Interviu cu Maria-Laura Vodă, doctor în Drept Internaţional, specializarea Drept Spaţial
O lucrare ştiinţifică deosebită, consacrată unui domeniu extrem de puţin explorat în ţara noastră – dreptul spaţial – a ieşit de sub tipar în această săptămână. Cartea „Statutul juridic al spaţiului extraatmosferic şi al corpurilor cereşti” este rodul a mai mult de 10 ani de cercetare pentru lucrarea de doctorat a autoarei, Maria-Laura Vodă, o sinăiancă de 34 de ani, care este acum avocat şi profesor universitar în Dubai. Lansarea oficială a cărţii, cu sesiune de autografe, a avut loc în luna octombrie, la Dubai, în cadrul Săptămânii Mondiale a Spaţiului Cosmic. Evenimentul a fost remarcat şi promovat de Consulatul General al României la Dubai.
Absolventă de Drept, cu un Master în Drept European, Maria-Laura Vodă a devenit, de curând, doctor în Drept Internaţional, titlu conferit de Academia Română, prin Institutul de Cercetări Juridice „Acad. Andrei Rădulescu”. În cursul unor programe de specializare în străinătate pe care le-a urmat în ultimii 10 ani, Laura şi-a descoperit pasiunea pentru Dreptul Spaţial, un domeniu mai puţin cunoscut în România, dar aflat în plină expansiune în ţările occidentale şi în zona Golfului. A participat la programe în cadrul Academiei de Drept Internaţional de la Haga, a urmat cursuri de Drept Spaţial la Agenţia Spaţială Europeană (ESA), Academia de Drept Internaţional de la Xiamen, China, Academia de Drept Internaţional de la New Delhi.
Din 2011, Laura Vodă este rezident în Dubai, Emiratele Arabe Unite, unde şi-a început activitatea ca avocat specializat în arbitraj comercial internaţional, corporate şi tranzacţii internaţionale. A devenit apoi profesor de drept internaţional şi dreptul afacerilor la Universitatea din Wollongong (Australia) – sediul din Dubai şi la Synergy University (Dubai). În paralel, este cercetător ştiinţific asociat la Institutul de Cercetări Juridice al Academiei Române.
***
Anul 2015 a fost unul extrem de bogat în evenimente, descoperiri legate de spaţiul cosmic. Companiile private investesc în turismul spaţial iar agenţiile mari au acum în vedere misiuni cu echipaj uman pe Marte. Laura Vodă a acceptat să ne explice care este rolul dreptului spaţial în contextul acestor proiecte ambiţioase:
Dreptul spaţial de azi este una din cele mai complexe, bogate şi vizionare ramuri de drept
Maria-Laura Vodă: Dreptul spaţial cuprinde totalitatea normelor, a regulilor – mai simplu spus – care se aplică imersiunii umane în spaţiul cosmic, în orice formă s-ar desfăşura aceasta. Este o ramură de drept hibridă, care include atât elemente de drept public (acordurile internaţionale din cadrul ONU sau al altor organizaţii de profil, cum este Uniunea Internaţionala de Telecomunicaţii), cât şi elemente de drept privat (contracte, licenţe, asigurări etc.).
Practic, în orice aplicaţie spaţială, fie că este una de agrement, fie că este una cu caracter ştiinţific sau militar, există un regim juridic aplicabil. Iar aici sunt incluse elemente precum autoritatea de lansare, care este răspunzătoare pentru eventualele daune produse de un obiect spaţial, până la contractele şi subcontractele de producţie a echipamentului, costurile şi contractele de asigurare a echipajului, drepturile de proprietate intelectuală inerente, limitări de răspundere pe verticală – cum este cazul Staţiei Spaţiale Internaţionale – şi o serie de multe alte date la fel de importante.
În plus, în dreptul spaţial există o serie de rezoluţii, recomandări, linii directoare – care nu întotdeauna sunt obligatorii între state, dar dintre care unele au rangul unor cutume în dreptul internaţional spaţial, aşa cum este cazul teledetecţiei prin satelit sau al telecomunicaţiilor prin satelit, sectoare de activitate ale căror pieţe sunt azi foarte devoltate şi foarte profitabile.
