MUZEE CULINARE: Muzeul Macului din Austria

Muzeul Macului se afla în Mohnhof, Austria. La 31 mai 2003 s-a deschis primul muzeu austriac dedicat macului, în Ottenschlag, Mohnhof, regiunea Waldviertel. Astfel s-a creat o destinaţie turistică în Waldviertel, având ca motto: „Priveşte macii şi experimentează cu toate simţurile.”

Mohnhof are o lungă tradiţie în cultivarea macului. Uleiul din seminţe de mac este un produs regional renumit, care este exportat cu succes în multe ţări. Gustul Austriei Inferioare se poate testa în restaurantele locale, unde turiştii pot savura preparate diverse cu seminţe de mac.

Waldviertel este un ţinut situat în partea de nord-vest a landului Austria Inferioară. Regiunea este delimitată la sud de Dunăre, la sud-vest de Austria Superioară şi la nord-vest de Cehia. Macul din Waldviertel este una din specialităţile gourmet cele mai premiate din regiune. Prima menţiune a macului (numit „mogn”, dar şi „graues Gold” – aur gri) se găseşte într-un document din secolul al XIII-lea.

Familia Gressl din Mohnhof cultivă mac de 30 de ani şi din pasiune pentru această plantă a înfiinţat în localitate Muzeul Macului.

Muzeul prezintă informaţii despre plantă, despre istoria sa, cultivarea, procesarea şi despre folosirea atât în domeniul medical, cât şi în cel culinar. O capsulă gigant a seminţei de mac invită turiştii, adulţi şi copii, să exploreze diversitatea de cunoştinţe şi de soiuri de mac. De asemenea, vizitatorii pot admira şi o colecţie mare de râşnite de măcinat mac. În  muzeu este amenajat un colţ de opiu, pentru a explica despre utilizarea sa ca medicament, dar şi despre efectele negative ale consumului ca drog. Prin varietatea de exponate şi prin prezentarea celor două filme documentare de scurt metraj, se obţine astfel o imagine a culturilor de mac şi de prelucrare a acestuia, fiind oferite publicului diverse informaţii şi prin enciclopedii interactive.

Macul este o plantă cunoscută de oameni de multă vreme. A fost cultivat în Europa Centrală şi de Sud din timpuri străvechi, fiind cunoscut ca un simbol al lui Morpheus, zeul somnului la greci. În Evul Mediu călugării au cultivat macii de grădină. La jumătatea secolului al XIII-lea, macul este menţionat pentru prima oară în documentele vremii, ca plantă medicinală, Era folosit pentru obţinerea substanţelor necesare pentru vindecarea diverselor afecţiuni şi drept anestezic. Uleiul din seminţe de mac a fost folosit în biserici în scop de iluminat.

Cultura macului (Papaver somniferum) este cunoscută din cele mai vechi timpuri. Macul a fost un simbol al fertilitătii, bogăţiei şi fericirii. Originar din Orientul Mijlociu, macul a fost cultivat de vechii asirieni, babilonienişi egipteni. Macul opiaceu era utilizat in Europa de Sud încă din perioada neoliitică (de aproximativ 6000 de ani î.Hr.) Prin urmare, macul este una dintre cele mai vechi plante cultivate. Pentru prima dată a fost menţionat în anul 4000 i.Hr în inscripţii cuneiforme, unde sunt descrise produse farmaceutice din mac opiaceu.

În cantonul Jura din Elveţia, în locuinţe datând din anii 3000 – 4000 î.Hr. s-au găsit seminţe de mac. Planta a jucat un rol important în dieta oamenilor din acele timpuri, fiind utilizată şi ca mijloc de ameliorare a durerii. Asirienii din Mesopotamia au cunoscut macul opiaceu. Egiptenii antici îl foloseau şi îl depozitau în vase speciale, iar insula Cipru era un centru important al comerţului cu mac. Macul a fost apreciat de romani şi greci. În Grecia antică macul era utilizat în scopuri medicinale şi rituale. Romanii îl foloseau ca hrană şi ca plantă medicinală. Într-un inventar al Palatului Imperial au fost descoperite 17 tone de opiu, datând din anul 214 d.Hr. Romanii amestecau seminţele de mac cu miere şi vin, fiind o parte importantă a alimentaţiei sportivilor concurenţi la primele Jocuri Olimpice. Seminţele de mac au fost folosite de europeni drept condiment, pentru diverse mâncăruri şi pentru pâine. Până în secolul al VI-lea, macul a fost utilizat ca un narcotic în culturile arabe şi este încă răspândit în multe ţări din Orientul Mijlociu. Seminţele de mac au ajuns din regiunile Greciei antice în China şi India, fiind un condiment important în secolul al VII-lea. În anul 1100, chinezii utilizau macul în scopuri medicale. Acum este bine înţeleasă importanţa extraordinară pe care a avut-o descoperirea opiumului pentru oamenii din acel timp, fiind folosit pentru a ameliora durereaşi pentru alte tratamente  medicale.

