În 2011, la cea de 36-a Conferinţă Generală a UNESCO, ziua de 13 februarie a fost propusă pentru a fi proclamată Ziua Mondială a Radioului, iniţiativa aparţinând Academiei Spaniole de Radio.
UNESCO a demarat un amplu proces de consultare cu toţii acţionarii asociaţiilor de radiodifuzori – publici, privaţi, naţionali şi internaţionali, cu agenţiile ONU, cu ONG-urile care aveau o activitate specifică, cu universităţi şi agenţii de dezvoltare. Pe 14 ianuarie 2013, Adunarea Generală a ONU a proclamat oficial 13 februarie ca Zi Mondială a Radioului. Data aleasă aminteşte de 13 februarie 1946, când a emis pentru prima dată postul de radio al Naţiunilor Unite.
Obiectivele acestei sărbători sunt legate de sporirea percepţiei publice privind importanţa radioului, încurajarea autorităţilor de a asigura accesul tuturor comunităţilor la informaţie prin intermediul acestui mijloc de comunicare şi o ocazie pentru radiodifuzori de a-şi întări cooperarea internaţională.
Radioul este mijlocul de comunicare în masă cu cea mai mare audienţă din lume, cu cele mai mici costuri, cunoscut pentru eficienţa sa în transmiterea mesajelor. Comunităţile izolate sau categoriile vulnerabile (populaţia săracă, analfabeţii, persoanele cu dizabilităţi, tinerii, femeile din anumite părţi ale lumii) sunt cele care au cele mai mari beneficii, radioul oferindu-le o platformă pentru a putea participa la dezbaterea publică, indiferent de nivelul de educaţie. Tehnologia a adus o continuă schimbare în forma în care radioul transmite astăzi, de pe noi suporturi şi dispozitive. Cu toate acestea, statisticile estimează că în lume există încă un miliard de persoane care nu au acces la radio.
Dar cel mai important rol al radioului se manifestă în situaţii de criză sau de dezastre, contribuind esenţial la comunicarea cu şi din zonele afectate. Tocmai de aceea, anul acesta, tema aleasă pentru Ziua Mondială a Radioului este „Rolul radioului în situaţii de urgenţă şi dezastre”. UNESCO promoveză o serie de mesaje menite să ne facă să înţelegem rolul vital al radioului şi să acţionăm în sprijinul acestui mijloc de informare:
Radioul salvează vieţi
Radioul este la fel de important înaintea, în timpul şi după producerea unui dezastru sau pe timp de criză. Oferă informaţii esenţiale ascultătorilor şi permite echipelor umanitare sau de salvare să transmită mesaje care protejează populaţia.
Radioul este o modalitate extrem de eficientă de a oferi asistenţă comunităţilor pentru pregătirea în caz de dezastre şi de a reduce astfel mortalitatea sau suferinţa.
Radioul poate acţiona ca un mijloc de alertă timpurie pentru reducerea riscurilor.
Radioul ajută la diseminarea mesajelor spre comunităţile afectate şi contribuie la succesul campaniilor umanitare.
Radioul este rezistent din punct de vedere tehnic. În momente de criză, radioul funcţionează tot timpul, chiar şi atunci când nu mai există electricitate. El devine astfel o legătură vitală între salvatori şi supravieţuitori.
Radioul oferă acces la informaţie
Radioul poate contribui la mobilizarea rapidă a populaţiei, pentru a garanta un răspuns global puternic şi coordonat în caz de urgenţă.
Mesajele auzite la radio pot transforma oamenii din ascultători pasivi în cetăţeni activi, în special în cazuri de urgenţă şi dezastre. Interactivitatea radioului este şi ea o caracteristică importantă.
Radioul este un partener esenţial pentru autorităţi sau alte organizaţii în scopul obţinerii unei reacţii coordonate din partea populaţiei.
Radiourile locale sunt o resursă vitală în caz de dezastre sau crize, în principal datorită cunoaşterii în detaliu a resurselor, infrastructurii şi actorilor locali. Dar aceste posturi de radio sunt şi vulnerabile, personalul lor tehnic şi editorial riscând să fie afectat de situaţie. De aceea, un suport financiar constant pentru aceste staţii este esenţial, pentru asigurarea sustenabilităţii în caz de urgenţă.
Radioul promovează libertatea de expresie şi siguranţa jurnaliştilor
Radioul este un instrument puternic de acţiune şi răspuns în caz de dezastre sau criză. Impactul pe care îl are radioul în aceste situaţii este crucial. Fără informaţii corecte, cetăţenii se lasă pradă speculaţiilor (îndeosebi a celor ce au loc pe social media) şi evaluarea proprie a situaţiilor de criză, fără repere reale, poate fi fatală.
