Muzeul Andivelor Belgiene, înfiinţat în anul 1994, este situat în Greuzenberg, Evere, Regiunea Capitalei Bruxelles şi prin spaţiile protejate din aer liber oferă informaţii despre toate echipamentele şi instrumentele folosite şi apoi donate de Jules Heymans, ultimul cultivator de andive belgiene (andiva este numită de localnici witloof), al municipiului. Evere este una din cele nouăsprezece municipalităţi care formează Regiunea Capitalei Bruxelles.
Vechiul hambar care adăposteşte muzeul este dedicat vieţii satului de odinioară. Un contor de lemn, pereţi văruiţi în alb, marionete, buchete de flori uscate, instrumente folosite de fermieri – toate se amestecă pentru a descoperi atmosfera antebelică tradiţională din Evere.
Cicoarea comună (Chicorium intybus) sau cicoarea sălbatică a fost cunoscută de mii de ani şi cultivată de egipteni, romani şi greci. Ea aparţine genului Cichorum din familia Asteraceae şi este o plantă perenă, comestibilă. A fost cultivată ca plantă medicinală în Egiptul antic, fiind folosită în tratarea bolilor hepato-biliare şi renale. Rădăcina de cicoare este folosită astăzi drept înlocuitor de cafea şi părţile aeriene sunt utilizate în scop medicinal sau culinar (în salate sau la pregătirea unor mâncăruri specifice bucătăriei franceze şi italiene).
Andivele belgiene sunt o varietate cultivată de cicoare comună. În anul 1554, Rembert Dodoens, (1517 – 1585), medic şi botanist flamand, descrie cicoarea ca o plantă cu virtuţi medicinale. Din acel moment cicoarea a evoluat pentru a deveni leguma andivă pe care o ştim astăzi, fiind un produs tipic belgian.
Andiva a fost descoperită în mod accidental. Legenda spune că a fost ‚inventată’ de un fermier belgian în anul 1830, în Schaerbeek. El a vrut să-şi ascundă recolta într-o piviniţă întunecată, în timpul unei perioade tulburi în care Belgia a câştigat independenţa. După câteva săptămâni, a descoperit că rădăcinile de cicoare aveau lăstari cu foi albe. Din frunzele albe, fermierul a preparat o salată. Andivele au început astfel să fie cultivate de fermierii din zonă.
În anul 1873, Henry de Vilmorin (1843 – 1899), botanist francez, a văzut această legumă la o expoziţie din Gent. În anul 1875 acesta a prezentat andiva Societăţii Naţionale de Hoticultură din Franţa. În anul 1879 a fost vândută prima ladă cu andive în pieţele din Paris şi ele încep să fie acum cunoscute sub numele de „andive de Brruxelles”.
Franciscus Bresiers, directorul Grădinii Botanice din Bruxelles, a fost cel care a forţat cultivarea rădăcinii de cicoare, protejând-o de lumină şi de îngheţ. Frunzele albe justifică numele său flamand (witloof – înseamnă frunze albe). În anul 1891 primele exporturi de andive merg spre Statele Unite ale Americii. În anul 1930, deja trei sute de familii cultivau andive în Evere, regiune renumită ca „ţara andivelor”.
Această legumă de iarnă, cunoscută sub numele de „aur alb”, poate fi consumată crudă sau fiartă, în salate sau supe. Escoffier, renumit bucătar francez şi autor al multor reţete culinare, a introdus andivele în Anglia. În anul 1970, Onassis primea în mod regulat andive, aduse cu avionul său privat din Belgia.
Preşedintele Asociaţiei bucătarilor şefi belgieni, Pierre Fonteyene, a spus că andiva a devenit cel mai bun ambasador al bucătăriei belgiene.
Andivele au efecte benefice în dietele pentru slăbit, încurajează secreţia de bilă şi sunt bogate în vitamine şi în minerale necesare pentru funcţionarea optimă a organismului.Andivele ajuta la detoxifierea organismului, menţin echilibrul metabolic, sunt un excelent diuretic, laxativ şi luptă împotriva pietrelor la rinichi. De asemenea, ele ajută la îmbunătăţirea funcţiei de apărare şi sunt benefice împotriva anemiei, hipertensiunii arteriale, diferitelor tipuri de cancer, bolilor de inimă, diabetului şi tulburărilor depresive. Sunt bogate în vitaminele B1, B2, B9, K , C, dar şi în minerale precum potasiu, fosfor, calciu şi magneziu.Vitamina E conţinută în andive luptă împotriva cancerului de prostată, vitamina A ajută împotriva cancerului pulmonar şi cancerului cavităţii bucale. Cercetările medicale relevtă faptul că un consum normal de vitamina E ajută în evitarea începutului bolii Alzheimer. Conţinutul ridicat de calciu din andive ajută la menţinerea sănătăţii oaselor şi dinţilor şi împotriva osteoporozei.
Bogăţia de fibre cuprinsă în andive este utilă în menţinerea colonului curat şi în evitarea cancerului de colon Calciul are un rol important în prevenirea cancerului ovarian. Andiva este una din cele mai bogate legume în seleniu, un mineral cu puteri antioxidante.Consumarea unui amestec de legume ce conţine morcov şi ţelină ajută la reducerea atacurilor de astm. Împreună cu ţelina şi sucul de pătrunjel luptă împotriva anemiei, având efect tonifiant. Sucul de andive are efecte benefice în tratarea problemelor pielii. Combinat cu morcovi şi pătrunjel ajută împotriva degenerescenţei maculare, cataractei, glaucomului. Consumul frecvent de andive îmbunătăţeşte vederea.
Nutriţioniştii recomandă consumul andivelor pentru problemele gastrice şi pentru îmbunătăţirea digestiei. Inulina din andive protejează împotriva bolilor de inimă, ajută in gestionarea nivelului de colesterol LDL.
Cultura de cicoare de Bruxelles este într-adevăr una tipic belgiană, care este exportată în întreaga lume Francezii i-au dat numele de andive, dar belgienii sunt cei mai buni pentru a produce cicoare de calitate. Cel mai important cultivator de andive este însă Franţa, urmată de Belgia.
Andivele sunt cultivate pentru uz culinar şi au fost vreme îndelungată ingredientul principal al pranzului.
Muzeul Andivelor, situat într-o mică fermă din centrul districtului Evere, leagăn istoric şi legitim al acestor legume, prezintă în aer liber şi în spaţii protejate toate materialele şi instrumentele necesare pentru cultivarea lor.
Muzeul oferă informaţii interesante şi broşuri explicative despre istoria şi cultivarea andivelor. De asemenea, există o secţiune interactivă în aer liber unde vizitatorii descoperă cultura tradiţională a acestor legume. Copiii şi adulţii pot învăţa ăi despre realizarea unei grădini tradiţionale Totodată, muzeul prezintă reţete şi metode de gătit. Specialităţile belgiene includ andive gratinate, andive cu brânză de capră şi ierburi şi andive în sos bechamel.
Restaurantul muzeului oferă vizitatorilor produse preparate după reţete tradiţionale cu şi din andive.
Ada Ionescu