Practic, toate proiectele ambiţioase despre care aţi amintit au un regim regulator dual: tehnic şi juridic. În spatele fiecărei aplicaţii spaţiale sau al fiecărui satelit folosit pentru telecomunicaţii, televiziune directă ori internet există un regim juridic care defineşte limitele, cadrul şi implicaţiile operării unui astfel de obiect spaţial, atât în orbită, cât şi pe Pământ.
Dreptul spaţial este, într-adevăr, o ramură de drept mai puţin explorată, însă dezvoltarea sa a început cu mult înainte de lansarea primului obiect spaţial, Sputnik 1, în 1958. Primele probleme de drept spaţial s-au pus încă de la începutul secolului trecut, când unii jurişti, precum Emile Laude, erau de opinie că dreptul de proprietate asupra undelor hertziene se va pune într-o zi. Apoi, înainte de Anul Geofizic Internaţional (1957-1958), oamenii de ştiinţă conchideau că, dacă un vehicul poate fi accelerat la o anumită viteză, acesta va putea parcurge o traiectorie circulară planetară, forţă centrifugă balansând forţă gravitaţională. Aşa s-a demonstrat ştiinţific pentru prima oară posibilitatea plasării de sateliţi în orbita joasă a Pământului. Restul, spunem noi juriştii, e istorie. Dreptul spaţial de azi este una din cele mai complexe, bogate şi vizionare ramuri de drept, deşi dezvoltat într-o perioadă de timp atât de scurtă. Este de-a dreptul mercurial.
Cartea încearcă să ofere o serie de răspunsuri la probleme încă nerezolvate în dreptul spaţial. Pe plan personal, este una dintre cele mai mari realizări ale mele
Ce contribuţie aduce volumul proaspăt ieşit de sub tipar şi ce reprezintă pe plan personal?
Maria-Laura Vodă: Volumul cuprinde o abordare monografică, fiind un material destul de cuprinzător. Această abordare este mai rară în dreptul spaţial, dat fiind că majoritatea juriştilor se ocupă de probleme sectoriale (teledetecţie ori strict probleme de drept public, ori contracte, asigurări etc). Materialul de faţă include atât problematica de drept public, dar şi aspecte esenţiale de drept privat în domeniul spaţial.
În plus, încearcă să ofere o serie de răspunsuri la probleme încă nerezolvate în dreptul spaţial, al căror status quo este acum ameninţat de absenţa unui cadru regulator general. Dintre acestea: delimitarea sau stabilirea de graniţe dintre spaţiul aerian şi spaţiul extraatmosferic, problema exploatării de resurse din spaţiu– una din cele mai provocatoare redute ale secolului XXI – probleme ce ţin de turismul spaţial, de noile habitate umane ori de obiectele din apropierea Pământului (asteroizi ori comete cu risc de impact). În cadrul regulator actual, aceste probleme nu au răspunsuri normative, drept pentru care creează serioase probleme de interpretare. Rezolvarea lor nu este nici superfluuă, nici prematură, date fiind implicaţiile politice, militare şi comerciale uriaşe ale acestor situaţii.
Dreptul spaţial, cu caracterul sau foarte vast, aşa cum aminteam, cuprinde multiple “semne de întrebare” cu privire la activităţile permise în spaţial extraatmosferic şi pe corpurile cereşti, o serie de dileme, dintre care una se referă la posibilitatea folosirii de aplicaţii militare agresive în spaţiu. Aceasta având în vedere că majoritatea tehnologiilor lansate azi în spaţial extraatmosferic sunt tehnologii duale. Şi, la acest tip de probleme, cartea oferă răspunsuri în linie cu dezvoltările predictibile şi anticipate ale sistemului de reglementare actual.
Din punct de vedere personal, volumul constituie o variantă a tezei mele de doctorat şi este una dintre cele mai mari realizări ale mele, fiind prima mea carte publicată (Editura Techno Media Sibiu – n.red). Este rezultatul a câţiva ani buni de pregătire, ani care nu au fost uşori deloc, dar rezultatul m-a făcut fericită.
Drumul meu spre această ramură de drept i se datorează doamnei profesor dr. DHC Dumitra Popescu
Cum a început pentru tine acest drum “spre stele” ?
