Încheiem în curând un an torid, cel mai cald din istoria înregistrărilor meteo. Un an în care, după multe tergiversări, liderii lumii au convenit un Acord climatic ambiţios, care ar urma să limiteze încălzirea globală la nu mai mult de 2 grade Celsius faţă de nivelul preindustrial, poate chiar 1,5 grade, cu ceva şanse. Căci nu este sigur că acordul este într-adevăr atât de constrângător din punct de vedere legal, cum ne asigură negociatorii lui.
Pentru Europa şi nu numai, 2015 a fost un an al crizelor. Încă din ianuarie, guvernul pe atunci abia instalat la Atena a pus pe jar Uniunea Europeană, respingând termenii prea drastici pentru un nou acord de ajutor. A urmat şocul provocat de un prim atentat, la Paris, care a vizat sediul revistei umoristice Charlie. Iar din vară, criza refugiaţilor a luat amploare, pentru ca la finalul anului, Bătrânul Continent să se confrunte cu un număr de peste un milion de migranţi, împinşi din zonele de conflict să ia calea pribegiei. Unii pun conflictele pe seama efectelor încălzirii climatice. Sub asediul migranţilor, pe care iniţial doamna Merkel i-a primit cu un generos bun-sosit, cum îi stă bine unui sanctuar al păcii şi propsperităţii, Europa s-a văzut repede în faţa unei probleme complexe, mai ales pe fondul ameninţării reprezentate de Statul Islamic. Tema a dat apă la moară forţelor xenofobe şi populiste, care sunt în ascensiune pretutindeni pe cuprinsul continentului nostru şi pledează pentru o baricadare – în frunte cu Germania, avertizează tot mai des presa străină. Şi cu Franţa, unde atentatele din 13 noiembrie au produs un nou şoc şi au pus în evidenţă situaţia migranţilor, sosiţi în anii 70-80 pentru a munci cu bani puţini în lumea liberă şi pentru care nu s-au făcut eforturi suficiente de integrare în societatea franceză şi belgiană. Pentru că din Bruxelles, inima Uniunii Europene unde se află şi sediul central al NATO, au venit câţiva din atentatorii de la Paris.
În acelaşi timp, atacurile suprapuse peste valul de migranţi şi pericolul întoarcerii unor recruţi jihadişti au dat un important impuls Frontului Naţional, formaţiune franceză de extremă dreapta, care a obţinut un scor uimitor de bun în primul tur al alegerilor locale şi al cărei lider se plasează pentru un start foarte bun în vederea alegerilor prezidenţiale din 2017, mai ales în condiţiile unei popularităţi foarte mici a preşedintelui Hollande. Să mai adăugăm că aceeaşi criză a refugiaţilor a dat o lovitură liberei circulaţii, o dată cu promovarea iniţiativei de reinstituire a controalelor la frontiere. Evidenţiate în cursul crizei economice care a cuprins Europa în 2008, tendinţele separatiste au luat avânt în anul care se încheie. În Spania, Catalonia a declarat începutul procesului de desprindere, deşi guvernul central de la Madrid încearcă să pună piedici separării, iar Europa ameninţă că provincia independentă nu ar mai avea statut de membru al UE. De altfel, se pune chiar problema ieşirii unor ţări în integralitatea lor din blocul comunitar. După Grexit, despre care s-a vorbit multă vreme, acum este pe tapet Brexit, care ar putea vedea retragerea Marii Britanii din construcţia europeană, dacă alegătorii vor dori acest lucru.
Aşa că, poate nu fără temei, New York Times se întreabă dacă nu cumva „Europa a ajuns la punctul de rupere?”
În ceea ce priveşte România, 2015 a fost marcat de tragedia de la clubul Colectiv, soldată cu peste 60 de morţi. O tragedie care a antrenat şi căderea guvernului Ponta, după manifestaţiile la care s-a strigat „Corupţia ucide”. Căci corupţia a fost cea care a făcut ca acel club să funcţioneze, deşi nu avea aprobările necesare pentru a asigura securitatea unui concert agrementat cu focuri de artificii. Puternic contestată la acel moment, clasa politică îşi păstrează însă practicile profitabile: înaintea Crăciunului, parlamentarii au adoptat tacit pensiile speciale pentru ei şi pentru aleşii locali. Şi tot clasa politică este în continuare zguduită de procesele care se ţin lanţ în justiţie şi pe care încearcă din răsputeri să le tergiverseze.
În fine, darea în funcţiune a scutului antirachetă de la Deveselu, despre care Stratfor scrie că „interconectând Europa Centrală cu cea de Sud-Est, crează un moment de oportunitate pentru România”, ar putea plasa ţara noastră pe o poziţie interesantă pe arena internaţională.
Adriana Buzoianu, RADOR