Cultivarea macului opiaceu a fost si este interzisă în multe ţări. În prezent, Olanda şi Canada sunt cultivatori mondiali ai seminţelor de mac. În Austria este permisă cultivarea macului, în anul 2004, suprafaţa de cultivare fiind de 1700 de hectare. Macul se cultivă în principal în Austria Inferioară (regiunea Waldviertel), localitatea Armschlag fiind cunoscută sub denumirea de Mohndorf (satul macului).

În Muzeul Macului, sub titlul „Opiu, binecuvântare sau blestem„ se găsesc informaţii interesante despre calităţile acestui soi de mac folosit ca anestezic  şi împotriva insomniei, despre avantajeleşi dezavantajele sale, precum şi riscul de dependentă.

Seminţele de mac sunt o sursă bună de minerale. Ele conţin calciu, fier, iod, cupru, mangan, magneziu şi zinc. De asemenea, sunt bogate în acid linoleic, util în prevenirea bolilor de inimă şi împotriva atacurilor de cord. Ele sunt, de asemenea, folosite ca narcotice pentru a trata diferite afecţiuni care implică durere. Totodată, sunt utilizate în tratamente împotriva tusei convulsive, astmului, insomniei, anumitor tulburări digestive şi bolilor de stomac. Seminţele de mac sunt o sursă naturală de alcaloizi benefici pentru tratarea tulburărilor nervoase. De asemenea, sunt o sursă bogată de acizi graşi şi de carbohidraţi, care ajută la stimularea sistemului imunitar şi aduc un plus de energie organismului. Depozitele de calciu în exces sunt cunoscute pentru crearea anumitor tipuri de pietre la rinichi. Seminţele de mac conţin oxalaţi care reduc aportul de calciu, prevenind astfel formarea de pietre la rinichi. O linguriţă de seminţe de mac are 4% din aportul zilnic recomandat de calciu şi fosfor, atât de necesare pentru menţinerea sănătăţii oaselor şi pentru a lupta împotriva osteoporozei. Seminţele de mac sunt bogate în zinc, necesar organismului pentru a întări sistemul imunitar, pentru producerea şi dezvoltarea de celule noi  De asemenea, sunt deosebit de bogate în omega-3. Uleiul de seminţe de mac conţine acid oleic. Studiile medicale au relevat faptul că acesta este util în tratarea cancerului de sân. Cantitatea mare de fibre alimentare care se găseşte în seminţele de mac este benefică pentru scăderea nivelului de colesterol, pentru reglarea concentraţiei de insulină în sânge şi glucoză şi pentru promovarea sănătăţii gastrointestinale . Manganul care se află în seminţele de mac este benefic pentru combaterea osteoporozei, artritei şi diabetului. Seminţele de mac sunt eficiente în tratarea inflamaţiei, febrei, durerilor de urechi, de dinţi, şi celor articulare.

Seminţele de mac adaugă culoare şi elemente nutritive preparatelor. Uleioase, plăcute şi aromate au fost utilizate ca hrană în principal pentru deserturi şi produse de patiserie. Cele mai renumite reţete de găluşte provin din zonele Boemia şi Silezia. De acolo au venit în Austria. În bucătăria modernă austriacă, macul îşi găseşte utilizare în diverse produse alimentare şi în brânză . În Japonia, macul este folosit în amestecuri de condimente pentru diverse preparate. De asemenea, mai este utilizat ca hrană pentru animale şi în produse farmaceutice.

Există pe piaţă seminţe de mac alb, gri, albastru şi albastru-negru. Soiurile de seminţe de mac alb provin în mare parte din India, cele de mac albastru din Turcia, Republica Cehă, Ungaria şi Australia.

O modalitate simplă de a adăuga seminţe de mac în dietă este amestecarea lor in diverse sosuri şi salate, încorporarea lor ca umplutură în clătite sau plăcinte, adăugarea lor în supe, mâncăruri cu ciuperci, cu carne de pui, cu legume, cu broccoli, cu mazăre, orez brun, paste, servite cu sos de smântână şi parmezan, deoarece aroma lor se pierde în sosul de roşii. Alte câteva preparate pregătite cu mac în bucătăriile lumii sunt: chec cu mac, cozonac umplut cu mac, prăjituri, sărăţele, clătite, brioşe, chifle, covrigi, pâine, ştrudel. Uleiul de mac presat la rece are un gust dulceag, de nucă, şi se foloseşte des în salate, cereale şi deserturi.

În fiecare an, în a treia duminică din luna septembrie, în Mohnhof se organizează festivalul recoltei tradiţionale de mac. Aurul gri creşte în zonă de la începutul verii până în toamnă. Pentru festival se pregătesc renumitele găluşte cu mac şi diverse produse de patiserie.

De la magazinul Muzeului Macului din Mohnhof se pot cumpăra diferite produse din mac, uleiuri presate la rece, dar şi săpunuri şi creme realizate cu uleiuri de mac.

Muzeul Macului este deschis pe tot parcursul anului, programul de vizitare este de luni până sâmbătă , între orele 8:00 – 18:00.

Ada Ionescu