În timpul crizelor, jurnaliştii furnizează informaţii corecte şi credibile, pun la dispoziţia publicului un conţinut educativ şi folositor, ajută la implementarea planurilor de urgenţă, expun cazurile de corupţie sau eventualele înşelăciuni care au legătură cu dezastrele, condamnă eşecul unor politici publice şi dau posibilitatea celor afectaţi să se exprime.
Toate ţările trebuie să acţioneze neobosit pentru a se asigura că, în momentul apariţiei unei crize, nu există legi care să îngrădească libertatea de expresie, pentru ca cetăţenii lor să poată fi informaţi pe deplin.
Radioul trebuie să fie cel care luptă pentru dreptul la informare şi pentru a face posibilă diseminarea informaţiei.
Dreptul jurnaliştilor de a păstra confidenţialitatea surselor trebuie protejat chiar şi în situaţii de criză şi dezastre.
Accesul jurnaliştilor la informaţie şi la locul dezastrelor este vital pentru a putea relata neîngrădit, în scopul salvării de vieţi omeneşti.
Radioul ajută toate persoanele vulnerabile
Radioul contribuie la asigurarea demnităţii supravieţuitorilor şi a celor vulnerabili, inclusiv a persoanelor din taberele de refugiaţi.
Pe timp de criză sau dezastre, radioul rămâne activ şi apropiat de intereselor celor afectaţi. El oferă o posibilitate unică de reîntregire a familiilor şi poate risipi temerile oamenilor în timp real.
Situaţiile de urgenţă şi dezastrele slăbesc conştiinţa oamenilor şi rup legăturile sociale. Populaţia tinde să dea crezare zvonurilor neverificate despre tâlhării, violenţă şi fărădelegi, pe care radioul le poate nega sau confirma. Cu toate acestea, o exacerbare a dezordinii sociale în relatările jurnaliştilor poate reactiva discursuri autoritare care reclamă întărirea controlului şi restrângerea libertăţilor fundamentale.
Radioul ajută lucrătorii umanitari şi autorităţile prin redarea unei imagini fidele a dezastrului şi prin promovarea unor atitudini informate în faţa intervenţiilor.
Respectarea dreptului la intimitate şi demnitate trebuie să rămână prioritatea etică a jurnaliştilor.
Relatarea pe timp de criză trebuie să se facă de o manieră pluralistă, pentru a respecta demnitatea supravieţuitorilor, pentru a păstra spiritul de echitate şi justiţie – vieţilor tuturor oamenilor sunt la fel de importante. Discursurile discriminatorii nu au ce căuta în relatarea situaţiilor de urgenţă.
Protejarea frecvenţelor radio
Accesul imediat la frecvenţele radio este esenţial pentru salvarea de vieţi, de accea el trebuie securizat şi garantat. Blocarea unor frecvenţe radio poate afecta vieţile oamenilor şi poate împiedica radioul să disemineze informaţii vitale. Frecvenţele dedicate emisiei radio pe timp de criză trebuie să rămână libere şi accesibile. Acestea pot deveni vulnerabile în asemenea situaţii, iar statele trebuie să elaboreze planuri de protecţie pentru ele.
***
Federaţia Internaţională de Cruce Roşie şi Semilună Roşie, partener al Zilei Mondiale a Radioului
Federaţia Internaţională de Cruce Roşie şi Semilună Roşie, cea mai mare reţea umanitară din lume – foloseşte radioul în activitatea de zi cu zi pentru a acţiona fie preventiv, fie în timpul sau după producerea unor dezastre sau crize, pentru a veni în întâmpinarea nevoilor oamenilor şi pentru a îmbunătăţi vieţile celor vulnerabili.
De ce radioul rămâne indispensabil: Declaraţie a Preşedintelui Federaţiei Internaţionale de Cruce Roşie şi Semilună Roşie, Tadateru Konoé, cu ocazia Zilei Mondiale a Radioului
Ascultarea radioului poate salva şi îmbunătăţi viaţa oamenilor
Radioul este un mediu de comunicare esenţial, înaintea, în timpul şi după producerea unei situaţii de urgenţă sau a unui dezastru. Este un instrument vital care ajută la reducerea gradului de vulnerabilitate şi la întărirea rezistenţei comunităţilor în faţa dezastrelor.
