La moartea sa, la 19 martie 1965, primul secretar al PCR, Gheorghe Gheorghiu Dej îl desemnase ca succesor pe Gheorghe Apostol. Totuṣi, primul ministru Ion Gh. Maurer a reuṣit să-l impună pe Nicolae Ceauṣescu. Multă vreme istoricii s-au întrebat (ṣi l-au întrebat) pe intelectualul Maurer de ce l-a susṭinut pe semidoctul Ceauṣescu. Acesta era fiul unui ṭăran sărac din Scorniceṣti, Andruṭă, care avea să intre la rândul lui în „istorie”, cel puṭin pentru două năzbâtii: îṣi numise doi dintre numeroṣii lui copii Nicolae ṣi era atât de pasionat de băutură încât trebuia scos din cârciumi chiar ṣi atunci când fiul lui ajunsese „geniul Carpaṭilor”, secretarul general al PCR, preṣedinte Republicii Socialiste România.
Nicolae Ceauṣescu împlinise 47 de ani atunci când a fost desemnat urmaṣ al tovarăṣului Gheorghiu. Cel care îl propusese, Maurer, avea o părere proastă despre el; la începutul anilor ’60 îi spusese lui Alexandru Bârlădeanu: „Îl aducem pe Ceauṣescu la guvern ṣi-i dăm un minister, poate chiar Ministerul Agriculturii, ca să înveṭe ceva. Nu se pricepe la nimic.” Nu se pricepea, dar era ṣmecher ṣi ṣtia să exploateze orice situaṭie în favoarea sa. În ce priveṣte opṭiunea lui Ion Maurer, aceasta era pentru a-ṣi asigura supravieṭuirea politică (până în 1974) ṣi pentru că spera ca Ceauṣescu să apere energic orientarea enunṭată de Gheorghiu Dej în Declaraṭia din aprilie din 1964. Astfel explică istoricul Florin Constantiniu, după studierea arhivelor, cele întâmplate în martie 1965. Iată ṣi mărturia lui Ion Gheorghe Maurer, aflată în Arhiva de istorie orală:
Aţi discutat cu Dej în aceste ultime zile problema succesorului?
Problema succesorului lui Dej? Da! Sigur că da, am discutat!.. Înainte de toate, când îl vedeam, Dej mi-a spus să iau eu conducerea partidului. Eu i-am spus lui Dej că acest lucru nu pot să-l fac pentru că ar fi o greşeală, eu sunt primul român în neamul meu. Mama era franţuzoaică, iar tatăl meu era neamţ. Eu sunt născut în România, crescut în România şi sunt român. Dar dacă eu vreau să iau conducerea partidului, mai sunt şi alţii care vor şi ei să ia conducerea. Şi atuncea în bătălia care s-ar da pentru această treabă e probabil că cei care vor să ia conducerea vor [dori] să mă înlăture pe mine, vor apela la ruşi, ceea ce însemnează aducerea ruşilor înapoi in România. Asta i-am explicat lui Dej. Şi pentru asta i-am spus: „Pe mine lăsaţi-mă deoparte…”
Atuncea a mai trecut puţin şi i-am spus lui Dej cu ocazia acestei discuţii: „Nu trebuie să te hotărăşti aşa, stai de vorbă cu bătrânii – că aşa le spunea – cu bătrânii… erau membrii Biroului Politic şi… discută cu ei să vezi cam ce vor!”
Şi la o altă întâlnire pe care am avut-o mi-a vorbit despre Apostol, mi-a spus să am grijă de alegerea lui Apostol. Apostol era cu mine, eu eram preşedinte al Consiliului de Miniştri, el era vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri şi lucram împreună. Probabil că la asta s-a gândit Dej, că ne înţelegem bine. Şi când mi-a spus să îl alegem pe Apostol, am spus: „Foarte bine! Pune problema asta membrilor Biroului Politic, stai de vorbă cu ei, să vezi ce spun, cum înţelege fiecare…” Şi după o bucată de vreme, nu prea mult, când am fost la Dej mi-a spus : „Am stat de vorbă cu toţi, sunt toţi de acord.”
I-am strâns şi am spus: „Întrucât Dej nu mai are mult de trăit, să ne gândim cine trebuie să fie după el. Şi am discutat cu Dej şi aţi discutat şi voi şi toată lumea a fost de acord ca să vie Apostol. Şi-atuncea eu cred că cel mai bun lucru este ca Apostol să plece de la Consiliul de Miniştri, să se ducă ca Secretar al Comitetului Central, ca să fie acolo când se isprăveşte Dej.” Toată lumea a fost de acord, afară de doi inşi: [Alexandru] Drăghici care a fost contra şi Ceauşescu care a spus că nu e bine ca Apostol să se ducă acolo, că dacă o să-l vadă Dej acolo o să ştie că a venit pentru că e bolnav, să nu grăbim moartea lui Dej. Apostol n-a spus nici un cuvânt…
Vi s-a părut o alegere bună? Ceauşescu vi s-a părut atunci o soluţie bună?… Cea mai bună soluţie?
Dragă… Mi s-a părut dintre toate soluţiile posibile… Nu cea mai bună, soluţia acceptabilă. Pentru că despre Ceauşescu ştiam din spusele lui Dej că-i muncitor, eu n-am discutat cu Ceauşescu niciodată. Sigur că ne întâlneam, în cadrul Biroului Politic ne întâlneam, chiar înainte, când Ceauşescu nu era secretar general, înainte de treaba asta. N-am discutat, să fi stat de vorbă despre diverse lucruri. N-am discutat cu el niciodată. Dej mi-a spus că-i muncitor, că nu bea, că-şi vede de treabă, asta ştiam despre Ceauşescu, aşa încât nu ştiam nici cum gândeşte, nici cât gândeşte, cât nu gândeşte.
[Interviu de M. Conovici şi E. Blânda, 1994]
