Cei mai mulṭi dintre noi gândesc, vorbesc, scriu cu plăcere sau cu dor despre mama. Legătura cu cea care ne poartă în trupul ei rămâne mereu, cel puṭin simbolic, indestructibilă. Iar atunci când avem norocul de a nu o pierde pe mama în prima copilărie, ea rămâne mereu pentru noi sufletul familiei. Sigur, această observaṭie este un truism care ne trece prin minte mai des în luna martie, când ne-am obiṣnuit să o sărbătorim pe Mama. Este o sărbătoare străveche legată de renaṣterea naturii ṣi cultul fecundităṭii, care străbate în felurite variante istoria ṣi mitologiile popoarelor. În epoca noastră este sărbătorită în multe ṭări la 8 martie ca Zi a Femeii ṣi reprezintă mai mult un semn al conṣtientizării rolului femeii în societate.
După 23 de ani de experienṭă în realizarea interviurilor de istorie orală – interviuri de tip „povestea vieṭii” – putem spune că cei mai mulṭi dintre intervievaṭi îṣi deschid sufletul atunci când vorbesc despre mama. Ochii li se luminează. Se exteriorizează chiar ṣi cei mai introvertiṭi. Devin încrezători ṣi suspicioṣii. Tema copilăriei, având-o în centrul ei pe mama, deschide porṭi pe care alte subiecte le lasă lăcătuite.
Într-un serial de 8 episoade început la 1 martie, vom prezenta câteva dintre sutele de mărturii despre mama, aflate în Arhiva de istorie orală. Veṭi cunoaṣte mame puternice, mame duioase, mame cu instincte simple, primordiale sau mame rafinate. Copiii lor sunt intelectuali sau truditori ai pământului, fac parte din elita societăṭii sau nu, dar indiferent de aceasta îṣi amintesc de mamele lor ca fiind sufletul familiei.
