Lacrimile sunt limbajul nostru ancestral în momentele cruciale din viaţă. Sunt dovada trăirilor interioare care ies la suprafaţă, ne ajută să restabilim echilibre, sunt purificare, catharsis. Dar se pare că nu toate lacrimile sunt la fel. În cadrul unui experiment aflat la graniţa dintre artă şi ştiinţă, fotograful Rose-Lynn Fisher a început să examineze la microscop compoziţia propriilor lacrimi şi să alcătuiască fişe cu fotografii şi notiţe despre ceea ce a observat.
„Acest proiect a luat naştere într-o perioadă grea din viaţa mea, marcată de pierderea unor persoane dragi, mari schimbări şi implicit, multe lacrimi vărsate. Într-o zi m-am întrebat dacă lacrimile mele de bucurie arată oare la fel ca cele de tristeţe. Şi aşa am început.”
Proiectul se intitulează „Topografia lacrimilor” şi a durat mai mulţi ani. Fotograful a adunat mostre personale, dar şi de la alte persoane.
Din punct de vedere chimic, toate lacrimile conţin aceleaşi componente esenţiale: uleiuri, enzime şi anticorpi, suspendate într-o soluţie salină. Proporţia acestor elemente în fiecare lacrimă este însă diferită, iar moleculele de sare se cristalizează în forme unice.
Constatările sunt uimitoare. Imaginile observate la microscop sunt diferite, în funcţie de starea persoanei şi par a conţine în ele adevărate microcosmosuri ale experienţelor umane. De la lacrimile de bucurie până la cele provocate de tăiatul cepei, fiecare înfăţişează un tablou unic.
Lacrimi provocate de râsul copios
Suferinţă
Bucurie foarte mare
Emoţie, nervozitate, frica de schimbare
Tăiatul cepei
O reîntâlnire după foarte mulţi ani
Dorinţă de libertate/eliberare
Amintirea unei persoane care a murit
Lacrimi de eliberare după un pericol
Sursa foto: www.rose-lynnfisher.com
Traducerea şi adaptarea: Bianca Ioniţă