Impactul crizelor şi al dezastrelor poate fi diminuat considerabil dacă există bună informare şi comunicare. Ne-am convins de acest lucru de-a lungul timpului. În Vanuatu, la începutul anului 2015, Crucea Roşie a emis alerte timpurii cu privire la ciclonul tropical Pam. În consecinţă, majoritatea populaţiei a putut fi evacuată în siguranţă iar piederile de vieţi omeneşti au fost mici. În Nepal, un post de radio al Crucii Roşii a ajutat oamenii să se pregătească din timp pentru anticipatul cutremur care a lovit ţara în aprilie anul trecut.
Informaţia poate să reducă suferinţa după producerea unui dezastru.
În timpul unei situaţii de urgenţă, lipsa accesului la informaţie credibilă sporeşte stresul şi anxietatea oamenilor. În Insulele Solomon, după mai multe săptămâni de ploi torenţiale şi inundaţii, organizaţia de Cruce Roşie din zonă a folosit undele radio pentru a putea transmite mesaje persoanelor din comunităţi izolate, pentru a le linişti şi informa despre activităţile de salvare şi ajutorare.
Radioul este un instrument crucial de comunicare şi angajament în vederea salvării, vindecării şi procesului de reconstrucţie.
Una dintre cele mai mari provocări cu care se confruntă organizaţiile umanitare este conferirea dreptului comunităţilor de a avea un cuvânt de spus în ceea ce priveşte ajutorul primit. Din experienţa noastră, din Haiti în Bangladesh şi până la cea mai recentă epidemie de Ebola, suntem conştienţi de importanţa acestui dialog. Credem că vocea oamenilor este la fel de importantă ca informaţia, hrana şi apa care ajunge la ei.
A asculta vocea oamenilor reduce distanţa dintre „beneficiari” (un termen nedemn, pe care trebuie să-l aruncăm la coşul de gunoi) şi lucrătorii umanitari. Promovează un schimb durabil şi clădeşte încredere. Acest aspect este esenţial pentru a avea comunităţi rezistente şi sustenabile.
În timpul recentei epidemii de Ebola, de exemplu, Crucea Roşie din Sierra Leone a folosit cu succes posturi de radio mobile, cunoscute drept „radio-in-a-box”, pentru a încuraja oamenii şi comunităţile să poarte un dialog continuu. Informaţia care a fost astfel diseminată a contribuit la siguranţa oamenilor iar comunicarea interactivă a ajutat la luarea deciziilor şi la construirea încrederii, reducând astfel episoadele violente la adresa voluntarilor, care au beneficiat de siguranţă şi de acces liber în comunităţi.
În multe cazuri, radioul este cea mai accesibilă sursă de informaţie pentru grupurile vulnerabile, în special pentru femei. În Nicaragua, Chile şi Honduras, de exemplu, Crucea Roşie are programe radio permanente care combină divertismentul cu informaţiile medicale şi utilitare şi care dau posibilitatea oamenilor să intre în direct, să-şi facă auzite problemele şi să verifice zvonurile.
Radioul dă posibilitatea oamenilor de a participa activ, de a ghida acţiunile umanitare, de a crea reţele de comunicare şi a de juca un rol mult mai activ în consolidarea comunităţilor lor.
În următorii 10 ani, obiectivul nostru, în parteneriat cu o serie de acţionari, este să sprijinim un număr de aproape un miliard de persoane să facă paşi importanţi pe calea consolidării comunităţilor. Iniţiativa „One Billion Coalition” este menită să transforme şi să impulsioneze acţiunea civică, pentru a întări capacitatea comunităţilor de a face faţă problemelor. Radioul este un instrument puternic şi eficient pentru atingerea acestui obiectiv.
Combinând prezenţa voluntarilor noştri cu resursele oferite de comunicarea radio, vom reuşi să ascultăm mai bine vocea comunităţilor, să realizăm mai bine care sunt necesităţile lor pentru a ne adapta eforturile umanitare, să construim încredere şi respect reciproc şi, în final, să determinăm reacţii coordonate ale comunităţilor, bazate pe implicarea activă a membrilor lor.
Ebola – aparate de radio solare, staţii mobile, vieţi salvate
Pentru a face cunoscute consecinţele epidemiei de Ebola şi pentru a înlătura rezistenţa din partea oamenilor în Guineea, voluntarii Crucii Roşii au folosit staţii radio mobile pentru a intra în legătură cu ascultătorii. Mii de aparate de radio au fost de asemenea distribuite în comunităţile izolate.
La început, personalul Crucii Roşii se temea să meargă în anumite zone, din cauza violenţei populaţiei la adresa lucrătorilor umanitari care încercaseră să facă educaţie despre boală. Dar, odată distribuite aparatele de radio, convoiul lor a fost primit cu zâmbete.
În centrul satului Dembayah, oamenii stau nerăbdători la coadă pentru a primi aparate de radio solare iar cei care le au deja, învârt curios manivelele cu care acestea se încarcă. Copiii se uită cu ochi mari la noile dispozitive.
