau multe discuṭii ṣi într-adevăr era normal să fie biserica în general, pentru că între biserici au fost niṣte disensiuni în timpul dictaturii ṣi trebuia, dacă vroiai să faci o asociaṭie cuprinzătoare, trebuia să-i cuprinzi pe toṭi. Cred că ṣi Stelian Tănase… nu, cu el în ’92, la Programul Convenṭiei Democratice am lucrat, dar s-ar putea ṣi în ’90, la Carta Alianṭei… mai era un avocat, Doru Cosma ca expert; el nu era neapărat membru, nici nu cred că a intrat în Alianṭă, dar ne-a ajutat cu structurarea… […] Acest avocat cunoṣtea ce se întâmplase ṣi în alte ṭări, în Cehoslovacia, în Polonia.
După ce aṭi elaborat Carta, ea a fost publicată…
Nu, a fost întâi Declaraṭia de principii la care de asemenea am lucrat ṣi a fost publicată în România Liberă din 8 noiembrie sau 7 noiembrie. Şi a doua zi a apărut… a fost o conferinṭă de presă la Hotelul Bucureṣti, s-a închiriat sala, toată lumea era foarte fricoasă să dea sala, ne-au luat o groază de bani ca să dea pentru o oră sala. Şi acolo au apărut Mihai Şora, Băcanu, Blandiana, Iulian Corlăṭeanu care a devenit pe urmă primul secretar al Alianṭei… nu-mi mai amintesc de alṭii. Au fost vreo ṣapte în prezidiu. Au apărut ṣi întrebări provocatoare de la [ziarul] Adevărul care era cel mai agresiv atunci. Azi ṣi Dimineaṭa erau mai mult pe pamflet, nu ieṣeau pe teren, ei concepeau în redacṭie nenumăratele înjurături la adresa „fasciṣtilor„ – eram „fasciṣti„ consideraṭi.
Mitingul de la Bucureṣti al Alianṭei Civice
„În 15 noiembrie, deci la o săptămână după această conferinṭă de presă, a avut loc mitingul Alianṭei Civice. Acolo s-a difuzat Declaraṭia de principii ṣi Carta, pe foi volante. Declaraṭia de principii apăruse în România Liberă, pot să vă dau textul, dar există ṣi în niṣte cărṭi pe care le-am editat… Am participat la programarea acelui miting din 15 dar, culmea ironiei, că n-am apucat să participăm la el. Atâta ṣtiu că erau unele nepotriviri, dacă să fie, în afara FSN-ului, dacă să fie vizaṭi amândoi conducătorii, adică ṣi domnul Iliescu ṣi domnul Roman sau numai domnul Roman. Unii au cerut să fie numai Petre Roman ṣi domnul Iliescu să fie lăsat deoparte. Aceṣtia au ieṣit pe urmă, în general de la Liga Studenṭilor erau cei care erau numai contra lui Roman ṣi contra lui Iliescu, dar nu voiau să îl vizeze aṣa, direct. Şi ei au ieṣit după aceea, cei mai mulṭi, din Alianṭă, la proximul congres făcut în ’91 când s-a făcut Partidul Alianṭei Civice, adică în iulie ’91. Până atuncea au fost în comitete, dar nu prea activau.
Deci mitingul ăsta a fost, din câte ṣtiu eu – nu eram în Bucureṣti, o să vă spun de ce – a avut 400-500.000 de participanṭi ṣi a fost lăsat complet liber. Şi foarte puṭină lume ṣtie, dar se poate consulta presa: se afla la Bucureṣti o delegaṭie a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei. Şi întrucât România era „pusă la zid„ din pricina atitudinii statului faṭă de societatea civilă, acest miting a fost lăsat [liber], în aṣa fel încât unii au vrut să meargă la Cotroceni să-l dea jos pe Iliescu, niṣte oameni cam negândiṭi, aṣa, nu puteai să faci lovituri brutale câtă vreme tu vroiai să fii democrat ṣi să tratezi pe cale democratică! Dar asupra cifrei, întrebarea e dacă… n-a fost o jumătate de milion, unii spun 400.000, alṭii 500.000.
