Posibil ca Vaticanul să devină un instrument de influenţă politică a Rusiei pe plan extern
NEZAVISIMAIA GAZETA (25 februarie 2016) – 58% dintre cetăţenii Rusiei consideră că legăturile dintre Biserica Ortodoxă Rusă şi Biserica Romano-Catolică s-au îmbunătăţit în timpul lui Papa Francisc; 76% dintre cetăţenii ţării noastre ar avea o atitudine pozitivă faţă de o potenţială vizită a Suveranului Pontif în Rusia – arată rezultatele sondajului de opinie efectuat de Centrul pentru sondarea opiniei publice din Rusia „Levada-Ţentr” la scurt timp după întâlnirea pe care Patriarhul Moscovei şi al Întregii Rusii, Kirill, şi Papa Francisc au avut-o pe 12 februarie, la Havana. Simpatia pentru liderul catolicilor din întreaga lume a crescut în Rusia până la nişte valori record în ultimii 15 ani, în vreme ce numărul adversarilor vizitei sale a scăzut (7%, faţă de 17% în 2001). Această dinamică o are şi schimbarea poziţiei conducerii Bisericii Ortodoxe Ruse – de la pronunţat negativă – la începutul lui 2000, la una cât se poate de pozitivă în prezent. Este foarte posibil ca sociologia să devină unul dintre argumentele pe baza cărora Papa Francisc va primi o invitaţie în Rusia anul acesta, la unul dintre forumurile de anvergură pentru apărarea creştinătăţii în lume.
„Privirea noastră este îndreptată în special spre acele regiuni ale lumii în care creştinii sunt persecutaţi – se spune în declaraţia comună adoptată la Havana de capii celor două Biserici -. În multe ţări din Orientul Mijlociu şi Africa de Nord, familii întregi de fraţi şi surori de-ai noştri întru Hristos sunt exterminaţi , sate şi oraşe întregi sunt distruse. Bisericile le sunt distruse şi jefuite în chip barbar, sfinţii le sunt pângăriţi, monumentele le sunt distruse. Observăm cu durere în Siria , Irak şi alte ţări din Orientul Mijlociu exodul în masă al creştinilor de pe pământul unde a început să fie propovăduită credinţa noastră şi unde aceştia locuiau, din vremuri apostolice, împreună cu alte comunităţi religioase”.
Totuşi nu se poate să nu observăm faptul că nici puternicul val de acte teroriste şi de atacuri împotriva creştinilor după înlăturarea de la putere a lui Saddam Hussein, din cauza căruia în cinci ani a fugit peste graniţă jumătate din cei 700 de mii de armeni, haldei şi asirieni care locuiau în ţară, nici ocuparea nordului Irakului, în 2014, de către organizaţia „Statul Islamic”, interzisă în Rusia, care a atras după sine fuga altor 125 de mii de creştini , nu au constituit pe atunci un pretext pentru organizarea unei întâlniri de urgenţă între Papă şi Patriarul Kirill. La fel ca şi pogromurile copţilor din Egipt, în 2011, cănd în doar jumătate de an după victoria „revoluţiei piramidelor”, din ţară au emigrat 93 de mii de creştini, la fel ca şi escaladarea violenţei după răsturnarea de la putere a preşedintelui Mohamed Morsi, în iulie 2013, după care în decurs de câteva săptămâni organizaţia „Fraţii musulmani” ( interzisă în Rusia) a incendiat între 20 până la 50 de biserici copte. În Siria, apogeul atacurilor islamiştilor, însoţite de ocuparea de mănăstiri şi de uciderea episcopilor, s-a produs în peroada 2013-2014.
Problema este, pesemne, alta. Încercarea Armatei Siriene, cu sprijinul Forţelor Aero-Spaţiale ale Rusiei, de a redobândi controlul asupra oraşului Alep şi asupra raioanelor de la frontiera cu Turcia, lucru care va pune capăt traficului teroriştilor peste graniţă, a stârnit o puternică reacţie din partea Occidentului. Pe 5 februarie, secretarul de presă al Departamentului de Stat al SUA, John Kirby, şi-a exprimat „profunda îngrijorare” ; pe 8 februarie, cancelarul german Angela Merkel, a declarat că „este îngrozită de suferinţele pe care bombardamentele, în primul rând cele efectuate de Rusia, le-au adus zecilor de mii de oameni”; pe 9 februarie, Direcţia ONU pentru coordonarea problemelor umanitare a publicat o declaraţie referitoare la faptul că din cauza operaţiunilor armatei guvernamentale în oraşul Alep, „posibil ca în jur de 100-150 de mii de locuitori paşnici să părăsească oraşul”, fugind înclusiv în Occident.
În această situaţie Rusia putea scoate din mânecă atuul sub forma întâlnirii Suveranului Pontif cu capul Bisericii Ortodoxe Ruse , vizită dorită de Vatican de multă vreme. Vocea Papei, împreună cu cea a capului Bisericii Ortodoxe Ruse, care „chema comunitatea internaţională la acţiuni imediate pentru contracararea alungării creştinilor din Orientul Mijlociu”, punând accentul pe cruzimile islamiştilor care i se opun lui Assad, are o greutate deosebită pentru opinia publică mondială.
Dacă Kremlinul şi Vaticanul vor începe să vorbească aceeaşi limbă, Occidentului îi va fi greu să le facă observaţii tot atât de categorice ca astăzi, cănd se consideră că Rusia este izolată.
NEZAVISIMAIA GAZETA – 25 februarie 2016
Traducerea Silvia Nicolau
