Cei mai mari consumatori de bomboane sunt copiii. Ei apreciază foarte mult gustul dulce al bomboanelor, faptul că sunt colorate şi că au forme fanteziste. Bomboanele sunt cheia care deschide lumea copilăriei. Din punct de vedere istoric, bomboanele şi dulciurile sunt sinonime cu plăcerea, celebrarea şi oferirea de cadouri. Apreciate de mici şi mari, de copii şi adulţi, bomboanele sunt căutate în diverse ocazii, pentru a sărbători zilele de naştere sau pentru a-i face cuiva o surpriză plăcută, dar mai ales în timpul sărbătorilor importante, cum ar fi Crăciun sau Paşti. Aceste dulciuri l-au inspirat chiar şi pe Johann Strauss fiul (1825 – 1899), care în anul 1866 a compus valsul Wiener Bonbons op 307 (Bomboane vieneze).
Istoria bomboanelor începe cu peste o mie de ani înainte de a fi cunoscută fabricarea zahărului. Primele bomboane au apărut în China antică, în Imperiul Roman şi în Grecia Antică. Ele erau îndulcite cu miere şi conţineau, printre altele, fructe sau flori. În anul 600, în Persia, au fost confecţionate bomboane care au fost îndulcite cu suc din trestie de zahăr, dar şi cu suc de fructe. Farmaciştii au fost primii care au amestecat zahărul cu extract din plante amare, pentru a le face mai gustoase şi astfel au fost inventate primele bomboane medicinale, folosite împotriva diverselor afecţiuni.
Zahărul era foarte scump şi doar casele regale îşi puteau permite o mare varietate de dulciuri. Legenda spune că regele Henric al IV-lea al Franţei (1533 – 1610), la nunta sa, în anul 1572, a oferit invitaţilor diverse produse de patiserie, dar şi nişte dulciuri mici şi colorate. Copiii au gustat şi au fost foarte încântaţi, exclamând: „Bon! bon!”, (în limba franceză „bon” înseamnă „bun”). Astfel, a apărut numele bomboanelor, prin dublarea cuvântului „bon” (cuvântul „bomboană” în limbile franceză şi germană se scrie” bonbon”).
Cu timpul, prin producţia de sfeclă de zahăr şi prin industrializare, bomboanele au devenit mai ieftine, fiind consumate zilnic.
Muzeul Bomboanelor este situat în localitatea daneză Bedsted, unde se află şi cea mai mică fabrică de cherestea din Danemarca. Muzeul are un magazin prorpriu, o fabrică de bomboane şi este deschis tot timpul anului. Aici, dulciurile sunt făcute în mod tradiţional, folosind reţete vechi din anul 1864. În acest scop, se întrebuinţează numai substanţe naturale, ca de exemplu miere, lemn dulce, cacao şi nuci. Bomboanele se fac în faţa ochilor vizitatorilor, cu cele mai bune materii prime naturale. Nu se folosesc arome artificiale, coloranţi alimentari, conservanţi sau alte substanţe chimice.Culorile bomboanelor provin din sucuri de fructe şi legume.Fabrica produce 50 de tipuri diferite de bomboane, care se pot gusta.
Dacă vorbim de lemn dulce, putem aminti că acesta este folosit ca ingredient principal în multe produse, ca de pildă ciocolată, îngheţată, bere şi, bineînţeles, bomboane. Originară din sudul Europei, Asia şi zona Mării Mediterane, planta de lemn dulce este cultivată pe scară largă în India, Iran, Rusia şi Spania. Este o plantă perenă, medicinală, preţuită pentru rădăcinile sale care conţin acid glicirizic. Rădăcina de lemn dulce este bogată în glicirizină şi este de cincizeci de ori mai dulce decât zahărul. Extractul de lemn dulce este folosit în întreaga lume ca aromatizant în produsele alimentare, băuturile alcoolice şi produsele cosmetice. De asemenea, are diverse utilizari medicale. În Italia (în special în sud), în Spania şi în Franţa, rădăcina de lemn dulce este folosită ca odorizant de gură şi împotriva cariilor dentare.Totodata, tratamentele cu lemn dulce sunt benefice pentru sănătatea aparatului digestiv şi au proprietăţi utile în prevenirea tulburărilor neurodegenerative.Ca plantă medicinală, lemnul dulce este antiviral, antimicrobian, antiinflamator şi hepatoprotector, dar preparatele din lemn dulce se folosesc numai cu avizul medicului.
La noi în ţară, lemnul dulce este cunosctut sub numele de rădăcină dulce sau iarbă dulce şi se găseşte în flora spontană din judeţele Suceava, Galaţi, Vrancea, precum şi zone din Dobrogea.
Revenind la Muzeul Bomboanelor, vă putem spune că aici poţi afla o mulţime de lucruri interesante despre bomboane şi istoria lor, poţi admira cutii vechi de bomboane, ambalaje, colecţii de fotografii, forme, matriţe şi maşini istorice care au fost folosite la producţia bomboanelor, acadelelor şi caramelelor, cărţi vechi de reţete. În biblioteca muzeului există în prezent una din cele mai mari colecţii de cărţi de reţete vechi din Europa, precum şi cărţi rare dedicate proceselor tehnologice şi de producţie ale produselor de patiserie, dar şi cataloage cu modele uitate.
O vizită la Muzeul Bomboanelor oferă prilejul de a face un turneu în Parcul Naţional, situat în apropiere. Cafeneaua muzeului atrage prin întreaga gamă de dulciuri, prin cafea, prăjituri de casă şi îngheţată. În perioada sărbătorilor de iarnă, turiştii pot consuma vin fiert, diverse bunătăţi, printre care şi turtă dulce. Vizitatorii pot încerca specialităţile cu miere, bomboanele cu anason, lemn dulce, mentă, cătină, măceşe, migdale, nuci, bomboanele de ciocolată sau jeleurile preparate din fructele şi plantele culese din Parcul Naţional. Din varietatea de jeleuri, le amintim pe cele din flori de soc, măceşe, căpşuni, păpădie, muguri de brad sau mure.Toate produsele din magazinul muzeului sunt pregătite în bucătăria proprie. Muzeul este finanţat din vânzări, dar şi de prieteni. Astfel, în anul 2012 a fost înfiinţată o asociaţie a prietenilor muzeului.
Ada Ionescu
