Ordinul Suveran de Malta este autoritatea care emite cel mai rar întâlnit paşaport din lume, numai trei documente de acest fel putând exista concomitent. Persoanele care beneficiază de ele sunt primii trei conducători ai ordinului, Principele – Mare Maestru, Marele Comandor şi Marele Cancelar.
Toţi ceilalţi membri folosesc paşapoarte emise de ţările lor de origine. Sediul Ordinului se află la Roma, de unde acesta emite propriile timbre poştale, moneda şi paşapoartele mai sus amintite.
Ordinul este subiect suveran de drept internaţional şi are stabilite relaţii diplomatice cu 106 ţări, printre care şi România. Printre statele care nu acceptă paşapoartele emise se numără Marea Britanie, Statele Unite şi Noua Zeelandă.
Potrivit site-ului Ministerului Afacerilor Externe, denumirea oficială este Ordinul Suveran Militar Ospitalier al Sfântului Ioan de Ierusalim, de Rodos şi de Malta/Sovrano Militare Ordine Ospedaliero di San Giovanni di Gerusalemme di Rodi e di Malta. Versiunea scurtă a denumirii oficiale este Ordinul Suveran de Malta (OSM).
OSM este un ordin religios, de natură tradiţional nobilă, militar-cavalerească, activitatea sa desfăşurându-se pe baza “Cartei Constituţionale” şi a “Codului Ordinului”, revizuit în 1997.
Cuprinde 10.000 de cavaleri, răspândiţi pe întreaga suprafaţă a globului, împărţiţi în trei categorii. Misiunea Ordinului: este sintetizată de motto-ul “Tuitio Fidei et Obsequium Pauperum” (Apărarea credinţei si asistenţă pentru cei săraci).
Ordinul Suveran de Malta îşi are rădăcinile în străvechiul ordin al Cavalerilor Ospitalieri sau Cavalerii Sfântului Ioan, înfiinţat în 1050 în Ţara Sfântă şi recunoscut ca ordin religios cavaleresc prin Bula papală a Papei Pasquale al II-lea, din anul 1113, cu numele de „Ordinul Sfântului Ioan din Ierusalim”. A devenit un ordin militar atunci când a trebuit să-şi apere spitalele proprii din Ţara Sfântă, dobândind inclusiv un teritoriu şi funcţionând ca un Stat.
În decursul secolelor a pierdut unele teritorii şi a dobândit altele (insulele Rodos sau Malta). Din 1530, Ordinul stăpânea insula Malta „concesionată” de Regatul celor două Sicilii. În 1798, francezii lui Napoleon Bonaparte preiau controlul insulei, impunând cedarea acesteia de către cavalerii de Malta. În 1800, Malta a fost ocupată de englezi, suveranitatea acestora fiind confirmată prin tratatele de la Paris din 1814 şi Viena din 1815.
După mai multe peregrinări prin Europa, sediul ordinului se stabileşte, din 1834, la Roma, pe teritoriul Statului pontifical. După 1870, sediul conducerii Ordinului rămâne în continuare la Roma, pe teritoriul statului italian (cele două imobile deţinute de Ordin în capitala Italiei se bucură de un regim de extrateritorialitate asemenea reşedinţelor diplomatice ale altor state).
În fruntea Ordinului se află, din 11 martie 2008, ca Principe şi Mare Maestru, Fra’ Matthew Festing. Acesta asigură guvernarea OSM, fiind asistat de Consiliul Suveran.
Din actualul Consiliu Suveran fac parte: Mare Comandor (Superiorul religios al cavalerilor de Malta) – E.S. Fra’ Ludwig Hoffmann von Rumerstein (Austria); Mare Cancelar (prim-ministru şi ministru de externe): E.S. Albrecht Freiherr von Boeselager (Germania); Mare Ospitalier (Ministrul Sănătăţii şi al Cooperării internaţionale): E.S. Dominique Principe şi Conte de La Rochefoucauld-Montbel (Franţa); Marele Trezorier (Ministrul finanţelor): E.S. János Conte Esterhazy de Galántha (Ungaria). Ceilalţi membri ai Cabinetului sunt: E.S. Fra’ John E. Critien, E.S. Fra’ John T. Dunlap, E.S. Fra’ Duncan Gallie, , E.S. Fra’ Emmanuel Rousseau, E.S. Winfried Graf Henckel von Donnersmarck, E.S. Geoffrey D. Gamble.
Notă: Sâmbătă, 19 martie, este sărbătorită Ziua Paşaportului Românesc. Este data la care, în 1912, regele Carol I a promulgat, prin Înaltul Decret Regal nr. 1758, „Legea asupra paşapoartelor”, prima lege modernă care se referea la paşapoarte şi prin care erau legiferate primele principii procedurale pentru trecerea frontierei, obligatorii pentru toţi cetăţenii ţării.
Sursa: www.independent.co.uk, site-ul Ministerului Afacerilor Externe – www.mae.ro
Traducerea şi documentarea: Bianca Ioniţă