Maria-Laura Vodă: Drumul meu “spre stele” a început cam în anul al II-lea de facultate, în care m-am îndrăgostit de materia numită drept internaţional public şi de profesoara noastră de atunci, doamna prof. univ. dr. DHC Dumitra Popescu. Dreptul spaţial este un capitol de câteva pagini în manualele de drept internaţional public din facultate. Nimic mai mult. Au urmat nişte ani în care am participat la câteva sesiuni de comunicări ştiinţifice, în care am luat contact cu Academia Română şi cu ce înseamnă cercetare şi, în 2006, doamna profesor a acceptat să-mi coordoneze teza de doctorat şi m-a îndrumat întru totul. De atunci, totul s-a schimbat: am obţinut câteva burse pentru programe de pregătire în străinătate, acces la biblioteci de profil, la sistemul instituţional al ONU. Aş putea spune că drumul meu spre această ramură de drept i se datorează doamnei profesor. Înainte de a discuta cu dumneaei, nu prea ştiam ce înseamnă dreptul spaţial cu adevărat. Mă consider un jurist norocos făcând această alegere.
Cele mai mari provocări au provenit din lipsa accesului la programe de pregătire internaţională şi a accesului la materiale.
În orice domeniu există şi lucruri care ne aduc “cu picioarele pe pământ”. Care este cea mai mare provocare cu care te-ai confruntat ?
Maria-Laura Vodă: Provocări au fost foarte multe. Încă există. Cele mai mari au provenit din lipsa accesului la programe de pregătire internaţională şi a accesului la materiale. Ramura aceasta de drept este foarte puţin cunoscută la noi în ţară, iar noi nu avem aplicaţii spaţiale care să ne consacre în domeniul spaţial. Din acest punct de vedere, eforturile au fost considerabile pentru a găsi şi a fi acceptată – eventual cu o bursă – în programe de pregătire care îmi erau atât de necesare la momentul respectiv.
Care au fost experienţele profesionale, oamenii, situaţiile care te-au propulsat?
Maria-Laura Vodă: Cred că ar fi o sumedenie de amintit. Între oameni, îi amintesc cu toată deferenţa pe profesorul coordonator al tezei mele de doctorat, doamna prof. univ. dr. DHC Dumitra Popescu, pe domnul Dumitru Prunariu, pe părinţii mei şi cred că ar mai fi câţiva. Sunt oamenii care mi-au marcat drumul în domeniul acesta şi cărora le datorez mult din tot ce am realizat.
Cât despre situaţii şi experienţe profesionale, am avut şansa de a participa la o serie de sesiuni ale Comitetului de profil al ONU (UNCOPUOS), la o serie de congrese ale Federaţiei Internaţionale de Astronautică (Coreea de Sud 2009, Praga 2010, Africa de Sud 2011), precum şi la o serie de întruniri de profil la Agenţia Spaţială Europeană sau în mediul neguvernamental (am activat ca voluntar într-o organizaţie neguvernamentală de tineret, la Viena, numită SGAC – (Space Generation Advisory Council).
Este întotdeauna o plăcere să ai în faţă un om care a ajuns în locul despre care tu te documentezi din cărţi. Fiecare întâlnire este un eveniment în sine.
Cum a fost întâlnirea cu astronautul Dumitru Prunariu?
Maria-Laura Vodă: Domnul Prunariu este extrem de popular printre tinerii „spaţiali”, indiferent de domeniul din care vin: ingineri, matematicieni, jurişti …. În mediile de profil, este unul dintre promotorii recunoscuţi ai generaţiei tinere în domeniu. Ne-am cunoscut iniţial în 2006, cu ocazia organizării la Bucureşti a Alumni Meeting a Institutului de Drept Aerian şi Spaţial de la Universitatea McGill din Canada. Dumnealui a ţinut un discurs cu acea ocazie, mai ales că la acel eveniment au fost prezenţi şi alţi astronauţi (unii chiar co-participanţi la zborul spaţial al domnului Prunariu).
Apoi, mult mai mult, am intrat în contact în 2009, când ne întâlneam la reuniunile ONU. La acea vreme, dumnealui era preşedinte al Subcomitetului Tehnico-Ştiinţific din cadrul UNCOPUOS (Comitetul ONU pentru Utilizarea Paşnică a Spaţiului Extraatmosferic). Ultima dată ne-am văzut în aprilie 2015, când a venit la o reuniune oficială de profil în Abu Dhabi. A venit de multe ori şi la reuniunile SGAC (organizaţia de voluntari în care activam eu).
