Miercuri, 2 decembrie, se împlinesc 75 de ani de la naşterea solistului şi instrumentistului Cornel Fugaru, unul din cei mai înzestraţi compozitori şi interpreţi ai muzicii uşoare româneşti.
S-a născut la 2 decembrie 1940, la Bucureşti.
În perioada 1961 – 1966 a studiat la Conservatorul ”Ciprian Porumbescu” din București, în această perioadă începând să compună muzică.
În anul 1964, la 22 octombrie, a debutat pe scenă, la Casa de cultură a sectorului 2 din București, împreună cu formația Sincron pe care a fondat-o, în acelaşi an, și pe care a condus-o până în anul 1978. Trupa este considerată prima formaţie de la noi care a cântat rock ‘n’ roll autentic.
Sincron îi avea în componenţă pe Cornel Fugaru – la voce, orgă și pian, Alexandru Arion – voce şi chitară solo, Dan Voinescu – voce şi chitară, Antoniu Cobîrzan – chitară bas, Ilie Mihalache – la baterie şi Constantin Cobîrzan – la chitară melodică.
Trupa a rămas cunoscută pentru interpretarea unor prelucrări ale unor melodii populare românești, cum sunt „Pe lângă plopii fără soț”, „Ducea rufele la râu”, „Alunelul”, sau „Jocul fetelor”.
Sincron a participat la numeroase turnee, spectacole şi festivaluri muzicale în țară și în străinătate.
Astfel, pe plan intern, le-am ascultat în producţiile ”Cu muzica nu e de glumit”, ”Serile Scânteii tineretului ediția a V-a”, ”Tinerețe, poezie, muzica ușoară” – în 1966, ”Colibri Music Hall’” sau ”Unda veselă” – în 1967, ”Scandal la Boema” – în 1967-1968, ”Zig-zag la Nottara” – în 1971, ”La porțile dorului” şi ”Ritmurile tinereții” – în 1972), sau ”Întâlnire cu Sincron” – în anul 1973.
Formaţia Sincron a apărut şi în filme de cinema şi televiziune: „Opt minute de vis” (scurtmetraj, 1966), „Opt exerciţii pe 625 linii” (pentru televiziune, 1967), sau „Împuşcături pe portativ” (lungmetraj, 1967).
De asemenea, a acompaniat cântăreţe celebre precum Anda Călugăreanu, Pompilia Stoian, Margareta Pâslaru sau Corina Chiriac.
Pe plan extern, Sincron a participat la turnee şi festivaluri în Polonia – în perioada 1967-1970 şi în 1974, Festivalul tineretului de la Sofia – în 1968, unde a obținut premiul al treilea și medalia de bronz pentru formații backbeat, stil al rock and roll-ului, Israel – în anul 1969, sau URSS – în anul 1972.
După absolvirea Conservatorului, Fugaru a fost profesor la Școala Populară de Artă din București.
Cornel Fugaru a realizat numeroase turnee în străinătate, a făcut parte din jurii naţionale de concursuri de muzică uşoară, a susţinut numeroase concerte şi recitaluri la televiziune, a apărut ca interpret în filme – „Opt minute de vis” (1966), regia Mihai Constantinescu; „Opt exerciţii de 625 de linii” (1967), film TV; „Împuşcături pe portativ” (1967), regia Cezar Grigoriu – şi a scris şi muzică de film pentru pelicule precum „Brezaia”, „Cici”, Cei 4 M”, „Oacă şi Boacă” etc.
A adaptat numeroase melodii populare româneşti, precum „Ducea rufele la râu”, „Pe lângă plopii fără soţ”, „Alunelul”, „Jocul fetelor”, „Sârba muntenească”, „Hăulita de la Gorj”.
A compus zeci şi zeci de melodii, multe dintre acestea şlagăre veritabile. Printre cele mai cunoscute piese compuse de el se numără „Dau viaţa mea pentru o iubire”, „Nu sunt sclavul tău”, „Eu nu mai sunt cel de ieri”, ”Ave Maria”, ”Cât de grea e tăcerea”, ”Lângă mine să fii”, ”Cerul nopții”, ”Ne-a pierdut de pe aripa ei iubirea”, ”Fluturi de lumină”, ”Nu te mai iubesc”, ”Așteptam un cuvânt”, „Am ales nemărginirea” sau ”De ce-ai plecat din viața mea”.
Cornel Fugaru a colaborat foarte mult cu soţia sa, Mirela Fugaru, care a scris multe din textele pieselor sale.
În calitate de compozitor a colaborat cu unii dintre cei mai buni soliști ai muzicii româneşti, care i-au interpretat piesele, Dan Spătaru, Margareta Pâslaru, Anda Călugareanu, Corina Chiriac, Elena Cârstea, Monica Anghel, Aurelian Temișan fiind doar câţiva din artiştii care au făcut ca mesajul muzicii lui Fugaru să ajungă în inimile românilor.
De-a lungul carierei a primit numeroase premii şi distincţii, cum sunt Premiul al III-lea la Festivalul mondial al tineretului și studenților de la Sofia – în anul 1968, Premiul al III-lea la Festivalul ”Primăvara cântecului” de la Poznan-Polonia – în anul 1978, Mai multe premii la Festivalul de muzică Mamaia – Premiul juriului, în 1983, Premiul special al juriului, în 1985 şi Marele premiu, în 1986, Premiul pentru cea mai bună orchestrație la Festivalul ”Cântecele mării” de la Rostok – în anul 1988, Premiul pentru muzică ușoară al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor – în anii 1988, 1990, 1995 şi 2001, premii ale Uniunii Compozitorilor din România – în anii 1988, 1990 şi 1995, Premiul special pentrui întreaga activitate la Festivalul Mamaia 2010.
La 29 noiembrie 2004, Societatea Română de Radiodifuziune, în colaborare cu TVR 2 l-au omagiat pe Cornel Fugaru, la Studioul de Concerte „Mihail Jora” al Radioului, în spectacolul dedicat aniversării a 40 de ani de carieră de compozitor şi de la lansarea formaţiei „Sincron”. Tot cu acel prilej, a fost lansat un set de patru albume cu melodii ce au marcat şi punctat cariera compozitorului Cornel Fugaru şi, de asemenea, cartea semnată de ziarista Oana Georgescu, ambele purtând acelaşi titlu – „Fugar(u) prin lumea muzicii”.
Atunci, alături de big-band-ul dirijat de Ionel Tudor, pe scenă au evoluat nume mari ale muzicii româneşti, precum Angela Similea, Monica Anghel, Marcel Pavel, Aurelian Temişan, Adrian Enache, Luminiţa Anghel, Nico, Lucia Dumitrescu, soţia şi fiul său – Mirela şi Vlad – şi sărbătoritul – Cornel Fugaru – , dar şi alţi interpreţi şi instrumentişti de marcă.
Înainte de final, publicul a avut parte de un privilegiu special: prezenţa pe scenă a magnificilor copii laureaţi ai Festivalului „Steaua de aur – Golden Star”, un festival naţional creat şi „administrat” de soţii Fugaru.
Spectacolul a fost un binecuvântat gest de restituire, la care publicul a răspuns cu entuziasm, o seară de vis, în care s-a trăit muzică adevărată.
La 13 iulie 2011, Cornel Fugaru a trecut la cele veşnice, la Spitalul Universitar de Urgenţă Elias, în urma unei boli incurabile.
