ICR New York, Auditorium
200 E 38th Street, New York, NY 10016
„Și s-au dus ca vântul…” / „Barașeum, Barașeum!”
Filmul este un omagiu adus Teatrului Barașeum, situat în cartierul evreiesc al Bucureștiului, aproape de Calea Văcărești, pe strada purtând numele doctorului şi savantului evreu Iuliu Barasch. În acest teatru, cei mai importanţi artiști evrei – actori, dansatori, muzicieni –, expulzați din teatrele românești prin legile antisemite din România celui de al doilea Război Mondial (1941-1944), au realizat spectacole unice, de neuitat, sub semnul frumosului şi al încrederii în viaţă, în ciuda suferințelor populației evreiești din România acelei vremi. Titlul documentarului este împrumutat de la melodia interpretată de Agnia Bogoslava în primul spectacol de la Barașeum, “Ce faci astă-seară?”, care a avut premiera pe 1 martie 1941.
„Evrei de vânzare”
Filmul dezvăluie secretele celei mai ample operaţiuni de vânzare a cetățenilor unei țări către o altă țară, analizând minuțios, pe baza unor documente şi mărturii senzaționale, detaliile acestui târg, care a durat aproape 50 de ani. Este vorba despre vânzarea cetățenilor români de etnie evreiască către Statul Israel, de la al doilea Război Mondial și până în 1989 – o afacere care a atins apogeul în timpul dictaturii lui Nicolae Ceaușescu.
Acest eveniment este un “preambul” al Festivalui Filmului Românesc de la Seattle , ediția a doua (noiembrie 20-22, 2015), co-organizat de ICR New York și American Romanian Cultural Society (ARCS), sub titlul „Un ochi râde, un ochi plânge. Poveștile rezistenței”. Regizorul Radu Gabrea face parte din grupul select al invitaţilor de onoare ai Festivalului de la Seattle, alături de actrița Victoria Cociaș , scenaristul Florin Lăzărescu și criticul de film Monica Filimon .
Radu Gabrea (n. București, 1937) a absolvit Facultatea de Construcții și Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică din Bucureşti. Filmul Prea mic pentru un război atât de mare (1969) participă la Festivalul de la Locarno.Dincolo de nisipuri (1973), interzis de cenzura comunistă, este considerat cel mai important film românesc al anilor ’70 de Mira și Antonín Liehm (UCLA Press, Los Angeles). În perioada 1974-1996, Gabrea se stabileşte în Germania. Primul film realizat aici, Nu te teme, Iacob (1981), deschide festivalul filmului evreiesc la Kennedy Center în SUA şi este selectat la festivalul Telluride, Colorado. În New York Times , Vincent Canby discută elogios filmul Un bărbat ca Eva (1984). Revenind în România la sfârşitul anilor 1990, regizorul şi producătorul Gabrea realizează documentarele: Struma (2000), care primeşte Mențiune Specială la Festivalul Internațional, Ierusalim, Moștenirea lui Goldfaden (2004), România, România! (2006, 2013). Obține doctoratul de la Universitatea Catolică din Louvain-la-Neuve, Belgia, cu teza “Werner Herzog și mistica germană medievală”, despre care Henri Agel scrie în Positif că este “una din cele mai frumoase cărți de cinema scrise vreodată.” Filmografia sa recentă include Cocoşul decapitat (2007), Călătoria lui Gruber (2008), Mănuşi roşii (2010), Trei zile până la Crăciun (2012) şi O poveste de dragoste, Lindenfeld (2014). În 2011, primeşte Ordinul Crucea de Cavaler din partea Republicii Federale Germania.