Un bătrân pe nume Salifou Sylla stă relaxat la umbra unui copac, alături de soţie şi cei cinci copii. Încearcă să prindă pe aparat frecvenţa Crucii Roşii, 98,0. Vorbeşte despre cât de folositoare a fost această idee pentru el şi pentru vecinii lui.
„Radioul îmi spune că Ebola există şi acum toţi credem în Ebola. Oamenii ştiu că ce ne spune Crucea Roşie la radio despre Ebola este adevărat. Cum apare şi ce simţi când o ai, iar acum cei bolnavi se duc imediat la doctor. Crucea Roşie e peste tot în lume şi ajută oamenii, le salvează viaţa.”
Federaţia de Cruce şi Semilună Roşie a cumpărat trei staţii mobile de radio, câte una pentru fiecare ţară afectată de virsul Ebola. Emisia prin aceste staţii poate acoperi câteva sute de kilometri pătraţi. Radiourile cu încărcare solară sunt populare şi foarte utile pentru nu au nevoie de baterii, în plus conţin şi o laternă.
“Radio-in-a-Box” – staţia radio mobilă folosită în caz de dezastre
“Radio-in-a-Box” este o staţie radio mobilă integrată, bazată pe tehnologiile digitale, care poate fi folosită în timpul dezastrelor sau situaţiilor de urgenţă pentru informarea comunităţilor izolate. Instalarea unei asemenea staţii durează în jur de două ore. „Cutia” are 55×50 cm şi conţine un laptop, un mixer de sunet, un DVD player şi un emiţător FM de 30W.
[youtube height=”HEIGHT” width=”WIDTH”]https://www.youtube.com/watch?v=D3GfRG0gcmU[/youtube]
Se pot produce programe radio cu ajutorul recorderelor audio digitale portabile şi al microfoanelor, pe bază de materiale pre-înregistrate, pot fi programate playlist-uri pentru redare automată.
Recent, aceste staţii au fost îmbunătăţite pentru transmisii live cu monitoare, boxe profesionale, hibrid de linii telefonice şi mobile, antene uşor transportabile.
“Radio-in-a-Box” este folosită în comunităţi din Bangladesh, Bhutan, Jamaica, India, Filipine, Sudan, Samoa, Tonga, Tanzania şi Vanuatu, cu sprijinul UNESCO.
Sa’a Suriya, un radio pentru refugiaţii sirieni din Iordania
Pentru că radioul este mijlocul de comunicare în masă cu cea mai largă audienţă din lume, el este folosit cu prioritate şi în situaţiile post-conflict pentru a ajuta supravieţuitorii şi persoanele vulnerabile din taberele de refugiaţi. Radio Sa’a Suriya este un exemplu extraordinar în acest sens.
Lansat în 2012 cu finanţare din partea guvernului suedez şi aflat în prezent în cea de-a doua fază, cu sprijinul Japoniei, programul radio Sa’a Suriya (Ora Siriei) face parte din răspunsul comunităţii internaţionale la criza siriană. Emisiunea a devenit foarte populară şi reprezintă o sursă de informaţie pentru refugiaţii sirieni care se află în comunităţi gazdă din Iordania, în Amman, Zarqa, dar şi în guvernoratele Irbid şi Mafraq din nordul ţării.
Proiectul a fost implementat de Biroul UNESCO din Amman şi este o platformă de comunicare, unde sirienii pot intra să-şi facă auzite poveştile şi să ia legătura cu reprezentanţii comunităţilor locale. Pentru proiect, 40 de tineri, majoritatea iordanieni, au făcut cursuri intensive de jurnalism cetăţenesc, tehnici radio şi relatare de subiecte sensibile pe timp de conflict.
„Eram student la jurnalism în Siria, la secţia de radio şi televiziune, dar a trebuit să părăsesc ţara din cauza războiului. Am sperat că pot face ceva pentru a ajuta alţi refugiaţi sirieni, aşadar am cerut să fac parte din acest proiect şi am fost foarte bucuros că am avut ocazia. Acest lucru mi-a dat posibilitatea de a-mi continua studiile pe care le abandonasem. Trebuie să le mulţumesc responsabililor de acest proiect pentru şansa pe care ne-au oferit-o”, spune Majd Al Sammouri, unul din tinerii sirieni instruiţi pentru Sa’a Suriya.
Surse: UNESCO (http://www.diamundialradio.org); Federaţia Internaţională de Cruce şi Semilună Roşie (http://www.ifrc.org)
Traducerea şi documnetarea: Bianca Ioniţă
