Imediat după atentantele de la Paris din 13 noiembrie, președintele Franței, François Hollande, a iniţiat o serie de întrevederi cu liderii marilor puteri, în căutarea de sprijin pentru combaterea grupării teroriste Statul Islamic (ISIS). Intenția lui Hollande este aceea de a crea o unică și mare coaliție internațională antiteroristă.
Formarea unei asemenea coaliții urmărește coordonarea acțiunilor mai multor state care prin unirea capacităților lor de putere pot limita creșterea puterii unui anumit actor internațional – în cazul de față ISIS – și pot răspunde într-un mod mai eficient la amenințarea pe care consideră că acesta o reprezintă.
Într-o perioadă de timp relativ scurtă, Hollande a purtat negocieri diplomatice pe probleme de securitate cu preşedinţii şi prim-miniştrii din mai multe țări.
Pe lângă solidaritatea manifestată de președintele SUA, Barack Obama, alte state au răspuns că intenționează să se alăture Franței în combaterea grupării ISIS în Irak și Siria.
Astfel, în urma întrevederii cu cancelarul Angela Merkel, Franța a fost asigurată că Germania va contribui la inițiativa antijihadistă în special cu tehnologie de recunoaștere, deși fără a lansa operațiuni ofensive proprii, cu toate că nu elimină posibilitatea unei implicări mai ample – după cum a anunțat miercurea aceasta la Paris, șefa Guvernului german.
La rândul său, premierul Marii Britanii, David Cameron, a anunțat că sprijină o extindere a bombardamentelor britanice împotriva ISIS pe pământ sirian, în prezent Guvernul său beneficiind doar de autorizația parlamentară de a bombarda ISIS în Irak. Totodată, Cameron a făcut cunoscut și faptul că Marea Britanie va furniza ajutor umanitar și economic în valoare de 1 miliard de lire sterline în scopul reconstrucției Siriei.
Joi după-amiază, François Hollande s-a întâlnit la Moscova și cu președintele rus, Vladimir Putin, căruia a ținut să-i lanseze și următorul mesaj înaintea reuniunii: „Nimic nu ar fi mai rău decât ca în fața amenințării teroriste, comunitatea internațională să nu adopte deciziile care sunt așteptate”. Și deși în urma atentatelor de la Paris, Rusia și Franța și-au coordonat ofensiva belică în Siria, panorama acestei vizite a fost una mai complicată, întrucât poziția Franței în ceea ce privește rămânerea președintelui sirian la putere este diametral opusă celei rusești, care-l sprijină pe Bashar al Assad.
Dar, cum coalițiile nu reprezintă asocieri pe bază de sentimente, ci de interese, iar fluiditatea lor este binecunoscută, a fost posibil ca inclusiv într-un climat atât de tensionat precum cel produs de doborârea unui avion rusesc de căre un stat NATO, cele două ţări să poată găsi soluții, astfel încât, marele echilibru pe care speră să-l realizeze Hollande pentru crearea coaliției internaţionale să nu fie pus în pericol.
Este adevărat şi că lucrurile decurgeau în această direcţie încă de la finele lunii septembie, când în faţa adunării ONU, preşedintele Putin insistase că este nevoie de crearea unei ample coaliţii antiteroriste sub egida ONU. Astfel, François Hollande a bifat participarea unui alt aliat de pe lista marilor puteri, declaraţia preşedintelui rus de la sfârşitul reuniunii ce a avut loc la Kremlin fiind fără echivoc: “Vedem că dedicaţi o mare atenţie şi multe eforturi creării unei ample coaliţii antiteroriste. Suntem dispuşi să acţionăm împreună, ba mai mult, consider că este absolut necesar. În această privinţă poziţiile noastre coincid”. Dar, în acelaşi timp, Vladimir Putin susţine în faţa statelor occidentale şi că duşmanul comun este jihadismul şi nu preşedintele sirian, Bashar Al Assad, a cărui plecare o cer SUA, UE, Turcia şi Arabia Saudită, dar nu şi Rusia şi Iranul.
Turul reuniunilor diplomatice inițiate de Hollande se încheie duminică la Paris printr-o cină în onoarea președintele chinez, Xi Jinping.
În urma acestor acţiuni care au solicitat efort şi perseverenţă, Franța speră să beneficieze la sfârșitul săptămânii de sprijinul celor patru membri permanenți ai Consiliului de Securitate al ONU (SUA, Marea Britanie, Rusia și China), plus Germania și Italia.
Consiliul de Securitate al ONU este organismul care deține o putere enormă în structurarea răspunsului la amenințări și aplicarea deciziilor prin directive care devin obligatorii pentru membrii săi. Aceștia, pe baza programelor convenite între marile puteri, pot interveni în rezolvarea unor conflicte care amenință securitatea lumii.
Articol de Veronica Popa
