După instaurarea regimului comunist în România, mai mulţi militari români s-au refugiat în Franţa. Trei dintre ei – căpitanul Sabin Mare, subofiţerul Gavrilă Pop şi aviatorul Ilie Rada – au format grupul “Fiii Patriei” şi au fost antrenaţi de serviciile secrete franceze şi americane pentru acţiuni în România. În iulie 1953, grupul condus de căpitanul Sabin Mare a primit misiunea de a se paraşuta în România şi de a pregăti oameni în radiotelegrafie pentru culegerea şi transmiterea de informaţii. De asemenea, ei trebuiau să ia legătura cu rezistenţa armată anticomunistă din Făgăraş. Misiunea lor a eşuat pe 13 august 1953, la o lună după ce ajunseseră în România, din cauza unei trădări. În Arhiva de istorie orală – Radio România se păstrează înregistrate amintirile generalului Neagu Cosma, unul dintre ofiţerii de Securitate care au participat la prinderea grupului “Fiii Patriei”.
Grupul „Fiii Patriei” a fost format din Mare Sabin, fost căpitan, care fusese un timp fugit prin Munţii Făgăraş. Al doilea membru al echipei a fost Rada Ilie, un fost ofiţer de pe la Oradea. Împreună cu ei a venit şi Pop Gavrilă, fost subofiţer în armată. Toţi trei au fost paraşutaţi. Fiecare avea misiunea lui. Sabin Mare a fost numit şeful echipei şi răspundea de culegerea de informaţii. Rada Ilie trebuia să transmită prin radio informaţiile culese, iar Pop Gavrilă era responsabil cu implantarea, cu găzduirea grupului. După paraşutare s-au aciuit pe unde au putut. La un moment dat, s-au instalat într-o comună a cărui nume îmi scapă acum, la o casă la marginea satului, lângă un lan de porumb. L-au trimis pe Pop Gavrilă să găsească o altă gazdă. Sabin Mare i-a dat lui Pop Gavrilă o scrisorică de la o călugăriţă, de la maica Anunciata din Spania către sora ei, acum profesoară de franceză, stabilită în Satul Mic, undeva spre Baia Mare. Amândouă fuseseră călugăriţe la Institutul Sfânta Maria din Bucureşti. În ‘48 când a fost denunţat concordatul cu Vaticanul, sora Anunciata a plecat cu părintele Florian Muller în Spania. Sora rămasă în ţară era o foarte bună informatoare a noastră…. era informatoare încă de pe la SSI. Scrisoarea pe care o avea Pop Gavrilă era contrasemnată de părintele Muller: „Dragă surioară, noi ducem o acţiune în folosul Patriei. Să ne ajuţi şi tu! Vezi că cel care îţi prezintă această scisoare are nevoie de ajutor, fă ce poţi! ….”. Bătrâna care ştia că trebuie să ne anunţe, i-a zis lui Pop Gavrilă: „Stai tu frumuşel în porumb până diseară şi numai diseară vii încoace! Acum îţi dau repede ceva să mănânci că eşti flămând”. I-a dat o bucată de pâine şi o cană cu lapte. Asta s-a întâmplat dimineaţa pe la nouă – zece. A luat legătura cu şeful magazinului de vis-a-vis şi i-a cerut să ne anunţe. „Fugi că tu poţi, eu nu pot …. Să facem o convenţie! Când o să vedeţi pe frânghie un prosop roşu, să ştii că ăla e la mine în casă. Tu anunţă-i pe cei de la Securitate!” Ea i-a dat un număr de telefon unde să anunţe. Omul a anunţat. Aşa că au venit oamenii mei repede, au stat în magazin ascunşi, şi când au văzut prosopul roşu au acţionat şi l-au prins pe Gavrilă. „Cine eşti? De unde eşti?” Ce să mai zică? Omul a vorbit totul. În clipa aia noi nu ştiam nimic despre existenţa acestui grup. „Şi unde sunt ceilalţi?” Şi a spus unde se găsesc ceilalţi doi. Ca să facă pe vitejii, ăia local nu au mai anunţat şi la centru, au vrut să raporteze că i-au prins ei. Aşa că au plecat să-i prindă cu trei plutoane care trebuiau să acţioneze din trei direcţii diferite. Un pluton s-a rătăcit aşa că nu a ajuns la întâlnire. A lipsit exact plutonul care acoperea spatele dispozitivului, unde era porumbul. Când soldaţii au intrat pe uliţa satului, paraşutiştii tocmai erau în legătură radio cu centrul lor. Simţind că ne apropiem de ei, au fugit în porumb. Au lăsat staţia radio, au lăsat materialul transmis şi au dispărut. Mi-am dat seama că Rada a fugit fără pistol, fără încălţăminte şi fără documente – le-am găsit acolo. Celălalt, Sabin Mare îşi luase totul. După trei zile Mare Sabin este găsit împuşcat în tâmpla stângă, în apropiere de Făgăraş pe o proprietatea a familiei Mare. Avea nişte snopi de grâu făcuţi cruce la cap. Nu avea ghete, nu avea acte, nu avea pistol. De aici am tras concluzia că asta era opera lui Rada pentru că lui Sabin Mare îi lipsea exact ce nu avea Rada. I-am luat urma lui Rada. După vreo opt zile a apărut la un văr de-al lui, undeva pe la moţi. Acesta ne-a povestit că într-o seară a apărut Rada şi i-a cerut găzduire. Avea în picioare ghete, avea şi pistol. De undeva le luase. Apoi a dispărut. Am aflat după aia că a trecut graniţa în Iugoslavia şi mai târziu a ajuns în Franţa. Asta fost soarta grupului „Fiii Patriei”.
[Înterviu realizat de Octavian Silivestru, 7.03.2002]
