Fără să neglijeze evenimentele importante semnalate în lume, presa internaţională este atentă şi la anumite fenomene care pot influenţa politica sau economia la nivel mondial.
Relatând despre vizita preşedintelui iranian la Paris, ziarul francez „Le Monde” pare entuziasmat şi titrează: „Iranul lui Hassan Rohani este o şansă pentru Franţa”. Acelaşi ziar subliniază că „vizita marchează începutul unei noi epoci în relaţiile politice şi economice dintre Franţa şi Iran, iar consecinţele noilor relaţii se vor resimţi atât în Orientul Mijlociu, cât şi în Europa”. La fel de entuziasmată pare şi publicaţia franceză „Le Nouvel Observateur”, care îl laudă pe preşedintele iranian, afirmând că este „un pragmatic, un adevărat politician, care se strecoară ca peştele în apă printre cărările Republicii Islamice”. Dar Israelul pare mult mai puţin entuziasmat de această vizită. Cotidianul israelian „Ha’aretz” notează că „preşedintele iranian susţine că ‘lobby-ul sionist’ a făcut ca Statele Unite să se arate ostile faţă de Iran” şi că „relaţiile prieteneşti dintre Iran şi SUA depind de Washington, şi nu de Teheran”. Şi tot în Israel, potrivit portalului israelian „Arutz Sheva”, preşedintele Knessetului, Yuli Edelstein, tună şi fulgeră şi, făcând aluzie la preşedintele francez François Hollande, afirmă că „nu are cuvinte ca să descrie ipocrizia unor lideri ai lumii care l-au invitat pe preşedintele iranian să le viziteze ţara tocmai în Ziua Internaţională de Comemorare a Holocaustului”. Din nefericire, însă, Europa nu are parte doar de evenimente politice de o mai mare sau mai mică importanţă, iar fenomenele prin care trece nu scapă atenţiei experţilor şi presei. Este început de an şi, ca de obicei într-o asemenea perioadă, o serie de organizaţii şi instituţii ne demonstrează că au urmărit cu atenţie evoluţia lumii în anul care a trecut. De exemplu, cunoscuta organizaţie Human Rights Watch şi-a publicat raportul cu privire la situaţia drepturilor omului în 2015. În ziarul britanic „Daily Mail”, directorul executiv al organizaţiei afirmă că „Rusia şi China acţionează în forţă pentru că liderii se tem că îşi pierd puterea” şi că „înţelegerea dintre conducere şi populaţie este de la sine înţeleasă: ‘vă oferim o mai mare prosperitate dacă ne lăsaţi să guvernăm fără să fim traşi la răspundere'”. Dar, potrivit aceluiaşi raport, nu doar marile puteri au probleme cu drepturile omului, ci şi „multe alte ţări, de la Turcia la Etiopia”. Raportul anual al organizaţiei Transparency International pe tema corupţiei este pentru multe ţări ca un duş rece. „Bulgaria este cea mai coruptă ţară din Uniunea Europeană” titrează portalul european EUObserver, „dar nici Italia nu e prea departe de ea”. În schimb, „România a mai avansat câteva locuri, împărţind cu Grecia acelaşi loc 46”, arată acelaşi raport. Transparency International se arată neiertătoare şi faţă de Spania. Cotidianul spaniol „ABC” notează supărat că „alături de Ungaria, Macedonia şi Turcia, Spania îngrijorează cel mai mult organizaţia, întrucât în aceste ţări corupţia este în creştere”. Poate neştiind încă nimic despre raport, „eurodeputaţii bulgari sunt de părere că Mecanismul de Monitorizare şi Verificare destinat României şi Bulgariei trebuie întrerupt” şi că, oricum, „acceptarea mecanismului în urmă cu 10 ani a fost cea mai mare greşeală”, relatează publicaţia bulgară „Dnevnik”. Sau n-a fost, am putea zice, dacă citim raportul Comisiei Europene publicat ieri exact pe această temă. Pentru că vestea a ajuns chiar şi în statul american Illinois, de unde ziarul „The Daily Herald” ne dezvăluie şi verdictul: „România a venit cu ‘un dosar puternic’ în privinţa combaterii corupţiei, în timp ce Bulgaria s-a dovedit ‘lipsită de hotărâre'”.
Autor: Alexandru Danga, Agenţia de presă RADOR
