Încă din antichitate statuile ecvestre care dominau pieṭele publice erau făcute pentru a simboliza prestigiul ṣi puterea personajului reprezentat. Aceste trăsături au fost accentuate de regulile impuse de heraldică: reprezentarea calului cu ambele picioare din faṭă în aer simboliza moartea eroului în toiul luptei; dacă numai un picior din faṭă al calului era în aer, mesajul transmis posterităṭii era acela că eroul murise din cauza rănilor căpătate în bătălii. Iar dacă toate picioarele calului erau pe sol, atunci călăreṭul reprezentat murise de moarte bună.
Realizată de sculptorul croat Ivan Meštrović, statuia ecvestră a regelui Carol I din faṭa palatului regal de la Bucureṣti – inaugurată de Ziua Naṭională a României, 10 mai 1936, în prezenṭa regelui Carol al II-lea ṣi Marelui Voievod de Alba Iulia, Mihai – încălca într-un fel regulile heraldicii. Deṣi calul său avea un picior ridicat, totuṣi regele Carol I nu murise, în octombrie 1914, din pricina unor răni fizice provocate de război. Se spunea însă că îi scurtaseră viaṭa suferinṭele sufleteṣti provocate de curentul anti-german al liderilor politici români care tindeau către o apropiere de Antanta. Dar aceasta poate fi în fond o speculaṭie. Primul Război izbucnise, totuṣi în 1914 România era încă neutră.
La 30 decembrie 1947 ultimul rege al ṭării, Mihai I, a fost silit să semneze abdicarea. În perioada care a urmat, în frenezia distrugerii însemnelor regale de peste tot, administraṭia comunistă a dărâmat statuia din Piaṭa Palatului. 60 de ani mai târziu municipalitatea începea un proiect de construire a unei noi statui care să-l reprezinte pe Carol I. A fost ales sculptorul Florin Codre, cunoscut mai ales pentru reprezentarea monumentală a lui Avram Iancu pe care o realizase cu mulṭi ani în urmă. O părere neatentă la detalii ar fi susṭinut că cele două statui – cea a lui Meštrović ṣi cea a lui Codre – sunt identice. De altfel, Codre a fost acuzat de urmaṣii sculptorului croat pentru plagiat. El s-a apărat, arătând câteva deosebiri: în reprezentarea sa calul este puternic, în vreme ce calul lui Meštrović era „poetic”, era stilizat; calul său e în galop, al lui Meštrović era în trap; în reprezentarea sa Carol este un laic de tipul eroilor greci, la Meštrović era un personaj bizantin, absent din realitatea imediată; compoziția sa, în ansamblu, este o piramidă, iar a lui Meštrović era o cruce.
Fără a ne amesteca în comentariile specialiṣtilor contemporani ne mulṭumim să observăm că, de la prima aṣezare a monumentului în piaṭa publică, acesta „a intrat în gura lumii”. Iată ce povesteṣte avocatul liberal Dan Amedeo Lăzărescu, vorbind despre mitingul din 8 noiembrie 1945 desfăṣurat la picioarele statuii ecvestre a lui Carol I:
„Mihai Fărcăşanu a primit de la Bebe Brătianu, secretarul general al Partidului Naţional Liberal, însărcinarea să pregătească o demonstraţie a tineretului liberal în Piaţa Palatului Regal, unde se înălţa încă statuia regelui Carol I, opera lui Meštrović, şi unde era […] Palatul Ministerului de Interne. Statuia regelui Carol I – o capodoperă a lui Meštrović, dar nu se compară cu statuia lui Ionel Brătianu care este într-adevăr impresionantă şi cu statuia regelui Ferdinand [ale aceluiaṣi sculptor] -, statuia regelui Carol I era foarte discutată pentru că nu avea chipiu. Era cu capul gol! Or, în general, statuia unui suveran se face cu un coif sau cu o pălărie. După ce a fost expusă pe vremea lui Carol al II-lea, la [cafeneaua] „Corso” era mare discuţie între scriitori, dacă e bine să fie fără chipiu sau mai bine cu chipiu. Şi-atunci Victor Eftimiu care era comunist, de-atunci, notoriu, a lansat următoarea epigramă:
„Când unu-i mort şi altul viu,
Eu, din dilemă astfel scap:
Prefer pe cel fără chipiu,
Acelui fără cap!„…
După care [el] a fost dus la Târgu Jiu şi „Corso” a fost desfiinţată, cafeneaua…”
[Interviu de Mariana Conovici, 1996]