De ce n-am participat? După nopṭi întregi de discuṭii cum va fi mitingul, ne-am pomenit seara, în 14 noiembrie, cu un telefon de la Iaṣi, de la Asociaṭia „Agora„ care cerea să meargă cineva de la Bucureṣti să participe la miting, pentru că sunt ameninṭaṭi, sunt agresaṭi, au nevoie de cineva „de la centru„ – se mai folosea acest termen depăṣit de fapt, fiindcă societatea civilă n-are centru! E o societate pe orizontală, toṭi sunt egali ṣi în care nimeni nu se luptă să fie ṣef, asta era caracteristica Alianṭei Civice, să ṣtiṭi. Toṭi consideram că va fi ceva trecător, această luptă, ṣi că ne vom întoarce, după ce se va normaliza situaṭia, la meseria noastră. Din păcate, în cazul Blandianei ṣi al meu a durat 10-11 ani povestea Alianṭei Civice.”
Mitingul de la Iaṣi al Alianṭei Civice
„Cine să meargă? S-a hotărât să meargă Blandiana ṣi Rusan, la Iaṣi. Am prins un tren pe la ora 12-1 noaptea, ne-au aṣteptat în gara Paṣcani, pentru că nu erau legături, cu o maṣină, ne-am dus la Iaṣi ṣi deja era dimineaṭă. Pe stradă au început să urle: „Fasciṣtii!… înapoi la Bucureṣti!„, niṣte oameni nebărbieriṭi, am aflat ulterior că erau scoṣi din arestul Poliṭiei ṣi puṣi să ne huiduiască. Am fost duṣi de colegii din Iaṣi la Hotelul „Traian„, noi ṣtiam că e un monument istoric, făcut de Gustave Eiffel, creatorul Turnului Eiffel ṣi aṣa mai departe, era una din primele construcṭii cu armătură metalică. De data asta, era închiriată o cameră cu balcon care dădea spre piaṭa din faṭa hotelului. Şi acolo era îngrămădeală de oameni, era o agora ṣi niṣte intelectuali foarte cunoscuṭi, scriitori, Mihai Ursachi, Emil Brumaru… ṣi un muncitor de la Braṣov, Mihai Macovei, din cei care fuseseră răzvrătiṭi cu trei ani în urmă… Am uitat să vă spun că s-a ales [data de] 15 noiembrie în amintirea revoltei de la Braṣov, din ’87. Şi în faṭă erau câteva mii de oameni, spre surprinderea noastră. Mulṭi pentru Iaṣi, pentru că Iaṣiul era considerat sută la sută FSN, după cum rezultase ṣi la alegeri. Am fost rugaṭi să vorbim, nu ṣtiam cine să înceapă, în fine, cred că a ieṣti Blandiana ṣi au început niṣte huiduieli îngrozitoare, cu niṣte pâlnii foarte perfecṭionate. „Înapoi! duceṭi-vă la Bucureṣti!… Legionari!…„, după aceea a intrat tânărul de […] 21 de ani „Legionarule! Du-te la Braṣov! Înapoi!.. pleacă!„ După aia a ieṣit Mihai Ursache – acelaṣi lucru. Şi credeam nu ne aude nimeni, dar vedeam că lumea aplaudă. Deci, practic, s-au ṭinut niṣte cuvântări foarte frumoase, cred că erau muncitorul tânăr care era un băiat deṣtept ṣi care trecuse prin multe, fusese arestat, dus în domiciliu obligatoriu, nu ṣtiu ce. Şi restul poeṭi… Şi în fine, s-a terminat cu aplauze ṣi când am plecat am zis: „Ce mizerie…„ „Nu-i adevărat, au fost 5.000 de oameni aicea, Iaṣiul n-a mai pomenit aṣa ceva!„ „Da, dar ne-au huiduit…„ „Numai asta auzeaṭi, că erau cu niṣte pâlnii îndreptate spre balcon, dar în mulṭime se auzea ce spuneaṭi dumneavoastră A fost o victorie extraordinară!„ […] Şi aṣa am participat noi la 15 noiembrie la Iaṣi. În Bucureṣti, însă, a fost o mare de oameni!
