„La Cambridge am crescut eu ṣi am avut dădacă englezoaică”
La 22 decembrie 1925, la Boston, Massachusetts, în Statele Unite se năṣtea George Litarczek, copilul unor medici români aflaṭi acolo pentru o vreme ca să-ṣi aprofundeze studiile. Avea să îṣi petreacă copilăria mică în Anglia ṣi să se întoarcă acasă, pentru că România antebelică era o „ṭară în care se venea, nu din care se pleca” ṣi de care erau foarte legaṭi. Se poate spune că familia Litarczek a făcut pionierat în România, în diverse domenii ṣi în decursul a trei generaṭii: bunicul, Carol, a fost creatorul primei centrale electrice din Oltenia; tatăl, medic nutriṭionist, alături de mama, histolog, au făcut ṣi cercetare; fiul, George, a fost întemeietorul ṣcolii medicale româneṣti de anestezie.
Iată, pe scurt, cum a crescut un copil, în anii interbelici, într-o astfel de familie ṣi în astfel de împrejurări: cu bonă englezoaică ṣi cu cozonac tradiṭional cu nucă…
„[Tata] a particiapt la Mărăṣeṣti. […] Şi taică-meu s-a întors după aia, când s-a liberat Bucureṣtiul, în Bucureṣti ṣi a fost angajat la Facultatea de Medicină ca asistent la Histologie, la profesorul Beznea. Şi la Histologie acolo o întâlneṣte pe maică-mea…
Era studentă la Medicină?
Era studentă la Medicină ṣi-a terminat Medicina ṣi se căsătoresc în 1921. După aia, amândoi sunt luaṭi de profesorul Dimitrie Ionescu, Mitică Ionescu care era fratele [lui] Toma Ionescu, chirurgul. […] E numit acolo, la profesorul Mitică Ionescu [care a] organizat clinica ṣi a trimis toṭi asistenṭii în străinătate. Pe vremea aia aṣa se făcea. […]
Şi s-au dus în Statele Unite în 1924 ṣi au stat o parte din ’24 ṣi până în ’25 ṣi unde am apărut eu. Ei erau la Boston, la Harvard, la celebrul Harvard unde taică-meu a lucrat la Nutriṭie ṣi Diabet ṣi nevastă-sa, maică-mea, la Histologie. Şi după aia, al doilea an, au plecat, după ce m-am născut eu; în ’26, au plecat în Anglia ṣi au stat la Cambridge încă vreun an ṣi ceva ṣi la Cambridge am crescut eu ṣi am avut dădacă englezoaică. Ei erau plecaṭi la treabă. Şi cum era în Anglia, programul în Anglia ṣi atunci ṣi acum când am fost eu în ’65 prima oară, programul era 9 dimineaṭa-5 după masa. Trebuia să stea cineva cu mine; era o englezoaică, se chema Winnie ṣi eu stăteam cu Winnie ṣi când am început să vorbesc, am început să vorbesc englezeṣte. Deci, practic, eu am fost introdus în lumea medicală universitară încă de copil, ca să zic aṣa. […]
Sărbătorile le făceaṭi în familie sau le făceau părinṭii dumneavoastră cu prietenii, cu ceilalṭi profesori?
Nu, sărbătorile erau totdeauna un eveniment de familie. Venea toată familia mea… familia mea era compusă în special din familia maică-mii. Maică-mea era doctoriṭă ṣi ea, bacterioloagă ṣi histoloagă ṣi hematoloagă . […]
Maică-mea era fata preotului Popescu de la Biserica Sf. Vineri, aia care s-a dărâmat [în vremea lui Ceauṣescu], cu scandal, cu toată povestea ei; era o biserică destul de renumită, ca să zic aṣa, în Bucureṣti. A fost o lovitură grea adusă bisericii în general… Şi era preot acolo ṣi fata lui avea ṣi trei fraṭi. Deci familia era [formată din] maică-mea ṣi cu familiile fraṭilor, trei fraṭi. Sigur că familia, partea maică-mii, mai avea ramuri care proveneau de la părinṭii ei, de la nevasta preotului, care era de prin părṭile Alexandriei, din Teleorman, deci neaoṣi români, maică-mea este neaoṣ româncă. Iar taică-meu este austro-sas, ca să zic aṣa. […] Dar mama făcea un cozonac săsesc care era un cozonac cu nucă, adică făcea foaia foarte subṭire ṣi punea nucă ṣi pe urmă îl rula ṣi ieṣea un fel de cozonac cu nucă, dar nu aṣa, împrăṣtiată, ci încolăcită de multe ori, că făcea foaia foarte subṭire. Şi am regăsit acest cozonac săsesc, unde crezi?! La Petroṣani! La Petroṣani în prăvălie, făcut comercial exact cozonacul lui maică-mea, care de fapt era cozonacul lui bunică-mea.”
[Interviu de Octavian Silivestru, 2014]
