Agenţia Spaţială Europeană a planificat lansarea unei noi misiuni a unui proiect absolut inedit, chiar pe data de 2 decembrie, la un secol distanţă de momentul când Albert Einstein îşi publica teoria relativităţii. Lansarea s-a produs ieri, cu o zi mai târziu, dar mare parte din ceea ce este proiectul LISA Pathfinder este legat de numele marelui om de ştiinţă.
Un secol mai târziu după lansarea teoriei relativităţii a lui Albert Einstein omenirea încă se străduieşte să-i demonstreze valabilitatea sau să-i aducă chiar îmbunătăţiri. Proiectul LISA Pathfinder, în traducere înseamnă ‘deschizătorul de drumuri’, a pornit într-o călătorie de un milion şi jumătate de kilometri ca să putem studia gravitaţia. Pathfinder este un proiect pilot. Pentru acesta, însă, au trebuit să fie rezolvate o mulţime de probleme tehnologice. Noi, România, se pare că nu am participat la această parte, proiectul are o vechime de câteva zeci de ani, noi încă nu eram membri ai Agenţiei Spaţiale Europene. Sonda care a pornit în spaţiu este o bijuterie, cum spune Marius-Ioan Piso, preşedintele director executiv al Agenţiei Spaţiale Române (ROSA), el însuşi un cercetător al fenomenului gravitaţional: „Un sistem de două mase aşezate într-o linişte perfectă, ecranate din punct de vedere magnetic ş.a.m.d., şi ăsta este LISA Pathfinder. Cu acest sistem se verifică ceea ce se presupune că va realiza LISA în principal, şi se fac nişte calibrări tehnologice importante pentru misiunea viitoare.
LISA este un proiect care a început acum 30 de ani şi care intenţionează să creeze o antenă gravitaţională, aşa se numeşte, formată dintr-un triunghi echilateral, în vârfurile căruia sunt amplasate sonde spaţiale. Triunghiul respectiv are latura de aproximativ 5 milioane de kilometri şi este aşezat normal pe orbita Pământului, normal faţă de Soare. Pe fiecare dintre aceste corpuri se află câte un sistem de oglinzi şi un laser şi se realizează o interferometrie laser de mare precizie între cele trei mase, şi acest sistem ar putea să detecteze nişte prime semne de radiaţie gravitaţională”.
De ce studiem energia gravitaţională? În primul rând – spun specialiştii ESA – pentru că până acum am văzut Universul cu ochiul liber în spectrul vizibil al luminii, apoi cam în tot spectrul, dar, dacă adăugăm şi energia gravitaţională, spun plastic oamenii de ştiinţă, este ca şi cum am adăuga sunetul la o imagine. Apoi, vom studia deocamdată de pe Pământ această forţă şi ne va fi util, pentru că ştim că în preajma unor corpuri mari ea poate fi distructivă. Ce-i drept, aici, în sistemul nostru solar, este destul de linişte.
Marius-Ioan Piso: „Slavă Domnului, în sistemul solar stăm destul de bine din punctul ăsta de vedere, am fost departe de astfel de fenomene violente, motiv pentru care se pare că viaţa continuă pe planetă de vreo patru – cinci miliarde de ani”.
RADIO ROMÂNIA ACTUALITĂŢI (4 decembrie)