„Ne-am sosotit recunoscuṭi ca organizaṭie”
„După aceea, în 14 decembrie a fost Convenṭia, deci Congresul propriu-zis de constituire a Alianṭei Civice. […] A apărut un apel semnat „grupul oamenilor de bine„ sau „grupul apărătorilor democraṭiei„, ceva de genul ăsta, un articol pe pagina întâia cu continuare, în care se spunea că Alianṭa Civică pregăteṣte o lovitură de stat ṣi Marian Munteanu va fi prim ministru ṣi Doina Cornea ministru de Interne…. sau invers. Şi că Alianṭa Civică este în solda legionarilor din Europa, că s-au ṣi primit mesaje din partea legionarilor din Paris care aplaudă crearea Alianṭa Civică ṣi aṣa mai departe.
Era articol scris de Brucan…
Articol în Adevărul din 14 decembrie… poate fi verificat. Deci, noi apăream acolo ca niṣte huligani, complotiṣti. Congresul a fost foarte bine organizat ṣi cu niṣte luări de poziṭie foarte democratice. Atunci s-a lansat Carta, s-a dat fiecărui participant, a fost aprobată Carta.
Alianṭa Civică era considerată ca reunind organizaṭiile civice existente la acea vreme ṣi care contrasemnau totul, inclusiv Declaraṭia de principii ṣi Carta Alianṭei Civice: Asociaṭia „15 noiembrie„ din Braṣov, Grupul Independent pentru Democraṭie care ne dăduse ṣi două camere sub chirie, în clădirea fostului Minister al Industriei Metalurgice, s-a demolat acuma, pe Calea Victoriei 133, Grupul pentru Dialog Social, Solidaritatea Universitară ṣi „Agora„ din Iaṣi, după cum v-am spus.
În a doua zi urmau să se facă alegeri pentru Consiliile Judeṭene, erau din 36 de judeṭe, plus sectoarele din Bucureṣti. Întrucât nu mai aveam bani să plătim ṣi a doua zi, la Ateneu ne-a costat enorm, 10.000 de lei, era foarte mult pe vremea aia, am obṭinut de la conducerea Ateneului să facem totul în subsol. Erau niṣte cămăruṭe în subsol ṣi acolo ne întâlneam pe rând, cu judeṭele. Şi vă spun o întâmplare care n-a apărut, cred, în presă, deloc, dar căreia i-am fost […] eu martor ṣi actor.
A apărut un domn în vârstă foarte civilizat ṣi a spus: „Eu sunt Alan Green jr., ambasadorul Statelor Unite ale Americii la Bucureṣti. V-am adus un mesaj din partea Departamentului de Stat…„ ṣi mi-a dat o hârtie, parcă o văd, era chiar sul făcută, în care Departamentul de Stat salută crearea Alianṭei Civice ṣi speră ca, prin crearea ei, să nu se ajungă la conflicte de stradă ṣi toate problemele să fie rezolvate la masa tratativelor. Legând asta de ce apăruse în Adevărul cu o zi înainte, deducem că am fost prezentaṭi la Washington ca niṣte turbulenṭi care urmau să provoace miṣcări de stradă violente, probabil. Domnul Brucan tocmai făcuse o vizită la Departamentul de Stat! Noi am luat partea bună din acest mesaj ṣi am arătat-o – nu mai aveam microfoane – am arătat-o la toată lumea de prin provincie ṣi ne-am socotit recunoscuṭi ca organizaṭie…”
Interviu de Octavian Silivestru
Documentar de Silvia Iliescu