Ca regulă generală, a fost şi este întotdeauna o plăcere să ai în faţă un om care a ajuns în locul despre care tu te documentezi din cărţi. Fiecare întâlnire de acest gen este un eveniment în sine şi inevitabil discuţiile poartă către ce mai e nou în domeniu, unde se mai întâlnesc astronauţii, ce se mai pune la cale din punct de vedere tehnic sau care sunt cele mai noi „ghiduşii” ale tehnicii spaţiale.
A fost impresionant să văd, de la 1 metru distanţă, un satelit care este acum funcţional pe orbită
Dacă ar fi să ne povesteşti un moment cu adevărat deosebit, care ar fi acesta ?
Maria-Laura Vodă: Eram în 2007 la ESA ESTEC în Olanda, la Noordwijk, la un curs de pregătire. Acesta este un stabiliment al Agenţiei Spaţiale Europene (un oraş întreg) unde se construieşte tehnologie spaţială. Am avut ocazia de a vizita unul din laboratoarele Agenţiei, în care se construia unul din sateliţii ce urmau a fi folosiţi pentru programul Galileo (versiunea europeană a GPS-ului). Cu alte cuvinte, am avut ocazia de a vedea „pe viu” procesul de construcţie al unui satelit: de la măsuri de siguranţă, până la detaliile pe care le-am primit de la ingineri, a fost impresionant. Ştiu că tot atunci am avut ocazia de a vedea şi gusta mâncare pentru astronauţi, care avea să fie furnizată pe Staţia Spaţială Internaţională. Pentru mine, personal, a fost impresionant să văd, de la 1 metru distanţă, un satelit care este acum funcţional în orbită. E o ocazie rară.
Ce crezi că îi motivează pe studenţii tăi să aleagă dreptul spaţial?
Maria-Laura Vodă: La început, studenţii mei nu prea au încotro. Predau drept internaţional public şi diplomaţie şi studii avansate pe probleme de drept internaţional al mediului, ambele la programe de master. Ambele ramuri au legături strânse cu dreptul spaţial şi mă bucur că am reuşit să introduc în programă un capitol distinct pentru dreptul spaţial. Astfel, oricare student înmatriculat la una dintre aceste discipline va fi informat, la zi, despre dreptul spaţial. Am trimis o serie de studenţi să se specializeze în domeniu, fie la Academia de Drept Internaţional de la Haga, fie la Academia de Drept Internaţional de la Xiamen, din China. După ce iau contact cu domeniul dreptului spaţial şi al politicilor spaţiale, studenţii mei se declara entuziasmaţi. Lucrul acesta nu face decât să mă bucure şi să mă motiveze să-i susţin şi mai mult.
În Emirate, există foarte multe proiecte ambiţioase, între care construirea unui Spaceport – un loc de unde se vor lansa zboruri spaţiale turistice.
Îţi desfăşori activitatea într-o ţară care oferă perspective serioase în acest domeniu.
Maria-Laura Vodă: Emiratele Arabe Unite sunt deja un nume în domeniul spaţial. Au un constructor mare de tehnologie spaţială (Mubadalla Aerospace), au lansat un satelit, au o Agenţie Spaţială puternică şi foarte multe proiecte ambiţioase, între care construirea unui Spaceport – un loc de unde se vor lansa zboruri spaţiale turistice, cel mai probabil suborbitale în prima fază.
Pentru tineri, există o serie de programe de specializare în universităţi, mai ales pentru ingineri. Apoi există organizaţii suport (cum este Arab Youth Venture Foundation) care trimite studenţi la stagii la NASA. De asemeni, o serie de expoziţii de tehnologie spaţială sau alte evenimente cu caracter tehnic sunt găzduite aici.
În concluzie, există un interes pregnant pentru domeniul spaţial, susţinut atât la nivel guvernamental, cât şi neguvernamental. Eu personal nu am venit aici pentru motivul acesta, ci pentru un contract de muncă normal ca avocat (business lawyer cum spun ei). S-a nimerit ca până la urmă să fac şi drept spaţial cu această ocazie, dar iniţial nu venisem pentru asta.
Îţi mulţumim pentru interviu. O completare, la final: cartea este în curs de traducere în limba engleză pentru a fi publicată şi în străinătate. Ad astra!
Interviu realizat de Bianca Ioniţă
Agenţia de Presă RADOR
