Reporter: Avem privilegiul prieteni ca în cadrul emisiunii de astăzi să-l avem ca oaspete pe domnul Ovidiu Miculescu, preşedintele director general al Societăţii Române de Radiodifuziune. Bine aţi venit la noi acasă, domnule preşedinte.
Ovidiu Miculescu: Suntem într-adevăr acasă.
Reporter: Este Ziua Mondială a Radioului, radioul este într-o familie mare de radiouri şi aş îndrăzni să vă pun prima întrebare mai directă. Răspunde astăzi radioul necesităţilor de informare, de educare, de divertisment ale publicului?
Ovidiu Miculescu: Categoric da. Radioul rămâne în această eră în care comunicaţiile mobile iau amploare tot mai mare, rămâne cred cel mai important mijloc de informare şi cel mai eficient mijloc de informare a populaţiei, indiferent de lucrurile pe care le transmite. Iar această arie este extrem de largă, de la informaţie la muzică, la divertisment, la proiecte culturale. Radioul intră peste tot, radioul nu este dependent de surse de energie, în timp ce concurenţii radioului, dacă putem să le spunem aşa, sunt dependenţi de diverse elemente de infrastructură pe care nu le pot suplini sau le suplinesc cu costuri foarte mari. Deci, radioul răspunde!
Reporter: Este greu să concureze cu radioul.
Ovidiu Miculescu: Ceilalţi fac eforturi foarte mari şi din păcate decalajul se tot micşorează şi radioul trebuie la rândul lui să accelereze din ce în ce mai puternic pentru a rămâne în top.
Reporter: În contextul avalanşei acesteia de informaţii multiple, canale, surse de ştiri, tv, ziare, reviste, internet, pe unde aţi plasa acum radioul?
Ovidiu Miculescu: Ştiţi cum e, este genul de întrebare simplă cu răspuns greu. Competitorul cel mai important al radioului este internetul. Ştim foarte bine că internetul practic a anihilat, a omorât, a scos din joc, de exemplu, presa scrisă. Atacă televiziunea extrem, extrem de puternic.
Reporter: Şi indirect şi pe noi, radioul.
Ovidiu Miculescu: Absolut. Or practic, aşa cum spuneam, competitorul cel mai mare vine din zona de on-line, în care sunt foarte mulţi bani. Există extrem de mare capacitate de inovaţie, de invenţie, de tinereţe până la urmă şi teritoriul se ocupă zi de zi de către această industrie a on-line-ului.
Reporter: Vorbim despre radio la modul general. Trebuie făcută distincţia însă între un post naţional şi unul comercial. Care sunt imperativele de azi ale unui post naţional?
Ovidiu Miculescu: Vreau să vă spun un lucru, din păcate aici foarte multă lume face o confuzie. Să ştiţi că din punctul meu de vedere diferenţele vin din sursa de finanţare. Practic toţi, publici sau privaţi, comerciali, cum le spuneţi dumneavoastră, se raportează la aceleaşi 24 de ore, se raportează la acelaşi public, pentru că nu există un bazin de public diferit, ori practic competiţia pentru audienţă, pentru a răspunde necesităţilor de informare, cultură, educaţie, divertisment ale aceluiaşi public este imensă. Postul public este obligat practic să lupte mai puternic pentru audienţă. De ce? Pentru că el există din taxa sigur, în cazul nostru cea mai mică din Europa, din banii celor care ar trebui sau care consumă produsele noastre.
Reporter: Banul public, asta e./fcostea
Ovidiu Miculescu: Dacă nu suntem adaptaţi şi dacă nu răspundem nevoilor publicului, acestui public care, spre deosebire de posturile comerciale, aşa cum le spuneţi dumneavoastră, ne şi plăteşte, cred că intrăm într-o zonă periculoasă. Or, practic, competiţia este pe conţinut, pe capacitatea de adaptare la aceste nevoi, pe viteza de reacţie, pe seriozitate, pe inovaţie şi pe declinarea misiunii publice şi a activităţii pe care radioul public o face şi în alte zone în afară de on-air, şi aici mă refer în primul rând la on-line şi apoi în zona de off-air, pentru că rolul educativ, practic, nu se exercită doar în zona, pe zona de on-air. Este extrem, extrem de important să înţelegem că fără a livra un produs util, relevant, folositor, interesant, inovator, rapid, bine documentat şi, poate, de multe ori cu umor, nu vom rezista în această competiţie. Media şi radioul în special, domnule Helmis, este despre oameni. Serviciile publice trebuie să înţeleagă că momentul coborârii dintr-un, mă rog, „turn de fildeş”, între ghilimele, a sosit şi nu acum, ci cu ceva timp în urmă, deci trebuie să coborâm…
Reporter: Să ne dăm jos…
Ovidiu Miculescu: Să ne dăm jos, să ne suflecăm mânecile şi să livrăm pe gustul, nevoile şi dorinţele publicului, mai ales că acest public plăteşte pentru acest serviciu.
Reporter: O ultimă întrebare, ar mai fi loc de inovaţie în domeniul radioului şi mă refer şi la partea editorială şi la partea tehnică?
Ovidiu Miculescu: Categoric da. Este un teritoriu pe care, practic, doar cerul este limita. Trebuie să avem permanent privirea orientată spre viitor. Ce a fost ştim, ce este încercăm să înţelegem, important este să proiectăm ceea ce se va întâmpla. Categoric, inovaţia este unul din elementele fundamentale care determină această industrie. Un lucru aş mai vrea să spun. În acest peisaj complicat în care serviciile publice din Europa evoluează în acest moment, Radio România este o excepţie. Ne mişcăm mult mai bine decât foarte multe servicii publice de radio din Europa. Dezvoltăm proiecte pe care nimeni nu poate să le facă, proiecte de succes, şi aici vă dau doar două exemple, vorbim despre Festivalul Internaţional al Orchestrelor Radio şi Gaudeamus, de Festival Internaţional de Teatru. Grand Prix Nova s-a impus cu o forţă extraordinară. Cultura reprezintă unul dintre pilonii pe care o naţie se construieşte şi se sprijină. Din păcate, România nu acordă culturii locul pe care îl merită, se investeşte foarte puţin în cultură. Radio România este într-o cu totul altă situaţie, investim în cultură, susţinem cultura….
Reporter: Practic, n-a lipsit la niciun eveniment.
Ovidiu Miculescu: Generăm gesturi culturale şi proiecte culturale pe care nu numai cei din ţară nu le pot face, nici cei din Europa nu pot să le facă. Din punctul acesta de vedere sunt mulţumit. Este foarte importantă aceasta atitudine pe care o avem faţă de public, cea de responsabilitate şi de dedicaţie totală. De Ziua Radioului, sigur, doresc să felicit colegii mei, pentru că fără ei lucrurile acestea bune care se întâmplă în Radio România şi cu Radio România nu s-ar fi putut întâmpla. Vreau să le mulţumesc milioanelor de ascultători care zilnic aleg frecvenţele noastre şi sunt convins că viitorul poate arăta bine pentru
radio, dacă radioul va înţelege că lupta devine din ce în ce mai grea şi dacă radioul va reuşi să se adapteze acestor schimbări care, practic, se întâmplă nu de la an la an, ci aproape de la zi la zi. Cred ca este o datorie a noastră de a sta în luptă şi de a face orice, profesional vorbind, ca să învingem şi să păstrăm acest loc care s-a câştigat greu.
