Trimis de sovietici să saboteze transportul de petrol către Germania, Grupul Alpin Carpaţi şi-a instalat tabăra lângă Timiş. Atacaţi de unităţi ale Armatei Române, membrii grupului au fost împrăştiaţi. Fără hrană şi muniţie destulă, membrii grupului au părăsit Valea Prahovei, o parte din ei ascunzându-se la Ploieşti. Printre aceştia a fost şi Manole Humulescu.
Am rămas în Ploieşti până la 23 august [1944]. Împreună cu muncitorii din Ploieşti am luat parte la distrugerea liniei ferate la intrarea în gara Ploieşti Sud dinspre Bacău, unde a deraiat un tren blocând linia. Linia ferată spre Urziceni era blocată de soldaţii germani. Lângă un canton, la ieşirea din oraş, nemţii instalaseră tunuri antiaeriene ca să blocheze traficul pe calea ferată. Am vorbit cu tovarăşii mei şi am hotărât că noi trebuie să trecem cu o locomotivă, trebuie să ieşim pe acolo. Am propus ca noi să ne urcăm pe o locomotivă şi să ne aşezăm în jurul tenterului cu pistoalele automate. Eu am mers lângă mecanic. Am făcut următorul plan: locomotiva să mergă cu viteză normală până la canton. În momentul când patrula germană de la canton va da semnul de oprire, în loc să încetinească viteza, locomotiva să mărească viteza şi atunci noi să deschidem foc asupra nemţilor ca să-i derutăm şi în felul ăsta să putem trece prin cercul lor. Mecanicul locomotivei a fost de acord. Împreună cu noi a mai venit un comisar de poliţie şi un jandarm cu o puşcă mitralieră. Aceştia s-au culcat pe tender. Când ne-am apropiat la circa o sută metri de canton, a ieşit un soldat fascist cu un fanion roşu în mână şi a început să facă semnalul de oprire. Atunci mecanicul a închis aburul de la locomotivă şi a dat viteză locomotivei. Neamţul văzând că locomotiva nu opreşte a strigat la ceilalţi care se aflau în dosul cantonului…. erau servanţii de la cele două tunuri antiaeriene. În momentul acela eu am strigat: “Foc!” S-a deschis foc din ambele părţi ale locomotivei, ceea ce a împiedicat pe servanţii de la tunuri să ocupe poziţia de tragere. După ce ne-am îndepărtat vreo trei sute de metri de canton, servanţii nemţi au reuşit să ocupe posturile de luptă şi au început să tragă cu artileria antiaeriană după noi. Vedeam cum din şine şi din traverse ricoşau proiectilele pe care trăgeau nemţii. Nu ne-au atins. În felul acesta am scăpat din încercuirea de la Ploieşti.
[Arhiva de Istorie orală – Radio România. Înregistrare realizată la Institutul de istorie al Partidului Comunist Român, 18.06.1956]
